45 matches
-
condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să nu mor din cauza visului. M-am trezit cu ușurare; dar și cu părere de rău că experimentul nu fusese dus până
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
un arc de triumf în stare să sfideze cu obezitatea lui imaginea tizului napoleonian, pe care îl privește de sus, cu un aer de superioritate fizică. Una peste alta, un fragment de New York pus ca santinelă la apus de Paris, ahtiat să vadă tot ce mișcă, dar și vanitos în a fi privit și admirat fără rest. Blocuri chipeșe îndestulează dimensiunea verticală a unui spațiu pe care plictiseala îl îngheață parcă în ramă. O verticală ce nu-și pune cu ardoare
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
fi să-i spun: Hai, dezbracă-te. Aș putea să-i văd măcar părul de la subțiori. Aș putea să-i văd măcar părul de pe picioare. Dacă are păr pe picioare. Dar mă tem că s-ar putea să spună: Cur ahtiat și nenorocit ce ești. Nu vezi că tot nu ți se mai scoală nimic. Cîți ani am, am uitat. Trăiesc de mult. Aș putea să rog o femeie să caute prin hîrtiile mele de cînd trăiesc. Dar nu vreau să
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ochiul trecătorului căci el era centrul reprezentației. Cartierul Saint-Germain-des-Prés era socotit „catedrala” lui, iar tovarășa de viață era numită „La Grande Sartreuse”. Admiratorii adunați în ceată stăteau înghesuiți ca grămezi de sardele. Nu era omis tupeul de seducător al filosofului, ahtiat să fie împresurat de trupuri grațioase, râvnite și de alții. Mai grobiene erau ripostele întocmite de scribii racolați de partidul comunist francez. Când scriitorul nu se ralia la campanii de denigrare inițiate de aparatul de propagandă (momente în care s-
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
de ani - ține continentul la respect prin formidabila cavalerie blindată a celor 3000 de chars Renault, noul model Somua, cu tun de calibrul 47. În ce-l privește pe Titulescu - nu avansez deloc în contactarea lui. Pleacă mereu prin străinătăți, ahtiat să-și procure tone de mobilă veche; asta îi e patima, nu diplomația. Mă întreb cum de e omul zilei, cela sent le rance. Un parvenit găunos. Parvenitismul e blestemul României, doar parveniți în politica ei. Azi juvetele ebenist, ieri
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
a fost adusă pe altarul Revoluției din decembrie, și cu toate acestea de ce construcția unei lumi noi se surpă mereu? Să fie Meșterul Manole doar un impostor? Nu, Manole nu e un impostor, răspunde prozatorul, ci impostori sînt acei politicieni ahtiați de putere care au încercat a-i prelua rolul: Dincolo de multiplele explicații ale "fenomenului românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
nu prea mai are chef de citit, cînd tragi mîța de coadă, cînd trăiești în promiscuitate, înghesuit cu părinții, într-un apartament de bloc infestat de "emisiuni interactive", cu o mamă săracă cu duhul și cu un tată ușor dement, ahtiat să sune la televiziune și să-și răcnească of-ul în direct, fără nici o legătură cu subiectul... Atmosfera e sufocantă, și totuși tu, din sală, privești ecranul cu plăcere și rîzi în hohote; la Porțile Orientului mizeria e aureolată, iată
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
la pierderea deprinderii de a-și rumina amintirile suferă de un handicap de evocare identitară: neavând puterea de a-și reconstitui ființa, faptele lor nu lasă dîre interioare. Și astfel, văduviți de putința reverberației sufletești, biografia lor aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent dacă degustarea are asprimea coșmarului nocturn sau voluptatea blîndă a reveriei vesperale. Iar simptomul
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Orgie onanism oligofren / Matol matoală mofturi miștocare / Indiferență ins ipochimen / Nu ne negăm nesocotind natura? / Iluziile iscă isterii? / Cu ce curaj comandă corcitura / Denaturând divine datorii? / Indu ispita iederii hilare / Amplifică-i alura alarmant / Mizeria mustiva mult mai mare / Asupra ahtiatului actant / Nimicnicia neamul nu-l nutrește / Trufia toacă totul tâlhărește.“ Sonetele par produse cu ajutorul unei mașini de versificat. Ni-l imaginăm pe poet învârtind la manivela acestei mașini din care iese o nesfârșită bandă de hârtie acoperită de sonete. Versuri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întâmplat ce s-a întâmplat. Tot mai lipsiți de haruri, viitorul părea pecetluit. Dacă mai exista vreunul. Numai că tatăl nostru - un extraordinar speculant de situații, fie și nefavorabile - nu s-a dat bătut. Observând că ne place muzica - eram ahtiați -, papa (fader, babacu’, padre, barosanu’, îl tachinam în fel și chip) s-a gândit să ne cumpere trei piane! Așa că ne-am trezit în casă cu trei dinozauri și cu trei dresori. Profesori. Nu prea ne-a convenit, tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Sîrbu, la Istoria literaturii române, regretabil neisprăvită, a lui I.Negoițescu, la unele culegeri de versuri etc., dar e drept că "efervescența depozițională", vedetă a primilor ani ai democratizării, a făcut loc, treptat, unei indiferențe, căci publicul, inițial "entuziast și ahtiat", s-a transformat într-unul "blazat". E refluxul ce, natural, urmează fluxului. O lege a mareelor și-n materia succesului literar, cu adaosul că și-n alte țări ex-comuniste (bunăoară Rusia, unde recent dispărutul Soljenițîn a ajuns, la nivelul omului
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
relaxarea e confundată cu distracția, iar distracția duce pînă la urmă la plictiseală. E vorba de plictiseala omului care își epuizează gama de excitanți la care poate recurge, consecința fiind căderea în apatie. Marea dramă a omului contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
relaxarea e confundată cu distracția, iar distracția duce pînă la urmă la plictiseală. E vorba de plictiseala omului care își epuizează gama de excitanți la care poate recurge, consecința fiind căderea în apatie. Marea dramă a omului contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
obscen. De exemplu, universul mediatic este obscen fiindcă sunt prins într-o rețea de semne față de care nu mai pot lua distanță. Se naște un carusel de simboluri care iau locul realității, întreaga omenire arătînd ca un furnicar debusolat și ahtiat, care trăiește din culori și semne. Se vede limpede că Baudrillard forțează sensul unor cuvinte (obscen, seducție, producție) din nevoia de a frapa prin noutate. De fapt, în chiar aceste sugestii lexicale stă și atracția unui volum care altminteri e
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
bine și perspectiva sa este cea mai cuprinzătoare, experiențele rememorate, inclusiv cele erotice, numeroase, fiind în primul rând ale lui. Atât că, în cartea sa scrisă târziu, în „jurnalul-roman”, prima importanță i-o acordă prietenului de altădată, lui Raul, dramaturgului ahtiat de succese, iar sieși numai rolul de acompaniator al acestuia. Trage și un profit totuși povestindu-i viața, urmărindu-i lui Raul cariera, pentru că ajunge să afle și despre sine unele lucruri, să se cunoască și să se înțeleagă mai
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
bine și perspectiva sa este cea mai cuprinzătoare, experiențele rememorate, inclusiv cele erotice, numeroase, fiind în primul rând ale lui. Atât că, în cartea sa scrisă târziu, în „jurnalul-roman”, prima importanță i-o acordă prietenului de altădată, lui Raul, dramaturgului ahtiat de succese, iar sieși numai rolul de acompaniator al acestuia. Trage și un profit totuși povestindu-i viața, urmărindu-i lui Raul cariera, pentru că ajunge să afle și despre sine unele lucruri, să se cunoască și să se înțeleagă mai
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
și minte prodigios, numai că neajunsul denaturării poate fi neglijat, dată fiind delectarea intelectuală pe care ți-o provoacă tensiunea perorației. Fler expresiv, memorie spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub impulsul unei trepidații maladive. Și abia intuindu- i firea vitală îți dai seama ce supliciu au fost pentru el anii
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
zi, cutremurată până la os de abjecția mocirloasă în care trăim. Poporul... poporul nostru, dragă Horia, s-a pierdut și rătăcește cu desăvârșire pe căile fără întoarcere ale animalicului și ale lipsei abolute de spirit. HORIA: Da, Gabriel, ai dreptate! Pululația ahtiată a pulsiunilor patibulare mă excedă și pe mine, din ce în ce mai criant și mai infructuos. Lugubrul deplorabil al Weltanschauung-ului carpato-danubiano-pontic îmi face și mie travaliul lumesc din ce în ce mai greu de admis și îmi indurează convulsiv țesuturile conștiinței. GABRIEL Nu știu, dragă Horia
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
nemurire, care se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiată, Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea. Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd, Cum soarele apune și răsare, Și mântuiți prin har, cu harul se ( deleg) Ei înșiși, tot pe ei, unde se moare. Unde, în jertfă, nuci incandescenți
UNDE SE MOARE DIN LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368413_a_369742]
-
Femeia nu are forța bărbatului. A înzestrat-o Dumnezeu cu delicatețe, gingășie, feminitate, duioșie, sensibilitate. Ea are nevoie de mângâiere, de iubire și de protecția noastră. Ea este matca perpetuării speciei. Și când mă gândesc la încurajările primitive ale galeriei ahtiate din jurul ringului, doritoare de senzații tari, doritoare să vadă arcade sparte și sângele curgând din rănile deschise: - Lovește-o fă' la țâțe - Lovește-o fă' la... Îmi vine să îmi pun mâinile în cap, să închid ochii și, dacă s-
ZÂNA MEA CEA BUNĂ, 8 de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357863_a_359192]
-
groaznică, cea printr-o posibilă asfixiere din lipsă de aer. Era ca și cum aș fi lăsat undeva în urmă instinctul meu de conservare, în călătoria pe care o făcusem departe de materie. Încetul cu încetul mi-am revenit totuși. Respiram normal, ahtiat parcă după aerul cu miros de iod și medicamente din încăpere. - Operația a reușit, a spus doctorul Subin, ortopedul, în timp ce una dintre asistente îi ștergea cu tifon broboanele de sudoare de pe frunte. Duceți pacientul la terapie intensivă ! Atunci am realizat
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
trivialitate, beau țuică și șampanie, dar cu gesturi măsurate, pătrund în medii de corupție cu atitudini de rafinament aristocratic. Ei își presară chefurile cu visuri melodice, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți spre ținuturi îndepărtate. Pașadia este „jucător frumos, crai ahtiat, băutor măreț.” El descinde „ din oameni cu vază și stare”, rămânând „ tot așa de măreț în vițiu ca și în virtute”. Pantazi este și el de viță nobilă: „sunt grec, și nobil, mediteranian; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită a ne induce transa ședinței de hipnoză. Nu mai văzuserăm așa ceva. Nu ne aducem aminte să mai fi văzut așa ceva. Se perindaseră o viață aici, în fața ochilor noștri curioși, în urechile ahtiate, sute de personaje cu baghetă: așa ceva însă ne depășea imaginația, ne anula memoria. Doi metri (cel puțin), efilat ca dansatorul lui Lautrec, partenerul tuciuriu al roșcatei La Goulue de la Moulin Rouge, sau, poate mai degrabă un posedat Paganini, de ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pânzele lui Hieronymus Bosch drept niște alegorii sau figurări ale acestor ceremonii adamice... Fără dovezi cu adevărat convingătoare. Pentru a le celebra ori pentru a le critica? Ni-l imaginăm cu greu pe foarte creștinul Filip al II-lea colecționar ahtiat după pânze de inspirație eretică...) Catolicilor nu le-au plăcut această scenografie veselă și i-au făcut cunoscut și lui Walter această opinie trimițându-l la rug, în 1322, împreună cu vreo cincizeci de victime înecate în Rin sau calcinate și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de lașitate care duseseră la o „imperceptibilă decădere din bărbat în bărbat” a unui neam. Personajul central pare a fi, astfel, ispitit să compenseze lipsa de demnitate a celor care își trimiseseră cândva nevestele în brațele unui fantomatic strămoș voievodal, ahtiat să își exercite, ca stăpân al locului, „dreptul primei nopți”. Interesantă în sine, explicația rămâne exterioară psihologiei personajului, prilejuind doar o reintrare redundantă în tema descendenței. Ea se va infiltra și în romanul cu caracter istoric Rodeo (1983). Decupând o
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]