52 matches
-
ceva atâtea gânduri mă aiurează. de parcă aici aș fi acolo aș fi. câte un pic din nefericirile toate acum se perindă. și se preschimbă în ceva ca o micuță fericire. gânduri voi gânduri brute nealterate de gândirile toate. o aiurea aiurare ce trece dar nu se disipează. să te pierzi în propriile gânduri între extatic și tristețe. între nu știu ce și nu știu cum. între prezență și absență. să te destăinui gândurilor tale singurele care te ascultă și nu te întreabă de unde au venit
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1460692919.html [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
te ascultă și nu te întreabă de unde au venit. singurele care te fură de aici. într-un spațiu rotitor în balans. și numai unul dintre gânduri să fie gândul central. să cauți apoi primul gând care te-a purtat a aiurare și să nu ți-l mai amintești decât pe acela cu care te gândeai la un pom și ultimul gând este că stă să plouă. de unde conversia pomului cu ploaia. între timp am iubit am urât am scris. -------------------------------------------------------- Emil Iulian
POEME TIMIDE (3) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1460692919.html [Corola-blog/BlogPost/381440_a_382769]
-
numit chiar rude și fii de dumnezei, Și prindeți de milenii mintea lumii-n clești. De-atunci taiați din aripi fiecărui zbor, Și-arătând c-un deget c-așa se vrea din cer, Iar noi creștini în suflet în dulce aiurare, Purtăm cuminți același lăuntric somnifer. Minuni s-ar cere multe și rar se împlinesc, Iar noi vedem și astăzi bătrân Satană-n voi, Și fii de dumnezei de voi repudiați, Cu rănile și crucea s-au mutat la noi. Referință
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Prima_rugaciune.html [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
se descurca! Aducea mâncare pentru amândoi și pentru a doua zi câteodată... Acum, Dănuț se grăbea să nu vină noaptea... Nicușor zăcea iar, gemea de-ți rupea inima și, nici să mai mănânce nu mai vrea... Da-n somn sau aiurare, ce-o fi fost, a cerut struguri. S-a dus furtună să-i aducă. A cerșit pe la tarabe... Colo un bob, dincolo un ciorchinel... Se teme că Nicușor moare și el nu ajunge să-i dea struguri... În borcan are
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
în propriile locuințe. Case, multe dintre ele din paiantă, care stau gata să se prăbușească sub greutatea nămeților ucigași. Morți dând la lopată - aproximativ 74 de victime până acum - pe catafalcul cărora s-a așezat, ca o cucuvea rătăcind în aiurare pe suprafața imensă a infernului alb, un nou guvern de „oxfordiști” tineri, cu averi suspect de considerabile, dar care își șuieră printre dinți suma de „sentimente” ostile față de oamenii (care îi plătesc cu vîrf și îndesat) mai abitir ca un
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_guvernantii_infernului_magdalena_albu_1329226280.html [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
spițe și găuri, cu o faptă de multe ori rea și aceea, o sută de pauze, altă faptă, altă sută de pauze... Pauzele țării, asemănătoare golurilor dintre spițe sunt aduse în prim planul emisiunilor Danei Grecu, ele reprezintă lamentarea în aiurări a clasei politice, inactivitatea condamnabilă, încremenirea în loc a minții și brațelor neamului. Iar buimacii iremediabili, purtați de cugete năuce în haos și perplexitate, politicienii care nu urnesc în bine țara, prigoanele procurorilor, hoțiile camuflate, culpele fabricate, ilegalitățile și ilegitimitățile colosale
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442384052.html [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu Și comun, De aiurări de clopot Și frământări de clape- În suflet port tristețea planetelor ce-apun, Și-n cântece, tumultul căderilor de ape...” Mulți comentatori au evidențiat farmecul poeziei depărtărilor, lucru valabil câtă vreme poetul cultiva peisajul. Peisajele lui excelează în străluciri violente
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1410413598.html [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
se întrețes: nostalgicul, melancolia, enigmaticul, sentimental evadării, si, uneori, si poză cu declamatoriul. Romanțele sale distilează sentimente vagi, dominate de gesture teatrale, toate contopite într-o policromie pseudosimbolistă. În “Ecce homo” el este “ o-mperechere de straniu/ Și comun,/ De aiurări de clopot/ Și frământări de clape...”: „Eu sunt o armonie de proza Și de vers, De crime Și idile, De artă Și eres- În craniu port Imensul, stăpân pe Univers, Și-n vers, voința celui din urmă Nențeles!...” Perpessicius a
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1410413598.html [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
copacii ar putea fi coloanele unui Templu dumnezeiesc? Un proverb budist spune: cel ce știe nu vorbește, iar cel ce vorbește nu știe. Ștefan Doru Dăncuș pare să-l contrazică, spunând ceea ce știe bine că știe. Citez: „Uneori, în plină aiurare mondială, începe să mă doară sufletul năpraznic...// Ce contează câteva luminițe pe care le-am aprins în marele întuneric universal?” (pag. 58-59). Aș îndrăzni un răspuns: contează enorm, dar nu oricine se încumetă să dea din plăpânda flăcăruie a lumânării
DĂNCUŞ: ALEGERI VERTICALE de CONSTANTIN P. POPESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_p_popescu_dancus_aleger_constantin_p_popescu_1352452781.html [Corola-blog/BlogPost/345825_a_347154]
-
cari voiau emanciparea țăranului au izbutit a-l pune pe acest Vlad Dracul, ca șef de partid, pe tron? Iar boierii reacționari cari voiau privilegii țineau la linia legitimă a Basarabilor? Dar ceea ce-i mai ciudat în toate acestea e aiurarea desăvârșită în privința motivelor cari se substituie oamenilor de pe atunci pentru faptele lor. Naționali și reacționari? Democrați și boieri? Cearta care se naște în urma lui Mircea e o ceartă dinastică. Mircea avusese un frate care a domnit înaintea lui, Dan I
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de oarecare comentar. Într-adevăr nu e o monstruozitate de care corespondenții {EminescuOpIX 373} ziarelor din Viena și Pesta să nu fie în stare a învinui pe români. Neue freie Presse mai cu samă se întrece pe sine însăși în aiurările cele mai perverse, în calomnii de-a dreptul criminale. Astfel ea zice cum că la Calafat oastea română e de-o poștă îndărătul orașului, ca să nu fie ajunsă de ghiulele [le] din Vidin, că orașul nostru e sfărmat cu desăvârșire
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mortuis nil nisi bene. [16 octombrie 1877] SCORNIRILE "TELEGRAFULUI" DIN BUCUREȘTI În primul său București de la 17 curent "Telegraful", comparând presa conservatorilor cu păserile cobitoare, ajunge la concluzia că această presă voiește a introduce ură între moldoveni și munteni. Aceste aiurări, a căror îndreptățire n-o discutăm, ne-ar fi găsit însă foarte nepăsători dacă "Telegraful" n-ar fi binevoit a insinua aceleași intenții monstruoase și "Curierului de Iași", pe care are naivitatea a-l numi organul d-lui Maiorescu. D.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Spectacolul, atât catarctic cît și coregrafic, prezintă diferențe neînsemnate. Scopul principal este unul terapeutic, de vindecare a celui luat de căluș, „adică pe acela care are un dor În cap și la inimă, Îi tremură capul și dârdâie, slăbește, are aiurări, ba se mai zice că adesea se Întâmplă să bată și din pinteni ca, călușarii.” Vindecările au la bază atât dansul ritual, cât și formule magice. În această datină a Călușarilor, precum și În cea a Căiuților se Întrevede supraviețuirea unor
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
nici toate necuviințele lipsite de pudoare ale adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii presupun ca manifestările ce par într-o anumită epocă iconoclaste să devină în timp chiar literatură
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a-l imobiliza se termina totdeauna cu prăbușirea noastră la pământ. Unul dintre milițieni l-a adus în camera noastră să-l îngrijim. Numai așezat pe spate ceda. Obosit, adormea, și în somn spunea tot ceea ce făcuse, ca într-o aiurare. Când se trezea, se uita bănuitor împrejur și avea o foame de lup. Îi păstram două porții de mâncare. Milițienii știau pentru cine. Rănile și le făcea în fiarele paturilor pe care încerca să le rupă, strângându-le până i
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puțin comentat, absentând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
rubine, „cerul de zmalț albastru”, apusuri de mărgean. Dar la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
gândit inițial, prin moartea Cezarei, un final tragic, final care, ca și în cazul Thalassei (Macedonski), ar fi dus la salvarea eroului prin moarte. Totuși, în cele din urmă, preferă salvarea prin iubire, dacă nu vom subscrie interpretării călinesciene ca "aiurarea înainte de a muri". Preferând pentru deznodământ moartea, atunci autorul ar fi negat tot ceea ce reprezintă o insulă paradisiacă 23. Moartea este substituită de iubire (Răchișan-Denciuț: 2010, 20). (h2b) Stânci urieșești și cenușii erau zidite de jur împrejur una peste alta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alte texte soljenițiene. Într-o formulare ce împletește frica, revolta împotriva situației și durerea pentru toți cei sacrificați pe șantierele canalelor comandate de Stalin, autorul se adresează tiranului responsabil de toate nenorocirile: "O, tiran solitar! O, dement noctambul! În ce aiurare ți s-au năzărit toate astea?"260. Aspectele de genul acesta trec documentul în sfera literaturii. Mulți dintre comentatorii lui Soljenițîn au remarcat verva ironică specifică și umorul 261, de găsit în toate scrierile sale literare. Considerată de Philippe Hamon
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Am un văr acolo. Părea sincer. - Familia ta nu-i aici? l-am întrebat. A dat din nou din cap. - Au murit toți, taică-meu, maică-mea și două surori. Anul trecut, din pricina unei scabii care provoca febră mare și aiurare. Dimineața ne-am îmbrăcat în haine de pelerini, lăsându-ne caii, veșmintele și armele la garnizoană. Urma să recuperăm toate cele la întoarcere. Am pregătit desagii pentru noi, dar și unul pentru Bovo. Unul dintre soldați ne-a ras în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de tablă ar fi... Iată vine și el, privindu-și umbra caraghioasă ce-l provoacă ingrat a-și aminti umbra pestrițelor stindarde de mătase în labele sfinxului
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri cât mai dau de veste Ai cules hotarul, grâul e-n hambare își încing bostanii galbenele țeste La stupină sturzii cată-n aiurare în săgeți pe-aproape, în plutire peste Vai, și totuși, semnul tău de întrebare Cine-o să priceapă, cine, toate-aceste? Filă Strunele harfii Zbârnâie-ntruna. Frica de n-ar fi, Moartea, nebuna! Ca pe-o femeie, Singur cu luna, Roag-o
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
ochii - în pete. Din toate izbânzile și nenorocirile Pe tine te iubeam mult, noctambul, Pentru că, împalidate luminile, Cu tine deveneau - mai albe ca albul. Și bezna mea, prietene, mă jur, Va ajunge, cumva, nu peste zile multe, Mai albă, decât aiurare, abajur, Decât tifonul alb bandajat pe frunte. Vara 1917 Cum mai jucai tu acest rol! Eu chiar uitam că suflor ți-aș fi! Că și în al doilea vei cânta, Oricine pe-ntâiul și l-ar însuși. În lung de
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în care Doar ochiul ți-a mas, din al sufletului tău Întuneric drag, ocheană-n aiurare, - Este prins un fluierat plescăit peste tău. De milițian ocheana e-ncleștată strâns, Și ea, disperata, branhiile își zbate, Și cu gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
au bucurat ucenicii, văzând pe Iisus“. Sf. Ev. Luca notează într-un mod și mai clar dificultatea lor în a crede în Înviere: deși primiseră înainte mărturia mironosițelor (Luca 24, 9-10), care, însă, nu li s-a părut decât o aiurare, apoi pe cea a lui Petru sau, în orice caz, despre o arătare de care s-a învrednicit acest Apostol și, în sfârșit, cea a celor doi ucenici, Luca și Cleopa, întorși în grabă de la Emaus, totuși Apostolii se arată
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]