11 matches
-
ajung. Să rămân în vreo carte zeci de veacuri, Tristețea prin strofe să vă alung. Știu, nu scriu metafore-ntortocheate, Am un vers simplu, dar plin de iubire. Nu compun nici poezii deocheate, Simplă-s și eu, în a mea aiurire. Referință Bibliografică: Simplu visător / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SIMPLU VISĂTOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1463407065.html [Corola-blog/BlogPost/378002_a_379331]
-
ajung. Să rămân în vreo carte zeci de veacuri, Tristețea prin strofe să vă alung. Știu, nu scriu metafore-ntortocheate, Am un vers simplu, dar plin de iubire. Nu compun nici poezii deocheate, Simplă-s și eu, în a mea aiurire. Citește mai mult Simplu visătorCristina PârvuSunt doar un simplu visător,Ce gânduri își așterne pe hârtie. Ce da un sens aparte rimelor,Și inima s-o cânte doar el știe.Adesea scrisul mi-este întrerupt,Penita-mi cade, lunecând din
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
ajung.Să rămân în vreo carte zeci de veacuri,Tristețea prin strofe să vă alung.Știu, nu scriu metafore-ntortocheate,Am un vers simplu, dar plin de iubire. Nu compun nici poezii deocheate,Simplă-s și eu, în a mea aiurire.... XXII. MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA), de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016. Măneciul meu (Prahova, Cheia) Cristina Pârvu Mi-e dor de merii plini din curte, În care toți ne cocoțam. Livadă mea cu
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
din țară și avea scopul de-a desființa puternica clasă superioară din România, pentru a substitui în locu-i caracudă semiliberală. Regulamentul Organic - deși încă destul de restrâns - inaugurează deja epoca domniei ciocoiești și a căderii claselor istorice din țară. A doua aiurire a "Romînului" pare a zice că noi declarăm a fi foarte liberi sub regimul radical. Deie-ni-se voie a o spune că noi nu sîntem numai acuma liberi, ci am fost totdauna neam de neamul nostru, încît actele de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe serpentine, Țara noastră e bogată, / Fură toți și nu se gată!! Sava Negrean-Brudașcu, Ăla-i om care iubește / Nu care nu trebuiește, / Ăla-i om care-o iubit / Nu care n-o trebuit!! limită pe sursa călătoriei, într-o aiurire pe care cîrdășia munte-autobuz o întrece, nu tu zone de vegetație, etaje de vegetație, repertoriu funcțional, stație Salvamont, stațiune, mină sau bloc turn de oraș mineresc egal te aștepți să apară! orașul autogară cît plăcinta betoanelor, nu Abrud, Cîmpeni, jalea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne în acele momente de dulce legănare a sufletului, de aiurire a minței, de a doza vedere asupra unei a doua lumi, acelei dindărăptul lumei reale. Visam, treaz fiind, încât nu știu zău cum mă vor fi judecat tovarășii mei care se uitau ciudat la mine, bănuind că nu calcam tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace, vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci care-i scopul lor? Reproducerea în mușinoiul pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor. Privește-ți-i acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei voluptoase mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei... Și eu să cad în rolul lor?... Să cerșesc o sărutare? Să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea în mușinoiu pământului de viermi noi cu aceleași murdare dorințe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei și cu strălucirea lacurilor, aceleași sărutări grețoase, pe cari le aseamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. Este așa, sau nu? Privește-ți-i, acei tineri cu zâmbiri banale, cu simțiri muieratice, cu șoapte echivoace - vezi acele femei cari li răspund prin ochiri voluptoase și mișcîndu-și buzele, - vezi! împrejurul acestui instinct se-nvîrtește viața omenirei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn; Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ușă acum, - îmi ziceam, - și fără să vreau, îmi ridicasem capul de cîteva ori, ascultînd nemișcat în mijlocul tăcerei nesfîrșite. Odată, un strop mărunt de ploaie lovise în geam și geamul răsunase ușor, iar mie mi s-a părut că aud aiurirea unui freamăt de aripi întinse - și o clipă a tremurat parcă pe podele, umbra unui corb... Și iarăși într-o clipă mi s-a înșirat în minte tot sfîrșitul trist al acelei iubiri din cartea lui Poe. - Se vorbea parcă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]