6 matches
-
de-o apăsare / a vreunui gând cu mult mai mare. // Dar îngerul tăcea, trecea / pe-un scaun negru stând, citind / o carte veche strălucind / în legătura-i de argint, și grea. Trecu prin blocul nou din piață. Trecu prin chioșcul alămiu / al stațiunii de benzină, / abstras, divin. // Primește-mi, îngere, strigai, / paharul care-l beau, cu vin. Pâinea primește-mi-o și sarea... / Mi-apasă-n coastă, înserarea. // Dar îngerul tăcea, trecea / prin soba din odaia mea. / Pe un scaun negru sta, citind
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
tocmai îndelungilor sale decantări cerebrale, modului în care își condensează gestualitatea artistică, ce se reflectă benefic în demersul său, pe cât de discret și rafinat, pe atât de elocvent și elaborat”." (Dragoș Ciobanu) "„Cu alura smerita de dominican și cu aură alămie pe chip, Dorin Coltofeanu este unul dintre ultimii creatori care întruchipează, în arenă artelor noastre, virtutea duratei lungi”." (Aurelia Mocanu)"
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
către statuie. Se propti cu mîinile-n șolduri în fața ei, se holbă ta ea câteva minute bune, ca un amator de artă într-un muzeu de antichități, se scotoci în buzunarele nădragilor lui de piele lucioasă și, din pumnul de monezi alămii, arămii și argintii amestecate cu scame pe care-l dădu la iveală, alese un gulden. Dîndu-i un bobârnac, îl făcu să sfârâie cu boltă în aer și să cadă-n cutia de conserve de la picioarele statuii, de lângă piedestal. În clipa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu găsesc ceva mai bun decât un verde Închis combinat cu violet. Sunetele galbene includ diversele e-uri, și i-uri, d-ul crem, y-ul auriu strălucitor și u, a cărui valoare alfabetică nu o pot exprima decât prin „alămiu cu un luciu măsliniu“. În grupul maro, sunt: nuanța bogată, cauciucată a moalelui g, aceea, mai palidă, a lui j și aceea de șireturi bej a lui h. În sfârșit, printre cele roșii, b are nuanța denumită de pictori „siena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să transform stalactitele ce picurau din sigiliu În, bobițe colorate stacojiu, albastru și alămiu, frumos mirositoare. În clipa următoare, zbieram Întins pe pardoseală și mama alerga să mă salveze, iar pe undeva pe-aproape, bunicul meu, țintuit În căruciorul de invalid, bătea cu bastonul În lespezile de piatră răsunătoare. Mama a avut mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]