458 matches
-
ar cam ieși la cosit sepia verde din părul punkiștilor, deocamdată, bănuind că ești mort, noii filosofi se îmbată cu ideea că polemizează cu tine. N-au nas să simtă cum colcăie drojdia ce umflă societatea și pune în funcțiune alambicul prin care răzvrătitul Con Bendit s-a condensat într-un primar cumsecade. În fond chiar și eu care sînt un ins banal ies că limaxul din sintaxa și logica și visez acea boală ciudată de stomac din pricina căreia te poti
O betie cu Marx by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83004_a_84329]
-
pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu efecte afrodisiace, în jur zăceau tratate de alchimie, alambicuri, retorte, balonașe, săruri, esențe, infuzii, tincturi. Cînd a ratat formula finală a scos un urlet de mînie, chipul dizgrațios îi era, oricum schimonosit, profetiza pentru ceilalți plăgi de foamete și mizerie. Din fuzionările concepute în laboratorul rudimentar obținuse totuși substanța
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
duios sau apăsat cu sunetul ireal al șirurilor de scoici cusute pe poalele rochiei Fatimei (Elvira Deatcu), spiritul, femeia deșertului, îmbrăcată de Buhagiar în albastrul tare, egiptean, din Fayoum, un costum ce va rămîne în memoria spectatorului; cu hărțile, timona-platformă, alambicul, cărțile vechi legate în piele, cu baldachinul deschis ca o carte tainică și sfîntă, cu vitrina și cristalurile ei, cu obiectele nenumărate și extraordinare care dau misterul deșertului, care îi refac culorile - bronzurile și nisipurile, elementele, mirosul, visele lui, cu
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
Care e paguba? Unde e dreptatea? De ce unul se naște Dante iar celălalt nătîng? Prin urmare, pledez pentru veleitari. Pentru veleitarii discreți, care nu te somează să-i citești. Aceștia îmi sînt dragi. Dar există ei?". Mizantropia e trecută prin alambicurile meditației amare, atît de subtilizată încît accede la serenitate. Referitor la o propoziție a lui Didier Anzieu: "te cunoști așa cum ai vrea să fii pentru a compensa realitatea", Livius Ciocârlie se pronunță atît de caracteristic: "Adevărat și neadevărat". De ce? "Prea
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
O poveste tristă). Umorul negru nu lipsește din relatarea dezmembrării sau a reificării, mai ales când aceasta se aplică vorbitorului: "cu parfumul ei care mi-a decantat de trei ori ființa/ (da, de trei ori a trebuit să trec prin alambic/ fără să zic nimic)"(4. Ce să-i mai cer). Și timpul trece nefiresc în poezia lui Vișniec: "pe la ora șapte seara scăpasem din mână/ ceașca de ceai/ iar la prânz nu atinsese încă pământul" (Doar peste câțiva ani). Dincolo de
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
Dragoș Buhagiar. O expoziție rafinată și atipică, care mă poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală, povești, Baal și tehnica cool a modernității, a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul 1, / azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
trimis lui Goethe niște poezii sîrbești/ de parcă aș fi uitat sau n-aș fi știut că el/ este neamț iar eu/ român basarabean..." (Versante sau jenă ars poetica). 2. În măsura în care Leo Butnaru se exprimă prin intermediul unui limbaj studiat, trecut prin alambicurile disciplinei și disimulării pe care le presupune ironia, Irina Nechit (născută în 1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Vinicius pe care o reprezintă boema. Evocarea stărilor bahice, a senzualității și morții adiacente, primesc accentele dezabuzat-proaspete ale trăirii, în prelungirea unui motiv ilustrat de D. Stelaru, Ben Corlaciu ș.a. Efectul e cel al unei "romanțe de beție", trecute prin alambicul fantast al poeziei actuale, din care picură întunecatele esențe: "poți sta aici (oricît dorești) lipsit de-nsemnătate;/ pot trece zile, săptămîni, chiar ani întregi - pe ape./ pentru că timpul nu-i prezent și nici primit nu este/ cum nici holera printre
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
contribuție, ieșind la scenă deschisă. Deloc orfică, poezia sa e una fiziologică, rezultînd din orientarea organelor senzoriale în dublă direcție, spre exterior pentru a capta datul lumii și spre interior pentru a prelucra datele în chestiune, a le filtra prin alambicul unei percepții imaginative. Văzul, în complicitate cu memoria picturală: "greu de amintire ușor învinețită un tablou de Manet copiat/ stîngaci de un pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
susține pe cea pur metaforică, încercînd a suplini deficitul propriu-zis confesiv. în pagini joacă ample umbre epice. îl înregistrăm astfel pe Liviu Georgescu în ipostază de cronicar, pe spații suficient de extinse, al unor împrejurări și evenimente care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Antoaneta Ralian Haioase acum, privite în retrospectivă, distilate prin alambicul memoriei, dar la vremea când s-au petrecut, mă îndoiesc că le-am sesizat nota umoristică. Cel puțin, la unele dintre ele. Unul din aspectele cele mai problematice care ni se iveau în călătorii era cel al cazării: „unde dormim
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
muzica ușoară românească înseamna un loc lăsat pustiu, regretabil! Una dintre retrăirile admirației bazate pe amintiri fericite era vocea de neuitat a Olimpiei Panciu, o voce tulburătoare, cu originalitate de timbru, cu un ceva ce nu se uită. Timpul are alambicurile lui în care se depun memorii distilate până la a rămâne doar bunătatea și frumosul. Acestea ajung peste timp în retora vieții, din care fiecare ia uneori atât cât vrea, alteori atât cât poate! Între prețiozitățile vieții, un cântec este hrană
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
prin vivacitatea investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească". Sau: Faptul că
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
melisă, să îl seducă pe regele Poloniei. Această legendă pigmentează un moment important în evoluția parfumului: distilarea alcoolului. Incă nu e timpul căii regale - deschisă de aldehide, câteva secole mai târziu (1921) - " dar fără tenacitatea arabilor și perfecționarea continuă a alambicului, gestul simplu și cotidian al fiecărei femei, în fața oglinzii, de a se da cu parfum, nu ar fi existat. Nu mă imaginez purtând atârnat la brâu sau la încheietura mâinii un "măr parfumat".Cu toate acestea, în Evul Mediu, recipientele
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
autoportret: "În mintea noastră - ceară moale -/ senzațiile își afundă ca niște gâze micile piciorușe zburdând/ din loc în loc, o briză sau o furtună de culori, sunete, mirosuri, atingeri/ și forme, un snop de impulsuri nervoase desprinse din molozul/ senzațiilor. În alambicuri, spațiul și timpul, zborul și pricina nașterii/ ordonează totul în imagini și serii, ca niște cărți în rafturile/ bibliotecii.". Un singur cuvânt îmi pare că nu sună bine în acest convingător și definitoriu fragment: "pricina". Dar să nu fim pricinoși
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
sensibilități, unui rafinament formal. De fapt, e dezvoltarea acelei mutații pe care a adus-o în poetica provinciei în chestiune Blaga, preludat de Emil Isac, prin perspectivă cosmică dar și prin culoare, prin introvertire dar și prin hieratism. Trecut prin alambicul poeticii moderne, fondul primar dobîndește valențe insolite fără a dispărea. Aurel Rău continuă a-și măsura obsedant, cu ochii întredeschiși, ușor hipnotic, peisajul natal, aplecîndu-se "mult peste izvorul holtei din pădure, de sub un răzor, din copilărie", constatînd că "și ce
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU Cu exact 75 de ani în urmă, Timișoara introducea profesionalismul în România Ripensia, alambic de haruri și voință, își marchează jubileul doar în memoria microbiștilor octogenari Acum trei sferturi de veac, fotbalul profesionist din România se năștea la Timișoara, pe certificatul său de naștere fiind scris, cu cerneală roș-galbenă, F.C. Ripensia. Un nume ce
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă ai zis, țopârlane, păi asta să-ți răsară, să-nflorească, să-ți umple ogoru’...”. Continuați, continuați... - Candrii blereduiți... - Care scot din piatra folozofală pusă-n alambic răchie... dă sticla aproape. - Chiar haine de gală, fiufiu... încerc să par destins, deși rămân cu mâna pe clanța ușii. - Te-am prevenit, hai, intră... Și să mai știi că-s în pasă erudită de-aseară, păzea, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apară la tot felul de ocazii cu costum negru și cravată, rămâne îmbrăcat astfel și când face plajă. Utilizarea neologismelor reprezintă, la el, un mod neinspirat de a fi solemn: ‹ ‹ ‹ „Blazonul ți l-ai pus pe frontispiciu, / esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vor putea să-și cumpere sorcove, linguri, măști, fluiere, ocarine, împletituri din pănușe, oale, scăunașe, îi, podoabe, opinci, cergi, scoarțe, coșuri de nuiele, cauce, străchini, oale de sarmale, jucării, icoane, pristolnice, blide, marame, ibrice, mobilier pictat, carafe, chimire, curele, genți, alambicuri, blidare, copăițe, furci, pipernițe, găvane, cavale, păretare, lăicere, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, cahle, clopoței, zurgalăi sau pot degusta produse care mai de care: țuică, vin, turtă dulce, cozonaci, miere, plăcinte, cofeturi și suc de mere. Prețul unui
Târg de Sfântul Nicolae la MȚR by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80673_a_81998]
-
la o bostănărie, pur și simplu păzea bostanii colosali, galbeni, concentrînd în ei soarele acela de neuitat al amiezilor, îi păzea fără întrerupere, zi și noapte, ca pe o comoară! Adică dormea, toropit de samahoncă, o țuică vînătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lîngă dovlecii aceia ca-n basme, încît te așteptai să iasă din ei balauri duioși, cu solzii neglijent-ruginiți, roiuri de zîne date-n zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
întinsul eseu prin intermediul căruia fascinația alcoolică profesată își vădește, în defavoarea eventualelor suspiciuni de adicție, aerul substanțial erudit. Spre deosebire de natură, iată, cultura face salturi. Căci nu despre alcooluri pur și simplu scrie Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat diverse roluri de figurație. Așa încât Monstrul fericit e în mai acută măsură afin cu Punțile Stalinskaya teoretizate de Radu Andriescu decât cu Băutorii de absint interpretați, cu doi ani în urmă, de cinci poeți
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
cu marame, ii, catrințe, cămăși, fote, podoabe, opinci, cergi, ștergare și scoarțe, cu străchini, blide, căuce și oale de sarmale, cu coșuri de nuiele, cu pristolnice și icoane, cu mobilier pictat, lăicere și lăzi de zestre, cu chimire și genți, alambicuri, blidare, lingurare, sărărițe și pipernițe. Vizitatorii vor putea degusta și "de-ale gurii": turtă dulce, cozonaci, miere, plăcinte, cofeturi fel de fel, suc de mere, kurtos kalacs, țuică și vin. Printre manifestările "de prin târg", organizatorii amintesc demonstrațiile de olărit
Târgul de Sfântul Nicolae de la Muzeul Ţăranului Român, între 3 şi 5 decembrie () [Corola-journal/Journalistic/70991_a_72316]