33 matches
-
trase de vânt ca de viață/își cultivă sforile tari/ Ca pe niște simțuri esentiale/ Piatra filozofala bolborosește/ Undeva între suflet și trup/ Umerii încarcă cenușa/ Asmut poezia să-mi spună/ Că viața-i neterminată/ Eu pelerinul din razele/ Facerii albăstrimii în care/ Se-arată sfântul incendiat de cuvinte/ Pentru prima ca ultima oara, roaga-i-le”. Versurile Angelei Nache sunt o interpretare originala a sensurilor vieții, nu o simplă caligrafiere a lor. Prin debutul său editorial, ea confirmă prezența unei
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
lucire mută Căutăm lumea scăldată în visare. Căutăm amintiri, visuri și speranțe Chiar dacă iubirea moare-n deziluzii Căutăm sălbatic printre discrepanțe Râsetul de frunze , norul de iluzii. Căutăm fericirea dragostei sublime Gonind spre soarele incandescent Căutăm avizi un colț de albăstrime Un dans al trupurilor recrudescent. Căutăm, căutăm și iarăși căutăm Teluricul fior pierdut în eternitate Cuibul unor brațe în care ne-alintăm Sufletul pereche ,templu-n afinitate! Referință Bibliografică: CĂUTĂM, CĂUTĂM... Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1469300919.html [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]
-
Minunea - feeria din nopți de primăvară! MIRAJE-N PRAG DE PAȘTE Flori de cireș, ciorchine, te-mbată cu miresme Fulgi din petale fine, ninsori de prospețime Suspinul lin al ierbii, rodind sublime-aghesme Sub cerul ce-și revarsă o mare de-albăstrime Peste pământul reavăn... Scâncește greierașul La umbra-ngălbenită de păpădii - regine În verde-ostrov c-o rază valsează fluturașul, Luând în custodie și-o tufă de verbine. De catifea, suavă, tresare panseluța Narcisele din juru-i bârfesc o lăcrimioară Sub streașina bătrână a
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
umeri și sus Dumnezeu Pe frunte îmi plânge rășina de brad. Curg sloiuri pe râuri și-n inimi dureri Bătrânii se sting... tineri sunt izgoniți Departe-și iau zborul - străini, pribegiți Speranțe-mpletind în dulci primăveri... Mi-e drag să privesc albăstrimea din zări Cetății de suflet să-i dărui Iubire Pe locul acesta să scriu ”nemurire” Roabă veșnic să fiu sublimei chemări. Referință Bibliografică: Rădăcini / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 185, Anul I, 04 iulie 2011. Drepturi de
RĂDĂCINI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Radacini.html [Corola-blog/BlogPost/367072_a_368401]
-
ninge floarea unde cânta de dor privighetoarea. când scriu iubito mă lipesc de tine ca mângâierea ta să mă aline mireasma gurii tale să mă îmbete să-mi sature nepotolita sete. când scriu aud doar sunete profunde și-n primăvară albăstrimi de unde și văd cum chipul tău din nou răsare să-mi fie singur dor și alinare. luni, 15 aprilie 2013 Referință Bibliografică: când scriu / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 837, Anul III, 16 aprilie 2013. Drepturi
CÂND SCRIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cand_scriu_ion_ionescu_bucovu_1366106246.html [Corola-blog/BlogPost/345900_a_347229]
-
și poate sper În visele frumoase sau limpezimi de cer Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze, Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze? Sunt barca în derivă sau vasul împânzit Plutind în albăstrimea oceanului dorit În care își dau mâna în prospețimi de alge Lumina și iubirea ’nălțate pe catarge? Sunt întrebări o mie ce-mi macină ființa Simt cum se-aprinde-n mine o flacără, dorința De-a desluși mistere ce tainic mă-mpresoară
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_de_dragoste_1_.html [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
caută noduri și pete până și-n soare și să nu cunoască răutatea confraților de condei care nu pot admite succesul altuia, astfel ca zborul să-i fie drept și lin, într-un avânt fără precedent, spre cele mai înalte albăstrimi cerești, de unde să poată contempla cu dragoste și înțelegere universul. Colegii de cenaclu unde a ucenicit, astăzi se bucură și sunt mândri în numele ei și pentru ea, văzând că floarea crescută în „grădina înmiresmată” a Lirei a ajuns la rândul
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sub_streasina_de_suflet_o_pasare_maiastra_recenzie_la_crebelaartea_anei_maria_gibu_cafea_cu_zambet_de_rebela_.html [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
cerul meu brăzdat de curcubeie Vrăjită sunt și-ascult suspinul ierbii Speranțele-mi renasc, căci sunt femeie... Spre râu privesc unde se-adapă cerbii Și port în mine-a fericirii cheie. În râul tainelor îmi scald privirea Spălând tristeți în albăstrimea-i lină Din toporași firavi culeg iubirea În ochi cu lacrimi calde de lumină Străină mi-e de-a pururi rătăcirea! Suspină iarba când îmi simte pașii Și firele se frâng sub bobi de rouă Mă mângâie în treacăt fluturașii
SUSPINUL IERBII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 by http://confluente.ro/Suspinul_ierbii.html [Corola-blog/BlogPost/349583_a_350912]
-
întâlnit un autor bărbat, care în proză, să reușească a transmite fiorii acestui sentiment atât de nobil, iubirea. „Amurgul pusese stăpânire pe parc, apele Someșului clipoceau între maluri, mirosea a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare, ale ochilor ei... Ea respiră ușor, sacadat, iar trupul îi vibrează ca o coardă atunci când ne trezim înlănțuiți, eu cu brațele în jurul
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1406383742.html [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
glas de zăpadă Dansul sirenelor nopții, Tăceam amândoi ca-n templu Pașii se auzeau înfundat Sub arcada înaltă a vremii, Belșugul miresmelor albe Cădea ca spuma cascadelor Și în mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria cărnii Îmblânzită de calmul unui tandru priveghi. BOCET Aspră floare de oțet mă sufoci încet încet din fundul butoiului
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
largul câmpiei mai mustește un dor străbun după ele, cercând în fiecare primăvară să lege un freamăt verde peste trupul său pârjolit. S-or fi înălțat pe aici, cândva demult, un cârd de munți cu creste cărunte, răcorite sus, în albăstrimea cerului. Vremea i-o fi măcinat, cutremure mari de pământ le-or fi crăpat temeliile, dar s-au dus munții, și numai păsările câmpiei rătăcesc zile întregi undeva sus, printre nouri, căutând piscurile mândre de altădată. Câmpia Sorocii...”" Una dintre
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu e ca altădată, dar pe fond e același lucru, sunt lângă tine mereu. Am în fața micului birt al soțului albăstrimea Mării Ligurice. În ziua când te chemase la telefon șeful Atelierului de Sculpturi funerare, ca să-ți spună că lucrarea e gata, noaptea în somn m-am visat cu tine, mergând împreună, pe șoseaua alăturată cu mandarini pe margine, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tâmplă pe un fir auriu, i se încolăcește în părul blond, i se afundă apoi în unda ochilor". Dincolo de trăsăturile particulare ale fiecărui exemplar în parte, femeia de rasă "poate fi și o păpușă de Nurnberg, cu genele lungi și albăstrimea de cobalt a ochilor, cu gesturi pudice și mecanice; poate fi și Fecioara, prin ovalul pur al figurii, prin candoarea privirii o fecioară în așteptarea Bunei-Vestiri; și pentru cine vede forma plină și ascunsă a sânului și linia șoldului poate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de adâncă penumbră interioară; acum „accentul” se mută pe sugestia unei eliberatoare ieșiri spre „lumină”. „După geruri lungi, aceasta era întâia zi de moină. Streșinile picurau și soarele împrăștia de deasupra Măgurii, pe omături, o strălucire orbitoare. Corbi fâlfâiră spre albăstrime din brazii râpilor (...)”: Vitoria știe că nu numai de „zodia primăverii” dau semn moina, soarele, zborul corbilor și „vântul cald”, ci și de acea relativă înseninare lăuntrică a ei, cu sufletul „curățit” de „orice gânduri, dorinți și doruri în afară de scopu-i
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
care nu-i cu putință să le descrii amănunțit. Cred că tocmai neputința de a defini astfel de preschimbări de culoare mă surprinde și mă farmecă în cea mai mare măsură. Până la prânz, ochii mei sunt totdeauna lacomi să măsoare albăstrimea apei. Apoi, când vine după-amiaza și umbra se lasă tot mai compactă pe valuri, simt că mă cuprinde o suferință fizică: e ca și cum întunericul din abisuri m-ar năpădi treptat și o misterioasă ofensivă corpusculară ar porni dinspre apă ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unui smarald topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și atât de dese, n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de notițe... impresii din romane, din poezii, scrise-n fiecare zi și la sfârșitul fiecărei notițe, ca o încheiere, ca o cugetare asupra adormirei: "Ermil, te iubesc! " {EminescuOpVII 118} CEZARA * Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și - întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață. Ea nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era. {EminescuOpVII 167} CEZARA* Era-ntr-o dimineață de vară. Marea-și întindea nesfîrșita-i albăstrime, soarele se ridica încet in seninătatea adânc - albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stîncele negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu apa sântă a Nilului... Destupă fiola și turnă trei picături ca cerneala din ea peste apa din cupă și apa deveni încet - încet întîi galbenă ca un aur diafan, apoi roză ca cerul aurorei, apoi albastră și adâncă ca albăstrimea cerului. El se uită mult în păhar și părea că vede lucruri ciudate în metamorfozele colo- 95r rilor lui... într-adevăr i se păru că vede în aurul diafan, în fund, o muscuță de om, c-o cârjă în mână
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
topit noaptea. Poate că, neumbriți de gene atât de lungi și {EminescuOpVII 295} atât de dese, n-ar fi părut atât de întunecoși, poate că lumina, neoprită de acea mătase brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăstrimea transparentă a strugurului negru. Dacă a cunoscut cineva ochi frumoși, la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prea văd cine să se mobilizeze pentru campanie. Sau poate-l clonează pe Geoană, că tot s-au învățat pesedeii s-o încaseze prin intermediari - boșii din partid nu-l percep încă pe "Mirciulică" drept unul de-al lor, în ciuda albăstrimii până-n vârful urechilor etalate de tennis-man-ul cu succes la senatori americani de vârsta a treia. Cât despre direcția Ponta-Daciana, va mai trece apă pe Dâmbovița până să-i dorească cineva la cârmă. Cu un guvern trecut prin parlament mai ușor
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief, miliardele de oameni, părinții mei, frații mei, casa mea s-au topit într-un mic punct nesemnificativ, față de grandoarea cosmosului. Nu se mai deslușește nimic din albăstrimea planetei natale. Undeva mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Ani de zile am privit de pe Pământ stelele scânteietoare și mi-am imaginat
ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
În anii de demult poetul, cuvântul strivindu-și, a îndurat năpastele toate cu bărbăție și cele mai mari, cele mai crunte dureri, și le-a stins în muntele singurătății, ce și-a ales. Când la un semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă capul pe spate și privi cu nesaț cerul. Tocmai începea să capete albăstrimea fragedă a unei zile de primăvară. Respiră adânc aerul. Mirosea a pământ, a foc și fum bun, a ceruri primitoare. Și se simți în întregime reînnoită. Cu viața, cu gândurile, cu iubirea și cu suferința. Toate își avuseseră rostul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
familie tragică, alături de Nicolae Labiș ori Ilie Motrescu, poetul-martir de la Crasna); „Ah, noaptea asta rece așa de ușor cade... / Departe plânge apa și tremură-n cascade. Un vad se desvelește pe apa cerului / Și peste dânsul prinsă e Calea-laptelui. Pe albăstrimea-naltă lucește ca o punte / Cu schele țintuite de stelele cărunte. / Și puntea se întinde departe, tot mai sus, / Până coboară-n zarea albastră, la apus... / O, punte albă, tare, treci vadul cerului / Și întâlnești în cale mioara-oierului, / Tu lasăte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]