26,209 matches
-
ta. Baia Mare, 12 februarie 2017 Zvon de primăvară Se-aude-n vânt un zvon de primăvară, Șoapta păpădiilor de sub zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
succedau cu repe- ziciune. Nu voia să le piardă... Se iviseră alte întâmplări înăuntrul „cubului” luminos. Se distingea o siluetă înaltă îmbrăcată în alb orbitor, o mantie cu mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte și priviri semețe, o mulțime de asemenea cu plete și bărbi, având pe cap cușme, așa cum se purtau în vechime.Toți
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
râul cel mai apropiat, a mai fost acolo de multe ori, chiar și băut, cunoștea locul, parcă și peștii îl cunoșteau. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat... a zburat și tânărul deasupra trambulinei într-o poziție de statuetă albastră, peste inundația albă a zăpezii, își făcea ochi pentru taică său, vroia să zărească perimetrul apei care l-a înghițit, cu mașină cu tot, fără niciun pește prins. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat peste bordură, botul mașinii
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui, reflecții roșii pe genunchii ei, apa inundă coapsele, iar el căută iluziile de apartenență, în care fiecare respiră prin celălalt. Culorile calde ale soarelui în apus s-au suprapus peste fața rece și albastră a mării într-o mângâiere, el îi prindea mijlocul într-o simfonie de Brahms și o umplea cu sunete dulci, care se urcă pe vârful sânilor albi, cu picățele de nisip. Soarele mai râdea cu ultimele forțe, îi învăluia în
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
produce o stare, concretizată în aspirații și năzuințe ce provin dintr-o altfel de lume, din lumea ei interioară, ce a rămas curată, neatinsă totuși, de dezamăgirile trăite: ”sunt un copil./ tresar și sper.../ iubesc și visez.../ rostesc, cu dor albastru,/ seninul unei inimi.” (Pneuma). Într-o lume în care tinerii au început să privească romantismul ca pe o bizarerie, poezia Danielei Voiculescu ne propune un univers paralel cu cel real, în care fiecare poate parcurge un drum ascendent, spre absolut
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
zgâlțâie cu forță. - E ceva aici, înăuntru, părinte! - Doamne ferește, ce să fie fiule? - Nu știu, dar o să aflu eu. S- a uitat și a pipăit cu degetele locașurile unde, cândva, cu mulți ani în urmă, s-au aflat doi ochi albaștri. Țeasta era curată și parcă lustruită. A trecut cu degetele pe partea unde ar fi trebuit să fie ceafa și unghia degetului mijlociu s-a agățat de ceva. A repetat această operațiune de câteva ori. Unghia se oprea în același
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
de imagistică inspirată de poezia în versuri libere (deși aici există și rimă, si ritm)”: “Pandative de crengi / Agățate de raze / Pandative de flori și liane / Îmi însoțesc pașii spre eternitatea / Nupțialei tăceri / Pandative de gânduri deșarte / Oglindite în bolta albastră / Alintate de-o vorba măiastra / Pentru suflete moarte / Din ziua de ieri.Mângâiate de mâini diafane - / Pandative de rugi / Însoțite de cruci -/ Înconjurat de icoane / Din trecutele veri [....] Se poate remarcă și un sentiment de religiozitate, aproape absconsa. Și mai
TRADITIA POEZIEI PATRIOTICE REACTIVATE PE PAMANT AMERICAN, DE AURELIU GOCI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366243_a_367572]
-
dimineață când m-am trezit, l-am descoperit fiind un altul, nu acela care-l vedeam în copilăria mea. Cred că s-a spălat bine cu toată apa sărată din Marea Neagră, apoi s-a clătit cu apa dulce din Dunărea albastră, din apa Oltului și a Trotușului; a Jiului și a Prutului încât a rămas precum un sfânt. Eu îi spun de atunci Sfântul Soare. Așa a început să facă ordine în jurul său. Razele, le-a trimis să alunge orice nor
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
dau putere să lupte cu boala Am găsit-o la școală pe domnișoara învățătoare, cum în spun copiii. A fost emoționată, jenată că subiectul discuției era viața sa. A vorbit cu greu. A stat cu privirea în pământ, iar ochii albaștri au fost plini de lacrimi pe tot parcursul interviului. N-a vrut să povestească prea multe, considerând că nimeni nu este dator să se încarce cu problemele sale. Am aflat de la conducerea școlii, de la reprezentanții primăriei, de la elevi că este
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FUGĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Pe sub mâna mea stîngă se prelinge un fir de gând albastru uitat într-o bătaie de inimă incompletă, oprită din drum. drumul vieții schimonosite de un nor, sau o bătaie de vânt rece prevestind furtună mă întorc din drum, spre o răscruce a viselor și îmi iau capul în palme îl
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
înapoi din alte limbi. Au crescut în biblioteca ei alte flori. Biblioteca memoriei ei este plină de fișele foștilor ei elevi. Toți - mici. Toți - neștiutori. Toți, astăzi - atoate și atotștiutori. Primele lor semnături pe caietele sărăcăcios liniate, îmbrăcate în hârtie albastră sau mov, au fost bastonașele și punctele și liniuțele. Ultimele lor semnături aprobă jucării de lux pentru scaune de import. Scaunul profesoarei de limba română de la catedră a rămas majoritar de lemn. Cu toate eforturile dascălilor moderni de a-l
PROFESOARA DE LIMBA ROMÂNĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351087_a_352416]
-
al plajei, de scoici bizare și de lemnul adus de ocean. - Scumpo, sunt alte vremuri acum. Acum petrecem concediul pe coasta Pacificului. În tinerețea mea mergeam la Southwold. Îmi amintesc cum căldura intersecta suprafața mării. Reflectă bunica, cu ochii mari albaștrii spre orizont. - Așa-i maman, îmi amintesc stivele de șezlonguri și cabanele de pe plajă în culorile mării. - Bunico, vreau înghețată! Nările Scumpei adulmecă aroma care vine de la un vânzător ambulant de înghețată. - Scumpo, iar ai uitat pe „te rog”! - Bunul
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
ușurare, să pot respira,/ Să fiu ușoară, să zburd prin lumină,/ Și-un înger să-ntâlnesc în calea mea.” Ligya n-a plecat, singura ei mare e cea Neagră. Lumea-i în schimbare, mare noastră s-a umplut cu alge albastre! Oceanul îl vezi de la fereastră, câteodată din avionul cu care mereu revii și revii...de acolo de unde n-ai plecat. “Cu valuri ce se sparg pe chipul meu/ Și -un soare ce mă mângâie sfios,/ Sărut azi Marea Neagră și o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
seci și destul de zgârciți). Toate vrem să trăim “marea poveste”! Mă gândesc la casa mea...de la Timișoara. Când am plecat, m-am ciocnit nas în nas cu una din blondele lui Andy. Era trasă la pardesiu de piele albă, cizme albastre, buze și unghii roșii...I-am ținut ușa larg deschisă, ca să încapă cu plasele...caserole cu fel de fel de mâncăruri...o sticlă de vin... Pe vremuri, le aducea el cu mașina. Uneori, le aștepta jos, la intrarea în bloc
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
sus pe piatra aceea?... - Nu știu de ce! Mark, dar ajută-mă să cobor de-aici!... Și sări drept în brațele mele, ușoară, mlădioasă, ca un fulg. Era sigură că o voi prinde. Părea o minune a naturii. În rochia ei albastră, precum cerul de deasupra noastră, cu ochii ei sclipitori, cu respirația ușoară, cu mișcări diafane, Katy era o perfecțiune, o creație a lui Dumnezeu! Ne-am jurat să fim veșnic prieteni, să avem grijă unul de celălalt. Cât vom fi
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
al vieții prin labirintul acesta verzui ca într-un frunziș de tei primăvara...Și tu, fără vorbe, ca într-un poem viitor programat de un calculator ultraperformant, din generația ,, n’’ plus ,,unu’’, desigur, îmi ofereai cele mai frumoase flori, zambile albastre și roz din grădina unui om de la țară, se numea satul acela Victoria, pentru că asfel mă scoteai dintr-o vale a plângerii unde căzusem.. Neputința de a mai crede în cel din oglindă după istoria cu Bazil, dusese la un
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind în semne de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie de vară, a iubire dată în pârg și a mine. Mă voi învălui într-un vals albastru și mă voi pierde în tine că un cântec scris pe coapsă viorii. Tu răsfață-mă între două culori, pictează-mi enigme pe piele cu verde din grădinile de sus, șterge rutină de pe obrazul meu și fă-mă să fiu
DEZLEGARE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371495_a_372824]
-
nu mai bat a sărbătoare. Eroii plâng sub cruce, sânge se-nfierbântă, Dar nu mai pot stârpi balaurul cel mare! Și plânge un Mihai sub vatra strămoșească, Si dintr-o roată Horia își înalță pumnii Pentru o flamură, roș, galbenă, albastră, Și pentru țara-n care azi conduc străinii! Veniți români să ne-adunăm cu mic cu mare, Cum se-adunau în vremea lui Mihai străbunii, Spre Alba să pornim în strai de sărbătoare Ca s-alungăm de langă noi pe
BAT CLOPOTE DAR BAT A JALE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372964_a_374293]
-
Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Supărați, ne țineam de torțile pământului Și aveam senzații, că rădăcinile cresc până la nori, Mâinile noastre zvâcneau sub tălpile vântului, Și ne era frică să nu trecem de-albastrele flori. Am cuprins iarba, dintr-o singură pledoarie, Lumina cea verde ne îmbrăca până la oase, Și ne-ncropeam în sol, urmați de-o apă vie, La rădăcini interogam numele noastre apoase. -Cine ești tu? Te întrebam, dar erai la același
UMBRE SINUSOIDALE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372716_a_374045]
-
2015 Toate Articolele Autorului Am bătut România de-a lungul și în cele din urmă , am ajuns și la cimitirul „vesel ” de la Săpânța. „ Vesel ” e un fel îngăduitor de-a spune ,poate doar textele hâtre ale unui șugubăț și coloritul albastru al crucilor de lemn să te înveselească. În rest,buna dispoziție îți e curmată brusc de betonul contemporan,trântit brutal peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
înot. Pentru a fi sigur de reușita fugii, Gregor are o singură condiție: Vali trebuie să își lase în urmă soția. Produs de Filmallee (Germania) și de Strada Film, scurtmetrajul îi are pe afiș pe Toma Cuzin (Hârtia va fi albastră), Andi Vasluianu (California Dreamin’, Despre Oameni și Melci, Minte-mă frumos) și Patricia Moga. „Apele tac” nu a primit doar confirmarea criticilor și publicului, ci și a presei din toată lumea: „Apele tac este o producție perfectă și convingătoare, respectă trendurile
cel mai premiat scurtmetraj românesc [Corola-blog/BlogPost/98234_a_99526]
-
TIFF 2015 - TIFF 2015 - INCA O ZI LA SOARE/ Water Easy Reach / En dag til i solen, Norvegia, 1998 R. Bent Hamer. Cu: Eric Magnusson, Nicholas Hope, Ingrid Rubio. Cand un tanar marinar norvegian, Almar, se cufunda în scânteietoarele ape albastre pentru a-și recupera ceasul de aur, nu are idee ce consecințe va avea repararea prețiosului obiect: marinarul va fi părăsit de navă în port. Aventură îi va largi nespus orizonturile... Premiul Amanda pentru Cel mai bun scenariu în 1998
ÎNCĂ O ZI LA SOARE [Corola-blog/BlogPost/99146_a_100438]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > MELANCOLII Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna-mi inspiră neliniștea unui oraș cu zugrăveli albastre și teatre din carton decupat, un buen retiro pentru îngeri ce nu vor veni niciodată să-i simți, să-i vezi, să-i auzi, la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele și scările înainte de somn, am
MELANCOLII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369084_a_370413]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MAREA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O, mare, Mare albastră și misterioasă, Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul, Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine-ți dăruiește viață În inima uscată a pădurii înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355533_a_356862]