50 matches
-
luptat, spunea el, am luptat greu, dar am triumfat. Totul este acum clar în spiritul meu. Am construit un edificiu mare și înalt ca un turn puternic, și în vârful în întregime strălucitor e crucea. E adevărat că am scris Albigenzii și alte poeme lipsite de pietate, dar, crede-mă, nicidoată, niciodată inima mea nu s-a îndepărtat de cruce, am iubit-o din tot adâncul sufletului meu, întotdeauna. Da, simt acuma că Dumnezeu mă iubește, că el mă atrage la
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
geografia petelor albe! Privesc recapitulativ indexul generos de la sfârșit. Nu există vreun subiect asupra căruia dl Ascherson să nu se fi informat - mai mult sau mai puțin (sau foarte puțin, sau deloc) legat de Marea Neagră. Abhazii, adighenii, afrikanerii, ahemenizii, alanii, albigenzii, amazoanele, arimaspienii și mulți alții, umbre falnice defilând (sau înotând) prin paginile de istorie pe care le scrie dl. Ascherson. Dar Abinsk, Abrau-Dyurso, Aciandara, Adampol, Alençon, Algeria, Altai, Alușta, Anapa, Anikeev etc., etc. - oare ce s-o mai petrece pe-
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
1552), care a fost, alături de Fericitului Ignatius de Loyola (+1556), unul din cei 7 care au înființat Societatea lui Iisus (SJ). Fericitul Francisc ca și Dominicus au înființat ordine cu misinea apostolica de readucere pe calea cea dreaptă a ereticilor albigenzi și au depășit astfel rânduiala în care manăstirile erau rupte de lume. Ignatius confruntat cu reforma protestantă face un pas mai departe și renunță complet la mănăstire, se dedica nemijlocit oamenilor. Omnia ad maiorem Dei gloria! Dacă aceste ordine sunt
PAPA FRANCISC de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345265_a_346594]
-
face un pas mai departe și renunță complet la mănăstire, se dedica nemijlocit oamenilor. Omnia ad maiorem Dei gloria! Dacă aceste ordine sunt modelele papei atunci este de așteptat o confruntare cu ereticii marxiști ai teologiei eliberării, ca acea cu albigenzii din sec. XIII și cu protestanții din sec. XVI. Discrepata dintre săraci și bogați din America sec. XX a favorizat crearea unui amalgam teoretic quasi religios și ateu, marxist în care Biblia (Vechiul Testament) era redescoperita și Liturghia anunța Revoluția Socialistă
PAPA FRANCISC de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345265_a_346594]
-
exact, a acuzației de vrăjitorie. Istoria europeană cunoaște numeroase exemple de eliminare a concurenților politici sub acuzația de vrăjitorie: lupta și cruciadele Împotriva ereticilor din Orleans conduși de Robert al II-lea din secolul al XI-lea, lunga bătălie Împotriva Albigenzilor din sudul Franței (secolele al XII-lea și al XIII-lea) - care a contribuit, de altfel, la crearea unei părți importante din vocabularul vrăjitoriei diavolești - sau eliminarea Marelui Maestru al Ordinului Templierilor, Jacques de Molay (și, prin aceasta, distrugerea ordinului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Beghine libertine. Primele comunități de begarzi și de beghine apar pe la începutul secolului al XII-lea. Etimologia din dicționarul Littră trimite la verbele „a implora, a cerși” - activitatea principală, de la origine a acestor comunități. Alții trimit la o omofonie cu albigenzii. Nimic sigur, în această privință... Dacă originea cuvântului pare incertă, semnificantul desemnează o comunitate de bărbați - pentru begarzi - sau de femei - beghinele -, adunați laolaltă de opțiunea pentru sărăcie voluntară practicată în grupuri laice deși parțial creștine. înflorirea beghinajului în Țările
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dat versiuni notabile din poeți ruși (A. S. Pușkin, A. A. Blok) și bulgari (Hristo Botev, N. I. Vapțarov, Elisaveta Bagreana, Pencio Slaveikov și numeroși clasici și contemporani incluși în două cuprinzătoare antologii), a transpus, de asemenea, poemul epic în versuri iambice Albigenzii de Nikolaus Lenau. SCRIERI:Vioara roșie, București, 1948; Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate, cu desene de Ligia Macovei, București, 1949; Holde, București, 1949; Vișinul lui Vania, București, 1951; Versuri, București, 1952; Lauda patriei, București, 1955; Vară fierbinte, București
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
1962; Poeți bulgari clasici și contemporani, pref. trad., București, 1962; Kuceak Nahabed, Poezii, București, 1963 (în colaborare cu Dan Deșliu); Alexandr A. Blok, Versuri, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1964, Versuri, București, 1974; Elisaveta Bagreana, Versuri alese, București, 1967; Nikolaus Lenau, Albigenzii, pref. Sevilla Baer-Răducanu, București, 1967; Pencio Slaveikov, Versuri alese, pref. Valentin Deșliu, București, 1967; Saiat-Nova, Regele trubadur, București, 1975; Hajdu Zoltán, Apă fiartă pentru lup, cu ilustrații de Andrassy Zoltán, București, 1975; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
modului în care monarhia franceză se folosea de Biserică pentru a-și întări puterea și pentru a-și extinde teritoriul, ar putea fi găsit în secolul al XIII-lea când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de cruciadele albigenziene. Albigenzii (numiți astfel după orașul Albi din sudul Franței) erau o ramură a unei secte creștine numite catară (din grecescul katharoi, însemnând " cei puri"). Bazele lor principale erau în sudul Franței, în parte, în regiunea numită astăzi Languedoc-Roussillon, care în acele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de baștină al trubadurilor. Trubadurii erau poeți care scriau în langue d'oc, o limbă romanică numită astfel datorită modului în care cuvântul "da" este rostit: "oc" contrastând cu "oui" din nordul Franței și cu "si" din Italia și Spania. Albigenzii aveau o gândire dualistă crezând că materia aparținea răului, iar spiritul binelui, și e posibil să-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aparținea răului, iar spiritul binelui, și e posibil să-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte până vor fi murit pentru a atinge perfecțiunea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte până vor fi murit pentru a atinge perfecțiunea.12 Învățăturile și practicile albigenzilor erau în mod evident eretice și lucrul acesta a generat o serie de cruciade de-a lungul unei perioade de aproximativ 20 de ani până când în cele din urmă au fost învinși. Cruciadele implicau atât predicile susținute de nou-înființatul ordin
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ales în aur, iar bunurile lor erau ușor de transportat. Turbulențele și crizele erau comune majorității oamenilor din epocă. Uneori, evreii deveneau victimele lor exclusive printr-o coincidență, și nu din motive religioase sau rasiale. Și, în timp ce, sub efectul represiunii, albigenzii au dispărut în cele din urmă, nu la fel s-a întâmplat cu evreii, care sunt protejați în continuare pentru utilitatea lor economică și ca martori ai adevărului lui Hristos. Într-adevăr, Biserica nu urmărea nimicirea lor; dimpotrivă, existența și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
212 Agos, 289 Ahmadinejad, Mahmud, 228, 233 Akiba, Rabbi, 41-43, 204 Al Doilea Război Mondial, 16, 78, 89, 101, 127, 128, 131, 149, 159, 178, 205, 224, 240, 245, 268, 303 Al Doilea Templu, 31, 45-46, 53, 175 Albania, 95 Albigenzi, 79 Alexandria, 78 Alexandru al II-lea, țarul Rusiei, 109 Alexandru I, țarul Rusiei, 148 Algeria, 238-240, 283 Al-Husayni, Hajj Amin, 232 Alianța Israelită Universală (AIU), 146 Al-Jazeera, 230 Almohazi, 59, 90 Almosnino, Rabbi Moise, 100 Al-Qaida, 67 Al-Safadi, Mahmud
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
notarul Pierre Authié desfășura o activitate intensă În Sudul Franței. El primise consolamentum-ul În Lombardia, probabil În biserica numită „a francezilor”, și devenise monarhian. Doctrina sa Însă nu mai are aproape nimic de a face cu sumbrul dualism radical al albigenzilor din secolul precedent. Soarta catharilor italieni devine problematică după 1300. Hărțuiți fără răgaz, ei fug În Sicilia sau se pierd În Alpii piemontezi. După 1412 nu se mai vorbește despre ei79. Jean Duvernoy vede o legătură Între emigrarea catharilor spre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
balcanice 1. Pe la 1190 bogomilii moderați Își reluaseră ofensiva În Lombardia, Însă Provența le-a rămas inaccesibilă În totalitate, pînă cînd Cruciada și războiul care a dus la căderea fortăreței Montségur n-au dat naștere unei confuzii generale În rîndul albigenzilor rămași. Pare relativ sigur că dualismul radical a fost exportat În Provența din Imperiul Bizantin, unde originea lui era pur intelectuală (a fost născocit, probabil, Într-un centru mînăstiresc, de către călugări care aveau o intensă nostalgie a origenismului). Însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doctrina bogomilă „ortodoxă”2. Reformată de către Desiderius, Școala din Concorezzo avea să se apropie de doctrina catolică și mai mult chiar decît bogomilismul, făcînd să se adîncească astfel prăpastia care o despărțea de cealaltă școală, a „albanezilor” radicali (probabil de la „albigenzi”) de la Desenzano, pe Lacul Garda. Unele distincții Între „moderați” și „radicali” sînt deja menționate și În cea mai veche dintre scrierile anticathare, Manifestatio haeresis catharorum (1176-1190) a lui Bonacursus: „Unii spun că Dumnezeu a creat toate elementele, alții că Diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
avînd circa 150 de perfecți, și cîteva comunități În Toscana (la Florența și Spoleto), Însumînd 100 de perfecți 10. Albanenses, nu albanezii (care au migrat În valuri spre estul și sud-estul Italiei Începînd de la mijlocul secolului al XV-lea) ci albigenzii - cei care aderaseră la doctrina catharilor provensali din Albi (la nord-est de Toulouse) și din Împrejurimi -, se Împărțeau În două facțiuni: a lui Balasinanza, episcop de Verona, și a lui Ioan de Lugio (Lugano?) din Bergamo, filius maior și, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de dualism dialectic, circular, care ajunge din nou În punctul de plecare. Moneta da Cremona mai cunoaște și alte detalii. Diavolul, părtaș cu Dumnezeu la veșnicie, a creat toate lucrurile vizibile, inclusiv stelele. El este divinitatea din Vechiul Testament, pe care albigenzii Îl resping, cu excepția celor șaisprezece cărți ale Profeților, a Psalmilor și a celor cinci cărți ale lui Solomon. Unii dintre ei mai acceptă totuși și cărțile lui Iov și Ezdra. Dumnezeu este autorul unei Împărății incoruptibile, cu ceruri proprii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ceruri un loc la dreapta lui. Unii dintre catharii radicali au credința că Judecata a și avut loc. Miracolele lui Cristos nu sînt fizice, ci spirituale. Nu există Înviere a trupului de carne, ci numai a trupului angelic sau celest. Albigenzii neagă liberul arbitru, căci Dumnezeu Însuși nu dispune de liber arbitru, astfel că nu l-ar putea acorda creaturilor sale. Profesează preexistența sufletelor, susținînd că poporul psihic al lui Dumnezeu este antiquus, „primordial”, căci Dumnezeu nu mai creează noi suflete
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu trebuie să le fi Încredințat ei prea multe, nu conține nici un element de dualism radical, ca să nu mai vorbim de măreția sumbră a subtilităților speculației lui Ioan de Lugio. Cei doi Authié nu sînt defel moștenitorii Înaintașilor lor provensali, albigenzii, ci ai Învățăturilor unei biserici lombarde de la sfîrșitul secolului al XIII-lea, În care Îi recunoaștem ușor pe „francezi”, alias „Sclavini” - discipolii lui Caloiannes, sau pe bagnolezii de care vorbesc ereziologii de mai tîrziu. În general, doctrina profesată de cei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se poate nega Însă că școlile monarhiene nu păcătuiesc nici ele prin exces de intelectualism, acesta fiind apanajul aproape exclusiv al radicalilor. 6. Dualismul cathar Al cincilea dintre tratatele cuprinse În Cartea celor două Principii, culegerea de scrieri a bisericii albigenzilor radicali, poartă titlul Contra Garattenses (Împotriva discipolilor lui Garattus), Garattus fiind episcopul catharilor monarhieni din Concorezzo, oponenții ireductibili ai facțiunii din Desenzano. Aș vrea - declară autorul anonim - să aduc la cunoștința tuturor oamenilor luminați nebunia garantenzilor. Deși ei cred, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
punct de divergență Între radicali și monarhieni Îl reprezintă Înțelesul termenilor creator și factor. Pentru monarhieni, Dumnezeu este creator a tot ceea ce există, incluzînd materia primordială, În timp ce diavolul este factor al lumii vizibile, cu Îngăduința lui Dumnezeu. În acest sens, albigenzii au perfectă dreptate atunci cînd Îi denunță drept „romani”, adică non-dualiști. La rîndul lor, radicalii afirmă că termenii creator și factor sînt perfect echivalenți, iar Principiul Rău Îndeplinește ambele roluri. El este și creator și factor, În sensul precizat În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teribila acuzație pe care ei o lansează Împotriva bogomililor din Concorezzo: că nu ar fi cu adevărat dualiști, În ciuda faptului că profesează principii etice cum ar fi encratismul și vegetarianismul, care nu pot fi decît consecințe ale unei religii dualiste. Albigenzii au fost cei dintîi care au descoperit că oponenții lor nu sînt decît pseudodualiști, și că ar trebui să stea În tovărășia ortodocșilor. Dacă am conchis, În capitolul 8, că bogomilii erau pseudodualiști, de vreme ce nu atribuiau Diavolului nici un rol În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]