50 matches
-
al contextului social, pentru că multe dintre autoritățile bisericești erau corupte, iar încercările de limitare a corupției nu au fost eficiente. La acestea se mai adaugă încercările repetate de reformă care s-au realizat la nivelul bisericii prin "ereziile occidentale" (catarii albigenzi, sau direcțiile religioase conduse de Pietro di Bruis sau Pierre Valodo), dorințe de reformă a lui Wycliffe, conflictele dintre puterea ecleziastă și cea laică etc. Toate acestea au contribuit la reușita reformei luterane. În contextul acestor premise a apărut Luther
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dat versiuni notabile din poeți ruși (A. S. Pușkin, A. A. Blok) și bulgari (Hristo Botev, N. I. Vapțarov, Elisaveta Bagreana, Pencio Slaveikov și numeroși clasici și contemporani incluși în două cuprinzătoare antologii), a transpus, de asemenea, poemul epic în versuri iambice Albigenzii de Nikolaus Lenau. SCRIERI:Vioara roșie, București, 1948; Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate, cu desene de Ligia Macovei, București, 1949; Holde, București, 1949; Vișinul lui Vania, București, 1951; Versuri, București, 1952; Lauda patriei, București, 1955; Vară fierbinte, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
1962; Poeți bulgari clasici și contemporani, pref. trad., București, 1962; Kuceak Nahabed, Poezii, București, 1963 (în colaborare cu Dan Deșliu); Alexandr A. Blok, Versuri, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1964, Versuri, București, 1974; Elisaveta Bagreana, Versuri alese, București, 1967; Nikolaus Lenau, Albigenzii, pref. Sevilla Baer-Răducanu, București, 1967; Pencio Slaveikov, Versuri alese, pref. Valentin Deșliu, București, 1967; Saiat-Nova, Regele trubadur, București, 1975; Hajdu Zoltán, Apă fiartă pentru lup, cu ilustrații de Andrassy Zoltán, București, 1975; Antologie de poezie bulgară de la începuturi până azi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
omnibus creditum est285. Doctrine și dogmă Fericiți cei ce cerșesc Duhul, căci a lor va fi Împărăția Cerurilor!286 Doctrinele și canoanele creștinismului s-au cristalizat în perioada întunecată a istoriei determinând esența credinței pe care o cunoaștem azi. Waldenzii, Albigenzii, Catarii au încercat să gândească altfel, păstrând tradiția învățăturilor cristice. Doctrinele și legile controlate de ierarhiile ce pretindeau depozitarea adevărului au devenit oficiale și s-au impus de cele mai multe ori cu sabia ori cu focul. Impunerea cu forța a reprezentat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mediae et infimae latinitatis, Paris, 1858, col. 976-977 (ca și În lexiconul du Cange), „francus” este glosat cu sensurile de „om liber”, „nobil”, „nesupus impozitelor”, „curajos”, „valoros”, „războinic” etc.; pentru sensul etnic (Gallus, „francez”) și cel de „eretic din secta albigenzilor”, vezi „franciscus”, sub voce, col. 976. N.A. Constantinescu, loc. cit. DA, loc. cit. Vasile Bogrea, op. cit., p. 384. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, Editura Academiei, București, 1974, p. 564, sub voce „Frâncu”, cu glosele cele mai numeroase și mai bogate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ungariei, Suediei, Danemarcei, Poloniei, Bulgariei și Angliei), anexînd statului pontifical Romagna cu Ravenna, regiunea Marches, Ancona și fostul ducat Spoleto, lansînd, în sfîrșit, două cruciade: a patra, care va fi, după cum am mai spus, deturnată către Constantinopol, și expediția împotriva albigenzilor. Conciliul de la Lateran, din 1215, în cursul căruia el dispune de domeniile confiscate de la contele de Toulouse în beneficiul lui Simon de Montfort, marchează apogeul puterii sale. Inocențiu III moare în 1216. Dar, încă din primul an al domniei sale, pupilul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
fost introdusă în Germania mai întîi, apoi în Nordul Franței, în Lombardia, în Italia Centrală și în Catalonia. De aici, ea trece în Languedoc și în regiunea Albi, găsind un teren favorabil pe domeniile contelui de Toulouse. Pentru cathari (sau albigenzi), idealul de sărăcie este dublat de un refuz al oricărei taine și al autorității Bisericii de la Roma. Ei pun, mai ales, sub semnul întrebării ideea unui Dumnezeu unic și cred înnodînd cumva cu tradiția maniheismului oriental în existența unei lupte
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de Poitiers 132 Agobard 88, 104 Aistulf 73, 74, 75 Alamani 13, 18, 19,22 Alani 13, 15, 18 Alaric 15, 16, 23 Albaștri 44, 49 Albert cel Mare 219,221, 228, 231 Albert de Habsburg 199 Albert Ursul 180 Albigenzi 196, 217 Alboin 26, 27 Alexandru I 167 Alexandru II 127 Alexandru III 136,137, 138, 195 Alexandru Nevski 81,211,212 Alexie I Comnenul 170, 174 Alexie III 176, 177 Alexie IV 177 Alfonso VI 167 Aliénor de Aquitania
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în Apus, spre sfârșitul Evului Mediu, Biserica Catolică căpătase o putere enormă atât în plan politic, cât și în plan cultural. Reușise să-i convingă pe principii creștini să participe la cruciade (1095-1272), să-i mobilizeze împotriva ereziilor (cruciada împotriva albigenzilor 1202-1229). În sânul său apăruseră ordine religioase militare și cavalerești, dar și marile ordine de călugări cerșetori, precum franciscanii (1209), carmeliții (1209), dominicanii (1215), care în numele sărăciei evanghelice renunțau la proprietăți, chiar și colective și se dedicau învățăturii și predicării
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ales în aur, iar bunurile lor erau ușor de transportat. Turbulențele și crizele erau comune majorității oamenilor din epocă. Uneori, evreii deveneau victimele lor exclusive printr-o coincidență, și nu din motive religioase sau rasiale. Și, în timp ce, sub efectul represiunii, albigenzii au dispărut în cele din urmă, nu la fel s-a întâmplat cu evreii, care sunt protejați în continuare pentru utilitatea lor economică și ca martori ai adevărului lui Hristos. Într-adevăr, Biserica nu urmărea nimicirea lor; dimpotrivă, existența și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
212 Agos, 289 Ahmadinejad, Mahmud, 228, 233 Akiba, Rabbi, 41-43, 204 Al Doilea Război Mondial, 16, 78, 89, 101, 127, 128, 131, 149, 159, 178, 205, 224, 240, 245, 268, 303 Al Doilea Templu, 31, 45-46, 53, 175 Albania, 95 Albigenzi, 79 Alexandria, 78 Alexandru al II-lea, țarul Rusiei, 109 Alexandru I, țarul Rusiei, 148 Algeria, 238-240, 283 Al-Husayni, Hajj Amin, 232 Alianța Israelită Universală (AIU), 146 Al-Jazeera, 230 Almohazi, 59, 90 Almosnino, Rabbi Moise, 100 Al-Qaida, 67 Al-Safadi, Mahmud
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
luptat, spunea el, am luptat greu, dar am triumfat. Totul este acum clar în spiritul meu. Am construit un edificiu mare și înalt ca un turn puternic, și în vârful în întregime strălucitor e crucea. E adevărat că am scris Albigenzii și alte poeme lipsite de pietate, dar, crede-mă, nicidoată, niciodată inima mea nu s-a îndepărtat de cruce, am iubit-o din tot adâncul sufletului meu, întotdeauna. Da, simt acuma că Dumnezeu mă iubește, că el mă atrage la
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
geografia petelor albe! Privesc recapitulativ indexul generos de la sfârșit. Nu există vreun subiect asupra căruia dl Ascherson să nu se fi informat - mai mult sau mai puțin (sau foarte puțin, sau deloc) legat de Marea Neagră. Abhazii, adighenii, afrikanerii, ahemenizii, alanii, albigenzii, amazoanele, arimaspienii și mulți alții, umbre falnice defilând (sau înotând) prin paginile de istorie pe care le scrie dl. Ascherson. Dar Abinsk, Abrau-Dyurso, Aciandara, Adampol, Alençon, Algeria, Altai, Alușta, Anapa, Anikeev etc., etc. - oare ce s-o mai petrece pe-
România, țară de rezervă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16783_a_18108]
-
modului în care monarhia franceză se folosea de Biserică pentru a-și întări puterea și pentru a-și extinde teritoriul, ar putea fi găsit în secolul al XIII-lea când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de cruciadele albigenziene. Albigenzii (numiți astfel după orașul Albi din sudul Franței) erau o ramură a unei secte creștine numite catară (din grecescul katharoi, însemnând " cei puri"). Bazele lor principale erau în sudul Franței, în parte, în regiunea numită astăzi Languedoc-Roussillon, care în acele
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de baștină al trubadurilor. Trubadurii erau poeți care scriau în langue d'oc, o limbă romanică numită astfel datorită modului în care cuvântul "da" este rostit: "oc" contrastând cu "oui" din nordul Franței și cu "si" din Italia și Spania. Albigenzii aveau o gândire dualistă crezând că materia aparținea răului, iar spiritul binelui, și e posibil să-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf.
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aparținea răului, iar spiritul binelui, și e posibil să-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte până vor fi murit pentru a atinge perfecțiunea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte până vor fi murit pentru a atinge perfecțiunea.12 Învățăturile și practicile albigenzilor erau în mod evident eretice și lucrul acesta a generat o serie de cruciade de-a lungul unei perioade de aproximativ 20 de ani până când în cele din urmă au fost învinși. Cruciadele implicau atât predicile susținute de nou-înființatul ordin
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
intrat ulterior printre canonicii regulari de la Oignies (Dieceza de Namur), unde a fost directorul spiritual al Mariei de Oignies, iar după moartea ei (în 1213), biograf și panegirist. A participat la lupta împotriva ereziilor catară și valdeză predicând „cruciada împotriva albigenzilor” (1208-1228) în Germania, Belgia și Franța. De asemenea, a știut să trezească entuziasmul mulțimilor în favoarea celei de-a cincea cruciade (1217-1221), promovată de papa Inocențiu al III-lea și continuată apoi sub Honoriu al III-lea. Ajuns la Perugia, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Francisc, în capitulul ținut la Sfânta Maria a Porțiunculei, a trimis câțiva frați în Franța, Germania, Ungaria, Spania și în acele provincii ale Italiei unde frații nu ajunseseră încă. 4. Frații care ajunseră în Franța, fiind întrebați dacă erau albigenzi, au răspuns «da!», neștiind ce înseamnă cuvântul «albigenzi»; necunoscând, ce-i drept, că aceștia erau eretici, au fost considerați și ei eretici. Dar episcopul și maeștrii, în cele din urmă, după ce au citit cu atenție Regula lor și considerând-o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a Porțiunculei, a trimis câțiva frați în Franța, Germania, Ungaria, Spania și în acele provincii ale Italiei unde frații nu ajunseseră încă. 4. Frații care ajunseră în Franța, fiind întrebați dacă erau albigenzi, au răspuns «da!», neștiind ce înseamnă cuvântul «albigenzi»; necunoscând, ce-i drept, că aceștia erau eretici, au fost considerați și ei eretici. Dar episcopul și maeștrii, în cele din urmă, după ce au citit cu atenție Regula lor și considerând-o evanghelică și catolică, l-au consultat în această
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a satelor; exclușii din societatea creștină care sînt evreii, numeroși și bine integrați în activitățile economice; rebelii din această societate creștină, așa cum se definește ea începînd cu reforma gregoriană: în consecință, în vremea aceea mișună ereticii. Erezia *catară sau a albigenzilor, venită dinspre Orient prin Italia de nord, se răspîndește în secolul al XII-lea în toată Franța de sud. Negustori, meșteșugari și burghezi; leproși, evrei și eretici: fiecare, în felul său, marchează limitele societății feudale. DOCUMENT 1 Jurăminte de credință
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
asigura regența în timpul minoratului fiului lor Ludovic al IX-lea, este perioada pătrunderii capețiene în sudul regatului: Ludovic al VIII-lea face un mare turneu în regiunea Languedoc pentru a afirma drepturile regelui asupra principatelor meridionale imediat după cruciada împotriva albigenzilor dintre anii 1209-1213, dusă de baronii din nord la inițiativa papei Inocențiu al III-lea. Ludovic cel Sfînt. Domnia lui Ludovic cel Sfînt (1226-1270) a dat numele său acestui secol: pentru că, în interiorul regatului, ea marchează apogeul unei anumite forme de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Richard Inimă-de-Leu, rege al Angliei 1198-1216 Pontificatul lui Inocențiu al III-lea Sfîrșitul sec. XII Busola în Europa 1204 Cruciada a IV-a. Cucerirea Constantinopolului 1204 Cucerirea Normandiei de către Filip August 1204 Constituirea Imperiului latin din Constantinopol 1209-1213 Cruciada contra albigenzilor 1212-1250 Frederic al II-lea, împărat 1214 Bătălia de la Bouvines 1215 Anglia: Marea Chartă 1221 Moartea Sf. Dominic 1226 Moartea Sf. Francisc din Assisi 1229 Tratatul de la Paris între regele Franței și contele de Toulouse 1230-1240 Romanul trandafirului de Guillaume
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
exact, a acuzației de vrăjitorie. Istoria europeană cunoaște numeroase exemple de eliminare a concurenților politici sub acuzația de vrăjitorie: lupta și cruciadele Împotriva ereticilor din Orleans conduși de Robert al II-lea din secolul al XI-lea, lunga bătălie Împotriva Albigenzilor din sudul Franței (secolele al XII-lea și al XIII-lea) - care a contribuit, de altfel, la crearea unei părți importante din vocabularul vrăjitoriei diavolești - sau eliminarea Marelui Maestru al Ordinului Templierilor, Jacques de Molay (și, prin aceasta, distrugerea ordinului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]