444 matches
-
identice cu cele aflate în alte peșteri cu urme de trăire din epoca primitivă. Descoperirile făcute de către inginerul I. Bordan în acest loc, au scos la iveală nouă bucăți de mărgele din lut ars, cinci roșii, două galbene și două alburii, precum și câteva vase rudimentare ce provin din lutul de Baru, dovedesc urme de trăire omenească în această peșteră. Tot la Boli, cu ocazia construirii liniei ferate Simeria - Petroșani s-a găsit o secure de piatră aparținând neoliticului, iar în anul
ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1449355205.html [Corola-blog/BlogPost/360138_a_361467]
-
S-a înțeles? - 'Țeles, Majestate! bătu călcâiele Negru-Cioară. - Atunci, marș la datorie, că pun mâna pe bici! Cei doi făcură stânga-mprejur și ieșiră în viteză din sală. Împărăteasa își luă biciușca și ieși pe o fereastră, ca o fantomă alburie, zburând în mare viteză pe deasupra Palatului de Gheață Veșnică, peste Valea Troienelor Uriașe și peste Cetatea Vulturilor pe care azvârli un munte de zăpadă și gheață spre disperarea bieților prieteni ai lui Mărțișor. După ce străbătu și Țara Norilor, lăsând în urma
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1425756842.html [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
fără tăgadă cu echivalentul esenței funciare a libertății înseși, libertate ce-și înalță cu maiestuozitate statutul identitar deasupra microuniversului glacial al tenebrelor lumii spre a admira în voie estetica unui cer de culoarea nopții presărat la nesfârșire cu nenumărate stele alburii. Schimbarea episodică a unui model ontologic cu altul - antagonic prin constituția lui dizarmonică și dublat, pe deasupra, de o cruzime omenească cu trunchi patologic vădit - nu a putut produce în arhitectura lui lăuntrică decât o anumită formă agresivă de șoc cultural
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1435833134.html [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
aflau înconjurate de grădini și de livezi cu pomi fructiferi. Gardurile, văruite în alb, despărțeau gospodăriile de străzile prăfuite în care, toamna și primăvara, bălțile formate de-a lungul mahalalelor strîngeau în mâlul lor broaștele, care orăcăiau liniștite sub cupola alburie a cerului ca sub un clopot uriaș de sticlă, iar vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
astrului. Își dezbracă vesta. Sau poate o fi oboseala lucrului său?... Are mulți doritori să intre în cabină pentru masaj, iar el nu refuză pe nimeni... Ridică ochii spre tavan. În locul irisului colorat, prezent în ochiul sănătos, este o pată alburie care oprește pătrunderea luminii spre retină. Fereastra ochilor lui e închisă pe veci!... Cum e, oare, să nu vezi toată viața, culorile obiectelor, ale ființelor din preajma ta? În cabina maseurului, pe pervazul ferestrei se află câteva ghivece cu mușcate înflorite
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gentiana_groza_1421828737.html [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
a căuta oameni pe stradă sau prin vecini, care să-l ajute s-o pornească prin împingere. Apasă și eliberează alternativ accelerația, slobozind în liniștea dimineții, un vuiet sinusoidal, ca de sirenă răgușită, în timp ce din țeava de eșapament, ies nori alburii cu miros de benzină, ce difuzează cu rapiditate în aerul din jur. O ținu așa circa cinci minute, după care, cu siguranța celui care cunoaște bine damblalele lucrului pe care-l posedă, luă piciorul de pe pedala de accelerație, moment în
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Prima_prasila_fragment_liviu_gogu_1379850500.html [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
scenă, filă cu filă... Apoi am plecat tiptil spre grădina cu pepeni. Am sărit gardul de nuiele și am ascultat. Nu se auzea nici țipenie de om. Tăcerile se așternuseră peste sat ca-ntr-un pustiu. Niște cârpe de nori alburii alunecau pe cer, închizând și deschizând ca o imensă perdea de mătase întreaga fereastră a cerului. Un foc de armă de undeva de lângă noi veni ca un adevărat trăznet. Avusese dreptate Frida, nenorocitul trăgea de-a binelea în cine-i
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Ro...mașcanu. Da, doamna Romașcanu! Să o sun să-i spun de Maria, m-a rugat, dar... cum să o sun dacă nu i-am luat numărul? Voi vedea mâine... Era o după-amiază nebuloasă, luminată ca de o palidă ceață alburie. Ajunsese la părinții lui, la țară, undeva, lângă Botoșani, împreună cu Maria. Dragoș nu era foarte bine dispus. Plouase destul de tare. Peste tot erau băltoace pline cu mâl. Își murdărise mașina și acest lucru nu-l mulțumea absolut deloc. De fapt
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1427640940.html [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
reușind să învioreze peisajul prin culorile lui și să trezească un profund sentiment patriotic. De aici am putut admira în toată splendoarea lor răsăritul și asfințitul de soare, cerul senin, pe al cărui albastru s-a profilat câte un nor alburiu, cât și cerul înnorat din care ploile s-au revărsat abundent. O plimbare spre Vila „1 Mai” ne-a oferit o imagine paradisiacă, din care ne-a reținut atenția, în mod deosebit, lacul cu nuferi, un ochi de apă în
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1441645948.html [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
sau citite iar prin materia cenușie a creat, în noi dimensiuni existențiale, prezentul imaginar. Stafiizarea o accept ca un termen nou în definirea a ceea aș dori să însemne desprinderea eului de trupul care rămâne lipsit de umbră pe pământ, alburiul care se zbate între ceea ce a fost și ceea ce îi creează neliniștea în acceptarea unui fiind al nefiindului. Eul rămâne încorsetat, nematerializat, într-o carapace a unor energii furibunde și ascunse, între pământ și cer. Eul este sufletul evoluat însă
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Stafiizarea_egoului_si_demitizarea_nefiindului_.html [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
și le zvântă. Avem tot ce e omenesc, Cu bune, rele, picaresc Eu trec pe Rosinanta mea și mă-ntrețin doar cu o stea. Dreptate are fiecare, Dreptatea e un fel de floare, Azi strălucește roșu-viu, Mâine și ceru-i alburiu. Cei ce decapitează au Dreptatea lor, jungla Bissau, Sihastrul are ca și noi, Suflet și trup, nivelul doi. De aceea ne vom reîntâlni Mai sus, adică treapta tri. Sub ochiul Domnului ceresc. Cât m-ai iubit? Cum te iubesc? BORIS
DON QUIJOTE CELĂLALT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1412823308.html [Corola-blog/BlogPost/360231_a_361560]
-
întrucât ploua mereu și râul era tulbure. „Când s-o limpezi apa!”, ne spunea. Era luna iunie. Sfârșit de iunie. Frig. Mai sus, pe muntele Ghițu, ninsese toată noaptea. Munții nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâșiată și îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_0.html [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
culoare » Mai este nevoie de vre-un ... IV. CREPUSCUL, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 581 din 03 august 2012. se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii și colbul se-răspândea umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și
AUREL AVRAM STĂNESCU by http://confluente.ro/articole/aurel_avram_st%C4%83nescu/canal [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
lui vieți. Oricum ar fi, crucile nu se vor opri nicio clipă din a-și spune cu sinceritate povestea acelui om, care le va înțelege cu ușurință glasul. Uneori, e-adevărat, ele plâng, fiindcă știu cu precizie că steaua lor alburie nu mai apucă să pâlpâie vreodată într-un colț singuratic de Univers. Te simți atunci în mare suferință, tu, cel care vei deveni cândva, la rându-ți, cruce, tocmai pentru că nu le poți opri sau șterge măcar cu delicatețe lacrima
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1452597072.html [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
-ne de sus din pod sau cățărându-se în cireșul mătușii, ori gol atunci când mama l-a lăsat fără haine la scăldat în Ozana cea liniștită... (...) Se lăsa din nou seara, o seară de început de toamnă, și norii mari alburii, auriți de lună, acopereau aproape tot cerul, nemișcați pe fondul albastru. Pe Valea Prahovei, luna nouă cobora pe orizontul verde-albăstrui, stelele sclipeau deasupra munților. Muntele era întunecat de umbră, dar la dreapta și la stânga, în vale, peisajul se desfășura magnific
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1406546128.html [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
verzui și umbrele negre ale stâncilor se conturau clar pe pământ; câmpurile de miriște în depărtare aveau un reflex ca de apă, și tot peisajul de la munții îndepărtați învăluiți în aburi argintii, până la profilul negru al orașului desenat pe norii alburii și nemișcați, ca niște blocuri de metal, părea cufundat într-un vis fantastic. De la fereastra trenului deslușesc amănunte pe care mai înainte nu le-am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_1406546128.html [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru de lapis lazuli și e presărat, ici-colo, cu bucle de părâu, alături de niște scame parcă făcute din vata unor norișori alburii, dantelați cu sidef pe margini. Un nor ceva mai gri, s-a oprit undeva de-asupra Tâmpei și-i mângâie crestele care, la rândul lor, parcă fumegă din vechile păduri Brașovene... Se-aude cumva și o doină, iar din depărtări
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1473258384.html [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
furia și deznădejdea negustorilor din bărci. Privind pe fereastră la copii care se bulgăreau pe stradă și la trăsurile grăbite,Karon realizase ce repede trecuse timpul,nu numai pentru ea dar și pentru Radella.De sub boneta neagră se vedeau fire alburii care erau necruțătoarele semne ale imbatraniri.Lui Karon însă i se păreau frumoase,îi dădeau Radellei un aer mult mai înțelept: -Parcă spuneai că mă vei ajuta?Dar văd că stai la fereastra. -Îmi pare rău,nana,dar e așa
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494159886.html [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
suportam să mai trec prin maidan să văd calul implorându-mă să-l ajut și să trec mai departe. Neputința aceasta mă oripila, mă înfrângea, mă deprima nespus de mult. Dura de câteva săptămâni și părea fără sfârșit. Prima zăpadă alburie la începutul lui Indrea, l-a dovedit și pe el, pe calul care refuza să moară-n maidanul plin de gunoaie, de bălării, de ciulini și de ceață. Calul renunțase. Stârvul lui înghețat a mai fost văzut o vreme pe
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Proza_oameni_si_cai_zapada_ucigas_cezarina_adamescu_1327914765.html [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
Crețu , publicat în Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016. noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașului frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp în cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu, deasupra puținilor clienți rămași vocile tari și răgușite umpleau aerul călduț, plin de un miros greu de transpirație la o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în pahar și asculta cu atenție o poveste
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
se închise la toți nasturii paltonului său ros până la ... Citește mai mult noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele orașuluifrigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timpîn cârciuma din gang fumul de țigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,deasupra puținilor clienți rămașivocile tari și răgușite umpleau aerul călduț,plin de un miros greu de transpirațiela o masă șubredă, un cerșetor își calcula, ușor amețit, gurile de vodcă rămase în paharși asculta cu atenție o poveste porcoasă spusă lângă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/adrian_cre%C8%9Bu/canal [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup, vă sparg, vă
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
ei: Ha, haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1424333971.html [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
maică-sa. Apoi începu: -Era prin februarie pe la sfârșit, pe șapte, pare-mi-se, mai sigur în noaptea dintre șapte și opt, căci venise pe seară o furtună mare după care a nins trei zile la rând...Erau niște nori alburii pe cer, învolburați care prevesteau ploaie și furtună...Eu eram la Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea Academiei...Marine, zice el... -Care el?- sări unul dintre pușcăriași, atras de frumoasa poveste. -Tatăl meu
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Dubla_crima_cu_premeditare_ion_ionescu_bucovu_1352445752.html [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]