426 matches
-
mereu flămândă. Mă leagă versul iar de frumusețe cu zbor și vise îndrăznețe, într-un buchet de vioarele se îmbată simțurile mele. Mă-nalță rugăciunea -n cer când mirul izvorăște din icoane pe scară pașii din canoane și-n inimă alean izbăvitor. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Bucurie / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377186_a_378515]
-
Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Drumul străbunilor e-n rădăcini de neam, Rămase pentru tinere vlăstare. Unite-n suferință ca frunza din ram, Menirea vieții va fi înălțătoare. Urmași să legene al dorului alean, Loiali într-o gândire creatoare. Stele din privire să încununeze Toate valorile spirituale. Ramuri de gândire, mereu să vegheze Aievea, idealul ce nu moare. Bunii mei înaintași să privegheze Unitatea neamului în hotare. Nimeni, vreodată să nu contesteze Identitatea România
DRUMUL STRĂBUNILOR -ACROSTIH- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367789_a_369118]
-
Mi-e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpa de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam că-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipa de ieri, azi, decupată din neuitate veri
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
un stindard au avut Trup de șarpe, cap de lup. Este clar ca bună ziua Dacii n-au cunoscut ura, A Carpaților cunună Este Dacia străbună. DINCOLO DE TIMP De unde vin in acest colț de lume Ce-i plin de sărăcie și alean? Vin de la Războieni, de lângă Bălgrad Pe unde a trecut și el, Traian. Din țara binecuvântată De bunul Dumnezeu pe-acest pământ Vin de pe-al Mureșului mal, Vin din Ardealul nostru drag și sfânt. Vin de la Alba, din marea cetate
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul cu aleanuri Miresmele pierdute-n fum; Rămasă-n golul dintre ramuri Se-ascunde-o palmă de parfum. Șoapte, pe portativul vremii, Ca printre degete privesc... În nepăsarea crudă-a serii Concertul ploii rânduiesc. Referință Bibliografică: UVERTURA PLOII DE APRIL / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]
-
de rău, Călcate sub pașii apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Gândindu-se cu alean Aceea minune "Sară de Deal". L-am căutat pe Eminescu Pe străzile întortocheate Ale Vienei sau de la Berlin, Să-i aflu urmele prin toate, Pe lungi, istovitoare drumuri, În biblioteca Humbold Pe ulițele Bucureștiului, La Blaj acolo-n mică Romă
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
Lerner a zăgăzuit o lume frumos de adevărată dar nu lipsită de un anume dramatism. Dar nu cred că-i pot promite prietenei mele din Toronto că am scăpat de tentația purificatoarea de a o mai relua în răstimpuri, ca alean de suflet, atunci când țin să mă regalez, citind. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
auzi nevrând nespuse șoapte, Dar toate mințile-s integre, Veni-va dimineața cu zorii luminoși, Când soarele răsare în raze de lumină, Iar gândurile negre rămân la păcătoși, Iar tu, suflet curat, ca mierea de albină O să-ți găsești odihna, aleanul va pleca, Și optimismul sigur de tot te-o cuceri Când soarele răsare, lumina-ți va seca Tot pesimismul nopții și n-oi mai suferi. Te-i așeza la masă, condeiul îl vei lua, Și versuri minunate pe coală vei
CÂND SOARELE RĂSARE de NELU PREDA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382538_a_383867]
-
lacrimei, am să mă proclam, simplu - iconodul. Am să trec prin sunet marele extaz, ce pe toți ne prinde, ne umple de vraja ... Versu-mi evadează dintr-un Alcatraz ... Vom găsi palatul care e de glaja ... Far de judecată, doar pentru alean, Ridica-voi slavă cum voi ști mai bine ... Fără spirit critic, în stil arheian, Imnu-i înțeles. E scris în koiné. 26 martie 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: TABLOUL PORTATIVULUI / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI
TABLOUL PORTATIVULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384645_a_385974]
-
Cu toamna-n plete mă aștern tăcut Melancolia o păstrez intactă Într-un solfegiu-al cântecului mut Unde o notă de prea ruginiu m-așteaptă... Din funigei îmi țes perdea de ploi Și mierea o adun pentru iubire Va fi aleanul plânsului în doi Acum în toamna mea cu despărțire E cerul mai alastru, mai adânc S-a-ndepărtat de noi precum Lumina Când asfințit cu ochii eu mănânc Și-n întuneric mă apasă vina... Că toamnele -au venit pentru că eu
O ZI PLÂNGI, O ALTA RÂZI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355328_a_356657]
-
spirală timpul, e călatorul spre apus, Plutind un zbor etern de vultur ce sfășie un nepătruns, În fiecare zi descarcă neliniștiri în oseminte, Un drum abrupt, ostil,coboară, purtat în vieți neprihănite, Într-o urzeală-s prinși în chingi, nestins alean de chin în loc, Și ploapele sunt prinse-n vise, dorințe-n răni ce ard un foc, Și vi și morți, și tineri ani, etern ei respirând bătrâni, În ochi se scaldă-un suflet veșnic cuprins de stele cu fântâni, Venind
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
Adormite rădăcini sub toată ființa mea Chiar și fără ploaie, rezistând senine M-au tot smuls credinței că voi rezista Celor dinaintea mea sau după mine. Pan’ la tine însetate, după tine vrej Flori de iasomie presărate-n gânduri de alean Astfel suntem toate ca într-un vârtej Peste care cade timpul vieții tale-n van Se așterne vremea, aripile frânte bat La fereastra cuibului de sâmburi de lumină Cele dinaintea mea îmi spun că le-ai uitat Cum smerit le
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
cerurilor înalte, ascultând poveștile adâncului gliei strămoșești. Între pământ și cer, mai târziu, va doini tulburător, făcând risipă de sânge cu fiecare cântec, arzând făclie la ambele capete pentru neamul care a dat-o și ea i s-a dat! Aleanul muzicii s-a tupilat în ea, ca să se crucifice mesianic în armonii nebănuite pentru adevăratul cântec românesc al ei, unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Crișului, șoptind pădurii povestea lui milenară. Mâna gazdei a întors butonul cutiei de sunete vrăjite și în odaia de lucru a meșterului a răsunat glasul adânc al lui George Folescu. Un haiduc al câmpiei românești de altă dată își cânta aleanul lui de pribegie: „Înghețată-i Dunărea... Nu știu un alt artist al nostru, a spus Octavian Goga după ce se făcu tăcere, care să de-a viață cu atâta putere evocatoare, baladei populare muntenești. Mă gândesc la cântecele Transilvaniei și îmi
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
și vis, în scoarțe și chilimuri, i-au unduit neliniștile în doină, l-au izbucnit în vechea arhitectură, l-au înălțat pe la răspântii, în brațele de rugă ale troițelor. Pecețile lui în arta populară sunt: volbură și visătorie, năvală și alean, vigoare și tângă, freamăt și leneșe melancolie, îngândurare și răzvrătire... Clătinând azururi între izbucnirea ca o spinare de mistreț și cântecul limpede cu tristeți domoale, acest specific sufletesc sudează, într-o valoare nouă,-de conținut intern și de relief-într-un inedit
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
și a pune într-o lumină adevărată personalitatea îndrăgitei muscelence, Marioara Murărescu, a fost necesar să vedem cum această floare rară (sămânță de soi) a răsărit în plai mirific și a crescut mândră, a înflorit în raiul de dor și alean al muzicii populare, având de la îceputuri... climatul și condițiile prielnice ce i-au favorizat dezvoltarea spirituală. Minte strălucită, fizic de ividiat, noblețe și modestie rar întânită, toate aceste atribute de necontestat pe care i le-a pus divinitatea în trup
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
caietele. Am strigat, mi-am strigat revoltă, neputința, m-am declarat învinsă, am țipat în vis și cu pumnul în gură, fără să mă exprim neapărat vocal și totuși undeva coardă aceea vocală s-a frânt luând cu ea și aleanul acela pe care mi-l lașase Dumnezeu pentru clipele de rastriste. Acum realizez cât noroc am avut când ai mei mi-au sugerat fără posibilitate de negociere să urmez o carieră pământeana și m-au trimis la ASE. Toți s-
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
îndrăgiți, taman ca în basme să ni se pară că..., adică să evadăm din cătușele unei vieți banale și plictisitoare, înainte ca aceasta să devină insuportabilă; b)suntem mult mai obișnuiți cu panorama diversificată a vieții, ce lesne ne pricinuiește aleanul și nemulțumirea, decât cu sensurile ilustrate de artist, după ce acesta, el însuși un scârbit de minciunile și ipocriziile semenilor, a degajat respectivele sensuri de zgura vieții, transformându-le în făclii luminoase ale scopului uman. Creând o operă ce se ridică
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
1827 din 01 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului 1 Ianuarie 2016 Toate pe pământ se-nvață, E destul atât-să vrei! Bucurați-vă de viață Și de frumusețea ei! Preaplin de bucurie, fie-vă Anul, Să nu vă pătrundă în suflet aleanul, Să aveți parte mereu de lumină, Dragostea-n toate vă fie deplină! Sănătate în gânduri și-n faptele voastre, Pe pământul acesta sub zările-albastre Să nu uitați niciodată, cât inima bate, Că Omul e mai presus decât toate! Dumnezeu l-
URARE DE ANUL NOU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350260_a_351589]
-
Mossora Publicat în: Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului UN POEM CÂNTAT ORICUI ! prea sunt clopotele surde și ni-s clipele prea scurte! prea ne stingem - lumânare într-un rost ce mereu doare! prea ne scuturam aleanul mult nevindecați tot anul de nevolnice iubiri, de vise trandafirii curse-n palmele de miere și în gândurile - fiere ! prea ne ducem pe apus pe un mal ascuns, ascuns ... prea ne cerem asfințitul și de toate mult iubitul ! prea ne
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
nu de manele. Și totuși un spectacol care atinge spiritele, provocându-ți fiori în viscere. Fiori de Lumină și vuiet de Duh. Glas de înger intonând la vecernii, psalmi laici, doine, balade, vechi cântece aromâne, cântece de lume, cântece de alean, de dor de drag de Patrie, de dor de limba cea vie, românească, închinat Doamnei Regine Limba Română. Un spectacol sublim din toate punctele de vedere, de cea mai înaltă ținută artistică. Dat de un om. Un Om cu Lecția
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
sat, Până când e terminat. Cântecul de leagăn plin, Prunc și mamă cu suspin, Dorul în el mi-l mai alin. Cântecul plecat din vale, Care poartă numai jale, Ce îl întâlnești în cale. Cântecul plecat din deal, Cu al dorului alean, Pe când erai băietan. Cântecul de militar, Cu jurământul pe altar, În suflet cu mult amar. Câte cântece mai sânt, Nu le știm pe acest Pământ, Dar le ducem în mormânt. Oriunde voi vă aflați, Faceți bine și cântați, La oricine
CÂNTECE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374442_a_375771]
-
teribile și de ororile războiului, care de altfel l-au umanizat mai mult și, paradoxal, chiar îndumnezeit... Un Sine personal avem noi toți, care-i legat de Sinele transcedental, deoarece Dumnezeu este pretutindeni... EL este imensitatea oceanului, Necuprinsul infinit al aleanului, Este acea Iubire nețărmurita, Speranța întunericului negândita! Dumnezeu la mării autori! Nu m-aș hazarda prea mult dacă aș afirmă că talentul marilor autori întotdeauna a existat în progresie aritmetică cu credința, si nu aceeia oarbă, sau una absolutista în
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
săgeți din gânduri nălucite / Închise în poemul mesager”. Emoționantă este și poezia „Dor de emigrant” în care, cu o sinceritate dezarmantă, autorul își așterne gândurile și sentimentele față de țara de unde a plecat. Poezia este scrisă în ritm de doină de alean. Remarcabilă ideea: „Doru-i rupt din demnitate / Dor pentru eternitate” (Dor de emigrant). Comparativ însă cu volumele precedente, în acest cel mai recent volum al său, tonul lui Virgil Ciucă este mai blând, mai plin de înțelegere și îngăduință, mai nostalgic
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
cântec, a devenit poezie. Versurile profunde, de intimitate paradisiacă, trăirile intense mistuite în aluzii învăluitoare scot în evidență starea pasională, dorința și tandrețea născute sub “semnul “clipei apărute în cale. „eu care îi furam câte un vers /să îmi fie alean de ea /de noi/ de visuri simfonie / noi eram versuri / visuri în vers / pentru că poezia a apărut mai târziu /mult mai târziu/ pe când oamenii se umpluseră de versuri / care voiau să fugă în lume /fiecare pe filigramul unei alte tresăriri
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]