51 matches
-
asupra vieții comunității", "majoritatea favorizează duplicitatea în care opinia individului este practic redusă la tăcere"). Dincolo de deficiențele inerente oricărui proiect utopic și de lectura pe care eseurile lui Thoreau o impun (nici în cheie strict realistă, nici contînd exclusiv pe alegorismul lor), critica modernității (a efectelor revoluției industriale, a primelor semne ale societății moderne, de fapt) vizează repunerea emancipării, plenitudinii și libertății în slujba individului, într-o linie a criticii societății industriale care culminează cu mișcările de stradă ale anilor '60
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa încadrat cu docilitate. Trăind în plină epocă manieristă, în care performanța intelectuală și tropismul ideii sunt elemente definitorii, el reprezintă, ca și
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
a manevrat astfel încât să-l facă prizonierul său: toate aceste personaje, rotite în jurul celui principal, au menirea de a fixa o pânză istorică tare. Nu altfel procedează Marin Sorescu în Răceala și A treia țeapă, piese în care, cu tot alegorismul lor, identificarea momentelor și figurilor istorice se poate face fără dificultate. Câteva dintre cele mai bune scene ale romanului sunt acelea în care episoade din viața lui Vlad sunt parcurse prin rememorare. Amintirea nu topește și nu îndulcește grozăviile trăite
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu o consistență superioară celui real. Dincolo de alegorismul prea accentuat, la final, al cărții (epilogul cu August și Anghel, fața luminoasă și cea întunecată a credinței, i-a fost reproșat pe bună dreptate autorului), singurele obiecții pe care i le-aș mai putea aduce se leagă de anumite
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
mi se părea o alegorie a Arcei lui Noe! -, mi-am dat seama că există efectiv în orice orășel...) Pe de altă parte, am văzut sub o altă lumină subtilitatea umorului lui Mark Twain sau profunzimea analitică a lui Faulkner, alegorismul lui Updike. Mă întreb, unde mai rămîne loc să-i "iubesc mai mult pe francezi"? Colecția literară universală a fiecăruia dintre noi cred că nu cunoaște neapărat, cum am înțeles, în timp, de la tata un "cititor" în toată puterea cuvîntului
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre a face loc euforiei verbale. Asistăm la o curioasă altoire a „poeziei pure” pe trunchiul liricii religioase. Lirica voiculesciană va performa
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
aceste zone limitate ale imaginarului are loc în ciclurile următoare, incepand cu Înfrângeri (1947), unde reapare, însă în tonuri întunecate, perspectiva expresionista. Inițialului soare dionisiac i se substituie acum "un soare de spaime", interior, un peisaj crepuscular (amintind, oarecum, de alegorismul lui V. Voiculescu) e văzut apocaliptic (soarele e un "taur de foc" lăsând dare de sânge pe cer, "Trâmbiți de-Apoi sfâșie norii/ suliți de-arhangheli/ Noi - în tăcere/ pe scuturi de gand purtând fiecare/ un rănit sângerând", păsări de
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
puțin obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa încadrat cu docilitate. Trăind în plină epocă manieristă, în care performanța intelectuală și tropismul ideii sunt elemente definitorii, el reprezintă, ca și
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
o altă greutate a romanului ce poate fi descoperită de la prima lectură. Apărută în 1981, la începutul deceniului în care totalitarismul comunist și paranoia ceaușistă și-au atins în România culmea, cartea lui Octavian Paler nu are acea suspensie a alegorismului încărcat, stufos, ferindu-i pe creatori de amenințarea cenzurii. Numărăm, în deceniul nouă, atâtea și atâtea romane ale falsului curaj, în care - cu o vorbă a lui Ion D. Sîrbu - se ascunde un biet ac sub un morman de câlți
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
de o specificitate ce exclude posibilitatea transpunerii totale a metaforei în limbaj rațional. O astfel de ireductibilitate îl determină pe Paul Ricoeur să constate că abordarea unui simbol trebuie, pentru a exclude orice inadecvare cu adevărată viața simbolică, să excludă alegorismul și să accepte faptul că substanță simbolurilor „e indestructibila, că ele constituie fondul revelator al cuvîntului ce locuiește printre oameni; pe scurt, un simbol da de gîndit”8. Teoria implicită a imaginarului, prezența în gîndirea lui Lucian Blaga, demonstrează o
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
cel al prezentului scrierii. (Romanul e început în 1948 și încheiat în 1955.) Așa, romanul lui Dinu Pillat urmează să ocupe un loc important într-o posibilă istorie a formelor. Alături de Monica Lovinescu și al său Cuvânt din cuvinte (unde alegorismul e încă și mai pronunțat), el anticipează strălucit romanele esopice, cum au fost numite de critică, ale generației unor Ivasiuc și Buzura. Ce e admirabil însă la Dinu Pillat e curajul de a construi o ficțiune mai periculoasă decât o
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
grotești; iar pe de altă parte, a le face să respire atmosfera „începuturilor” umanității, a primitivității și străvechimii, stăpânind tainele naturale ale lumii.Ceea ce explică lipsa figurilor de stil și a ornamentelor tropice, dar și recursul la un soi de alegorism universal, „un mod halucinant și fabulos de a privi universul, nu prin ceea ce pare, cu prin ceea ce ar putea sugera”12, un altfel de a defini „respirarea primordialului”. În adăugirile, nu prea numeroase, dar esențiale pe care le-a efectuat
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători 13. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistența asupra învățăturii 8 Dintre aceste Epistole, 54 se adresează unor episcopi; una unor episcopi și preoți; 2 unor episcopi, preoți și diaconi; 35 unor preoți; 8 unor diaconi; 2 unor călugări; 6 unor
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă și simbolizează Plăcerea și Virtutea; iar alegorismul exploatează procedeul până la producerea unui ansamblu coerent. în aceste pagini sunt puse în joc retorica și procedeele sale dragi tradiției sofistice, îndeosebi lui Prodicos, cunoscut ca excelând în acest gen de exercițiu. Textul s-a bucurat de un succes considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar, din păcate, critica literară nu a încurajat aceste creații, fiind considerate vetuste, ele netrecând de zidul postmodernismului- rege din anii ‘80. Așadar, puțini poeți contemporani, chiar dintre cei practicanți online, au marșat pe simplitatea genului oniric, revelatoriu, preferându-se alegorismul, epicizarea, metapoeticul, onirismul ludic suprarealist. Sorin Micuțiu scrie din lumea sa imaginară dar necreată artificial, intubată, ci din sinele său curat, cel neexpus realității, cel neatins de mediul crizat și denaturat, sinele său purificat prin poezie. “joc origami cu visele
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
zilei noastre-ar fi mai tristă.” Gând și vers - vers și gând, ce nu suportă comentariu. Orice s-ar spune, i-ar diminua frumusețea divină... În lirica de dragoste a lui Nicolaie Dincă, deși pare a fi ușor caracterizată de alegorism, stadiul plenar al Erosului este bine potențat și filtrat prin Logos. Discursul liric devine modalitatea de decantare a trăirilor, a declarațiilor de dragoste, a confesiunilor și meditației, conturând prin parfumuri și sonorități Erosul, dând astfel sens unei logici firești a
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
hermeneut neîntrecut al Bibliei sau Sfintei Scripturi. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistența asupra învățăturii morale și a bogăției aplicațiilor practice. Sfântul Ioan Hrisostom era omul unei singure Cărți. Biblia sa nu era niciodată închisă. O știa pe de rost. O citează, o explică, o comentează
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă și simbolizează Plăcerea și Virtutea; iar alegorismul exploatează procedeul până la producerea unui ansamblu coerent. în aceste pagini sunt puse în joc retorica și procedeele sale dragi tradiției sofistice, îndeosebi lui Prodicos, cunoscut ca excelând în acest gen de exercițiu. Textul s-a bucurat de un succes considerabil
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
utilul să se îmbine cu plăcutul) și îl transferă într-un context creștin. De aceea, și în poem se face simțită de mai multe ori intenția didactică (acesta trebuie considerat mai mult un poem didactic decât unul epic). Nu lipsește alegorismul, chiar dacă e secundar în raport cu intenția educativă. Totuși, Macedonius n-a fost satisfăcut de transformarea în versuri a textului evanghelic și i-a cerut lui Sedulius să-și rescrie lucrarea în proză. Se naște, așadar, Opera Pascală (Opus Paschale) care, conform
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită din gentili, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu aceasta semnifică și sufletul. De fapt, deși declarațiile de principiu par să-l apropie pe Nilus de alegorismul lui Origen, autorul nu-și motivează niciodată recurgerea la alegorie prin dificultățile textului biblic. Preferă mai degrabă să cumuleze interpretările, cam de-a valma, pentru a extrage din fiecare element al textului o cât mai mare bogăție de semnificații. Cântarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca utilul să se îmbine cu plăcutul) și îl transferă în contextul creștin. De aceea, și în poem se face simțită de mai multe ori intenția didactică (acesta trebuie considerat mai mult un poem didactic decît unul epic). Nu lipsește alegorismul, chiar dacă e secundar în raport cu intenția educativă. Totuși, Macedonius n-a fost mulțumit de transpunerea în versuri a textului evanghelic și i-a cerut lui Sedulius să-și rescrie lucrarea în proză. Se naște astfel Opera Pascală (Opus Paschale) care, conform
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită dintre „neamuri”, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu ea reprezintă și sufletul. De fapt, deși declarațiile de principiu par să-l apropie pe Nilus de alegorismul lui Origen, autorul nu-și fondează niciodată recurgerea la alegorie pe dificultățile textului biblic. Preferă mai degrabă să cumuleze interpretările, oarecum dezorganizat, pentru a extrage din fiecare element al textului o cît mai mare bogăție de semnificații. Cîntarea, în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
net opusă facturii fantasticului solar” la Loria etc. Concise și totodată bogate în informații și interpretări, studiile polarizate de avatarurile fantasticului sunt tot atâtea „introduceri” în opera fiecărui scriitor. Cu deosebire remarcabile sunt eseurile consacrate lui Dino Buzzati, maestru al „alegorismului filosofic modern”, a cărui proză e caracterizată și prin comparația cu Franz Kafka și ale cărui modalități de a utiliza alegoria fantastică pentru a „propune contemporanilor teme importante ale meditației existențiale” sunt definite prin referire analitică la scrierile sale, în
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]