51 matches
-
duios și pașnic, cu un păstor din munte, Isus îl luă în brațe cu-adâncă sfâșiere, Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre a face loc euforiei verbale. Asistăm la o curioasă altoire a „poeziei pure” pe trunchiul liricii religioase. Lirica voiculesciană va performa
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1427442083.html [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
zilei noastre-ar fi mai tristă.” Gând și vers - vers și gând, ce nu suportă comentariu. Orice s-ar spune, i-ar diminua frumusețea divină... În lirica de dragoste a lui Nicolaie Dincă, deși pare a fi ușor caracterizată de alegorism, stadiul plenar al Erosului este bine potențat și filtrat prin Logos. Discursul liric devine modalitatea de decantare a trăirilor, a declarațiilor de dragoste, a confesiunilor și meditației, conturând prin parfumuri și sonorități Erosul, dând astfel sens unei logici firești a
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1488613344.html [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
dar, din păcate, critica literară nu a încurajat aceste creații, fiind considerate vetuste, ele netrecând de zidul postmodernismului- rege din anii ‘80. Așadar, puțini poeți contemporani, chiar dintre cei practicanți online, au marșat pe simplitatea genului oniric, revelatoriu, preferându-se alegorismul, epicizarea, metapoeticul, onirismul ludic suprarealist. Sorin Micuțiu scrie din lumea sa imaginară dar necreată artificial, intubată, ci din sinele său curat, cel neexpus realității, cel neatins de mediul crizat și denaturat, sinele său purificat prin poezie. “joc origami cu visele
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429343885.html [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
hermeneut neîntrecut al Bibliei sau Sfintei Scripturi. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistența asupra învățăturii morale și a bogăției aplicațiilor practice. Sfântul Ioan Hrisostom era omul unei singure Cărți. Biblia sa nu era niciodată închisă. O știa pe de rost. O citează, o explică, o comentează
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474544376.html [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
aceste zone limitate ale imaginarului are loc în ciclurile următoare, incepand cu Înfrângeri (1947), unde reapare, însă în tonuri întunecate, perspectiva expresionista. Inițialului soare dionisiac i se substituie acum "un soare de spaime", interior, un peisaj crepuscular (amintind, oarecum, de alegorismul lui V. Voiculescu) e văzut apocaliptic (soarele e un "taur de foc" lăsând dare de sânge pe cer, "Trâmbiți de-Apoi sfâșie norii/ suliți de-arhangheli/ Noi - în tăcere/ pe scuturi de gand purtând fiecare/ un rănit sângerând", păsări de
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători 13. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistența asupra învățăturii 8 Dintre aceste Epistole, 54 se adresează unor episcopi; una unor episcopi și preoți; 2 unor episcopi, preoți și diaconi; 35 unor preoți; 8 unor diaconi; 2 unor călugări; 6 unor
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă și simbolizează Plăcerea și Virtutea; iar alegorismul exploatează procedeul până la producerea unui ansamblu coerent. în aceste pagini sunt puse în joc retorica și procedeele sale dragi tradiției sofistice, îndeosebi lui Prodicos, cunoscut ca excelând în acest gen de exercițiu. Textul s-a bucurat de un succes considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă și simbolizează Plăcerea și Virtutea; iar alegorismul exploatează procedeul până la producerea unui ansamblu coerent. în aceste pagini sunt puse în joc retorica și procedeele sale dragi tradiției sofistice, îndeosebi lui Prodicos, cunoscut ca excelând în acest gen de exercițiu. Textul s-a bucurat de un succes considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină moralizatoare și bogatele trimiteri la mitologia gracă sau latină. Alegorismul știrbește însă din complexitatea și verosimilitatea personajelor feminine, care nu pot evolua decât în limitele impuse de simbolul pe care îl ilustrează, rămânând previzibile și plate, simple voci în ansamblul narativ al operei. Influența lui Dante se resimte (aceleași terține
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
capitol al lucrării noastre. Considerăm că problemele legate de virtute nu îi preocupă, de fapt, decât accidental, autorii abordați sunt mai interesați să stârnească interesul cititorului prin înfățișarea unor personaje și a unor evenimente inedite 1052, credibile, înlăturând pe cât posibil alegorismul exagerat, care saturase creațiile medievale. Pentru Dante, natura însemna păcat; pentru Boccaccio și Chaucer, ea devine lege. și nu i se opune religia sau moralitatea, ci societatea care restricționează prin legi și cutume menite să ofere imaginea unei respectabilități necesare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca utilul să se îmbine cu plăcutul) și îl transferă în contextul creștin. De aceea, și în poem se face simțită de mai multe ori intenția didactică (acesta trebuie considerat mai mult un poem didactic decît unul epic). Nu lipsește alegorismul, chiar dacă e secundar în raport cu intenția educativă. Totuși, Macedonius n-a fost mulțumit de transpunerea în versuri a textului evanghelic și i-a cerut lui Sedulius să-și rescrie lucrarea în proză. Se naște astfel Opera Pascală (Opus Paschale) care, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită dintre „neamuri”, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu ea reprezintă și sufletul. De fapt, deși declarațiile de principiu par să-l apropie pe Nilus de alegorismul lui Origen, autorul nu-și fondează niciodată recurgerea la alegorie pe dificultățile textului biblic. Preferă mai degrabă să cumuleze interpretările, oarecum dezorganizat, pentru a extrage din fiecare element al textului o cît mai mare bogăție de semnificații. Cîntarea, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În dor de suflet, nobilă măsură, Să fiu acestor vremuri cronicar 1090. Artă, religie, poesie cheile cu ajutorul cărora pot fi decodificate tainele se găsesc în cunoaștere. Miracolele lumii nu sunt taine, cele ce ne înconjoară au însă o semnificație spirituală, alegorismul universal reprezentând un mod fabulos și halucinant de a privi universul. Căci Dumnezeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri 1091. Și nimic nu este doar ceea ce pare ci mai ales ceea ce ar putea să sugereze. Să mergi murind, cântând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doar ceea ce pare ci mai ales ceea ce ar putea să sugereze. Să mergi murind, cântând. Și umbra s-o botezi cu sânge babilonic de nobil luptător. Cu-albastrul tuș al suferinței parafezi cuneiforme pe un auriu covor 1092. Ceea ce imită alegorismul scriptural augustinian și aspiră la o funcție cognitivă este alegorismul poetic. Ca în fața oricărui text, și în prezența poesiei ne întrebăm care este țelul și intenția discursului, adică raporturile dintre litera, sensul și tâlcul fizic, orto, meta și parafizic al
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sugereze. Să mergi murind, cântând. Și umbra s-o botezi cu sânge babilonic de nobil luptător. Cu-albastrul tuș al suferinței parafezi cuneiforme pe un auriu covor 1092. Ceea ce imită alegorismul scriptural augustinian și aspiră la o funcție cognitivă este alegorismul poetic. Ca în fața oricărui text, și în prezența poesiei ne întrebăm care este țelul și intenția discursului, adică raporturile dintre litera, sensul și tâlcul fizic, orto, meta și parafizic al acestuia. Toma d-Aqino admitea că tainele divine care depășesc capacitatea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
operă a fost considerată unanim ca fiind una dintre operele cele mai reprezentative ale geniului modern, fiind un vast poem ce cuprinde multe alte genuri literare; aceasta multitudine de genuri va conduce la vibrația misterelor medievale, prin prezența anumitor elemente: alegorismul insistent, elementul supranatural și al altor inflexiuni ale fantasticului, precum și prin fragmentarea episodică a acțiunii<ref id=”5”>Tudor Vianu, Filozofie și poezie, Editura Enciclopedică Română, București, 1937</ref>. Succesiunea armonioasă a episoadelor ne pune față in față cu un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă și simbolizează Plăcerea și Virtutea; iar alegorismul exploatează procedeul până la producerea unui ansamblu coerent. În aceste pagini sunt puse în joc retorica și procedeele sale dragi tradiției sofistice, îndeosebi lui Prodicos, cunoscut ca excelând în acest gen de exercițiu. Textul s-a bucurat de un succes considerabil
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
utilul să se îmbine cu plăcutul) și îl transferă într-un context creștin. De aceea, și în poem se face simțită de mai multe ori intenția didactică (acesta trebuie considerat mai mult un poem didactic decât unul epic). Nu lipsește alegorismul, chiar dacă e secundar în raport cu intenția educativă. Totuși, Macedonius n-a fost satisfăcut de transformarea în versuri a textului evanghelic și i-a cerut lui Sedulius să-și rescrie lucrarea în proză. Se naște, așadar, Opera Pascală (Opus Paschale) care, conform
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită din gentili, devenită mireasă a lui Cristos; însă în comentariu aceasta semnifică și sufletul. De fapt, deși declarațiile de principiu par să-l apropie pe Nilus de alegorismul lui Origen, autorul nu-și motivează niciodată recurgerea la alegorie prin dificultățile textului biblic. Preferă mai degrabă să cumuleze interpretările, cam de-a valma, pentru a extrage din fiecare element al textului o cât mai mare bogăție de semnificații. Cântarea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca radical opuse sau ca excluzându‑se reciproc. După ce prezintă ansamblul trăsăturilor distinctive ale fiecăreia, Simonetti se grăbește să adauge nuanțele care se impun: „În legătură cu aceasta trebuie să spunem că a opune cultura asiatică celei alexandrine, opunând materialismul celei dintâi alegorismului celeilalte, ar fi un lucru mult prea simplist. Platonismul secolelor al II‑lea și al III‑lea d.Cr. este într‑un fel sau altul marcat de stoicism, în opera lui Origen fiind evidente elemente de origine stoică; opoziția trebuie însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unui personaj concret și real; lipsit astfel de dimensiunea eshatologică, el este considerat doar un simbol al opoziției față de adevăr”. În cele ce urmează vom nuanța afirmația cercetătorului italian arătând că poziția exegetului alexandrin nu poate fi redusă la acest „alegorism” dus la extrem, dogmatic și caricatural, de care va fi acuzat de‑a lungul timpului, ci este caracterizată de o extremă deschidere și de o reală „politropie”, redefinindu‑se în funcție de contextul ales și de auditoriul vizat. Astfel, în Contra Celsum, scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
încheiat‑o. În al doilea rând, Theodoret practică o metodă exegetică mixtă, reușind să împace, pentru prima dată în istoria creștinismului vechi, principiile hermeneuticii școlii alexandrine cu cele ale școlii antiohiene. Aceasta înseamnă că tipul său de interpretare evită atât alegorismul prolix și excesiv, cât și literalismul brut și arid. Discursul său anticristologic, deși marcat, după cum vom vedea, de anumite prejudecăți ideologice (antiiudaism, antipăgânism, antieretic), face dovada unei reale temperări în comparație cu alte discursuri, anterioare sau contemporane (ca de pildă, al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și în Solilocvii (1989), carte precedată de un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
secolului al V-lea de către Lysis, elevul lui Pitagora (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, pp. 62-63). 40. Kosmopoiesis înseamnă „facerea lumii”. La pitagoreici nu avem de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
V-lea de către Lysis, elevul lui Pitagora (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2, pp. 62-63). 40. Kosmopoiesis înseamnă „facerea lumii”. La pitagoreici nu avem de-a face cu un mit cosmogonic oarecare, ci cu o construcție riguroasă bazată pe alegorism ezoteric. Alegorismul este un mod de a gândi, o tehnică de aplicare la un anumit domeniu a unor principii și concepte socotite fundamentale. Kosmopoiesis-ul pitagoreic s-a obținut prin alegorism matematic aplicat la mitologia hesiodică combinată, probabil, cu cosmogonii egiptene, persane și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]