13 matches
-
asumare. Finalul este situat ca incipit: “-Ai primit ceea ce-ți doreai de la viața asta? Eu, da! - Ce voiai? - Să mă consider iubit, să simt că sunt iubit pe pământul acesta!” Raymond Carver- fragmente târzii Un film mare, o istorie alegorizată stilistic, a omului artist transformat în pasăre liberă prin recunoașterea propriei învingeri. Cristina Ștefan, 24 febr. 2015 Referință Bibliografică: CRONICĂ DE FILM- BIRDMAN( REVISTA PLUMB, APR 2015) / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1574, Anul V, 23 aprilie
CRONICĂ DE FILM- BIRDMAN( REVISTA PLUMB, APR 2015) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429789278.html [Corola-blog/BlogPost/374865_a_376194]
-
asumare. Finalul este situat ca incipit: “-Ai primit ceea ce-ți doreai de la viața asta? Eu, da! - Ce voiai? - Să mă consider iubit, să simt că sunt iubit pe pământul acesta!” Raymond Carver- fragmente târzii Un film mare, o istorie alegorizată stilistic, a omului artist transformat în pasăre liberă prin recunoașterea propriei învingeri. Ce ar trebui să facă arta dramatică pentru a supraviețui în secolul XXI? Ce ar trebui să facă noile generații de actori pentru a-și cuceri publicul și
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1446538131.html [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
a personalității publice în rolul personajului ridicol sau grotesc, ceea ce nu are nimic de-a face cu atacul trivial. Pe de altă parte, în polemica argheziană adversarului nu îi este "fagocitată" (Angenot) identitatea, acest lucru se întâmplă mereu în pamfletul alegorizat, ci re-etalată negativ, printr-un joc politicos care exclude referințe fizice sau particulare calomnioase. Adversarul este vizat, astfel, în calitatea sa de persoană publică, moralmente vulnerabilă, tocmai pe acest palier. Când polemistul este dedublat de pamfletar, identitatea nominală a adversarului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu pe care se află montată o serie de „bijuterii” poetice de o pronunțată individualitate. Oriunde, în compartimentele oralității, ne întîmpină alegoria moartea-nuntă, portretul idealizat, portretul alegorizat al unui chip uman, dipticul de metafore-catareze, recunoaștem probabila lor proveniență: cea mioritică. Pe scurt, ca să ne oprim doar la evocarea a două direcții, literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică se află într-un oarecare impas. Și, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tuturor cunoștințelor și în primul rând al gnosei secrete; ceea ce-1 va face "șeful tuturor magicienilor", victorios împotriva puterilor întunericului, căci "el cunoaște totul și poate face totul"24. Episodul din Odiseea, cu planta misterioasă moly, va fi continuu alegorizat, atât de greci cât și de autorii creștini. Se va vedea, în această plantă care-1 salvează pe Ulise de soarta tovarășilor săi metamorfozați de către Circe în porci, spiritul care se împotrivește instinctului, sau educația care purifică sufletul. Iar Hermes, identificat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cincizeci urmărește uniformizarea și formarea omului nou chiar din sânul familiei căreia îi stabilește regulile de funcționare. Pentru supraviețuirea cuplului, partenerul trebuie să adopte comportamentul celuilalt, să-și schimbe modul de viață. Narațiunea mizează în acest punct pe conflictul sufletesc alegorizat: "dacă mi s-ar fi permis să mă transform eu însămi, l-aș fi regăsit pe tărâmul pieilor. Dar cum fac pieile, acolo, ca să se recunoască între ele?" (p. 111). V.3.2. Parabola aparatului de stat În capitolul 16
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în fondul de idei, această operă reprezintă autodiscreditarea ironică a ideologiei luminilor, comisă de un sceptic care a crezut în ea. Ironia îl vindecă de eșec. Doar o lectură grăbită, influențată de clișeele exegezelor prea vechi, poate identifica în elementul alegorizat numai lumea românească a timpului. Ea e doar una între altele, cel puțin din răsăritul Europei, dar nu e numai atât. Am făcut interpretarea aceasta, crezută a fi corectă, după o lectură repetată, și am comunicat-o într-o scurtă
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
arma” folosită de primul împotriva celui de-al doilea sunt concepte mito-simbolice și protofilosofice esențiale deosebit de complexe și de abstracte ale mentalității arhaice. Miturile, legen- dele și producțiile folclorice nu transmit, de regulă, decât diferite ipostaze ale conceptelor, și acestea alegorizate. Pentru a putea recupera coordonatele majore ale gândirii arhaice, este nevoie de un demers convergent de însumare și reunificare a diverselor ipostaze sub care se prezintă un concept și de o refacere, în sens invers, a unui parcurs labirintic de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o istorie șleampătă, Autorule, și va trebui să te rescriu de fiecare dată și, luându-mă de mână ca pe un copil, mă trecu STRADA. O mulțime furioasă ne întâmpină fără să ne vadă, strigând sloganuri antiAutor, antiMioara, versificate, lozincate, alegorizate, scuipate, fabulate, poluate cu expresii argotice, tu o știi, cartea pe care nici eu nu o scrisesem era sfâșiată de animalele care le țâșneau din plexul solar, capete de vampir, de dragon sau crocodil. Desenele animate de pe monitoarele TV deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sugerează o eliberare (parțială) a fanteziei erotice: „Ce este ast amor Care cu privirea-ți ca o altă rază Către cer din ochii-ți ia al său zbor?!” Dragostea devine din nou o temă pentru discursul moral În Visul, istoria alegorizată a unei căsnicii sfișiate de demonul geloziei și de intrigi ticăloase: „Ura-i Îmi era pace și dragostea-i osîndă, Rece-ntr-a ei mînie și foc cînd era blîndă; Ce-amestec și Într-Însa și-n mine volbora!” Se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adresată vântului de a-i aduce semnele afecțiunii veșnice a fraților, surorilor și părinților. Acest cântec contrastează cu orațiile care preamăresc evenimentul nunții, calitățile mirelui, belșugul sărbătorii și fericirea noii familii: prin sinceritatea lui, contrastează cu ansamblul excesiv ceremonializat și alegorizat al nunții. Aproape tragic În lirismul său, el funcționează ca un mod ritualizat de exprimare a unor spaime (Întemeiate pe experiențele unor căsătorii nefericite) și de recunoaștere socială a unor inegalități de gen, structurale ordinii satului tradițional. După acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care are toate caracteristicile genului: tinerii, copii de țăran aflați la vârsta inocenței, își țes povestea de dragoste înflorită și parfumată într-un cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă sub semnul purității sufletești și a anotimpului alegorizat, Flora, Primăvara. Dragostea împărtășită nu face loc spasmului dionisiac al instinctelor dezlănțuite, iar prezența lor solitară în mijlocul câmpului cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]