839 matches
-
Gheorghe Vidican în odihna de sine în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
Îmi zice, - Păi bine, amice, Tu crezi că femeile-au șele Și buci, Ca ele mereu să le spele Și tu mereu să le-apuci? Îngere dragă, i-am zis preasupus, Pe femei Dumnezeu le-a adus Să se lungească alene în paturi, Momindu-ne dulce cu sfaturi Cum să le punem picioarele tandre pe umeri. Chiar nu te dumeri!? Mai bine scoate-ți aoreola, Desprinde-ți aripile, Și profită de milostenia ce ți-o fac, fragede, clipele, C-odată dă
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
ud și de mucegai amintindu-mi cripta capucinilor e tot mai puternic în acest cub negru unde nu știu cine m-a adus. apoi se întredeschide o ușă care sunt sigură că nu există. pași. tăcere. pași. lumina albă și rece decupează alene prima treaptă. două botine albastre bogat garnisite încep să urce scara. amândouă deodată. picioarele nu se văd. pot fi ale unei copile care încearcă să facă pe placul cuiva și să-și domolească avântul. ori ale unei tinere care vrea
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
cu ceva verde se prelinge peste pantofi pierzîndu-se odată cu amurgul în peisajul noptatic, cînd chipurile trase pe sfori sînt coborîte iarăși și iarăși pe scripeți înghesuite în vitrine sau pe galantar în magazinul aflat la parter. ...Buzele dorm, pleoapele clipesc alene, capetele mișcă ușor din urechi încercînd să asculte muzica sferelor, după care se pleoștesc scurgîndu-se încet de pe umeri pe dușumea și apoi, pe sub ușă, pe trotuarul luminat de pași umezi...
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
dinspre stradă. În fața prăvăliei era liniște iar flacăra felinarului se topea albă în lumina amiezei de decembrie. Înspre Colțea nu se vedea niciun capișon. Numai coșurile unor sănii, împodobite cu crengi de brad și buchete de imortele vopsite, se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate cu un strat gros de zăpadă. Nane căscă gura la o mână înmănușată, în timp ce, pe lângă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu, unde mă așteaptă o corabie adevărată pe care este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia de sus în jos și-o luă alene pe zăpada bătătorită de sănii. Nane avea sentimentul că a rămas singur, în afara timpului principal, care îi absorbise pe toți oamenii importanți din jurul său. Era aproape de prânz și pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt zdrobit
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
la vară, era binevenit oricând. Sigur. Mai așteptară câteva ore, apoi reușiră să camufleze invaliditatea pasagerei și să o urce în avion fără însoțitor medical. Matei așteptă până văzu avionul pierzându-se îndărătul norilor. Ultima clipă. Doamne-ajută, murmură. Apoi porni alene spre casă. Se lumina de ziuă.
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Instantaneu Sub vîntul greu se-ating oarecum incestuos răscoaptele fructe și zări flexibile ce ele însele se-ndoaie cum crengi. Filatelist Pui ochelari clasorului să te măsoare el pe tine îl lași să se deschidă unde vrea să te răsfoiască alene trîmbițele multicolorelor timbre sună asurzitor. Adevărul și groapa Adevărul ce se-nveșmîntă în pene în aripi o cloșcă ce intră se zbate fericită în groapa prăfoasă n-o lasă să zboare. Construcția Azi nimeni nu mai lucrează la casă (ea se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care ne doboară din Sud aproape nu mai vine niciun vânt degetul tău subțire și plăpând îmi sparge tâmpla cu-o atingere ușoară
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință din când în când uneori destinul poetic își mișcă alene piciorușele lui alogene și deodată nălucirile stegarului cu tichie de răchită peste marea înghețată ca o funingine pe ochi prin timpul hialin pătrunde bobul de secară al tainei de pe urmă ce va fi fost oare în pădurea de fagi se
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
-l împingă, ce vrei mă? După ce că venise, în loc să zică merci el părea pus pe harță. îi băgase unghia în gât și-n secunda doi simțise o detunătură neașteptată în moalele capului. Atât. Și i se și rupsese filmul. Soarele cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
ea s-a strecurat în brațele lui. În sfârșit a fost o întâlnire matinală sub salcia din spatele bisericii. O întâlnire de nici jumătate de oră, năvalnică și eficientă. O perioadă din existență, încolăcită discret în jurul unei sălcii care se leagănă alene în miezul unui creier. Căci în preajma pomului rupt în șuvițe plângătoare se învârte toată partea importantă a două vieți. Jumătatea de oră, agățată de-o dimineață cețoasă de aprilie, este ceasul de foc al unui tărâm în care nu există
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel de fiecare zi și totuși unul nou, un om care asudă în fața lui, iar din șuvițele umede
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de încheiere, precipitat, avântat, triumfal, punând, în sfârșit, punct. Lumina intră cu demnitate prin ferestrele încăpătoare, în timp ce doi băieți se ridică în același timp din scaunele negre de plastic, părând adormiți, învăluiți în indiferență, inofensivi, doi băieți care se îndreaptă alene spre camera lor întunecată și caldă ca un cuib. Iar deasupra lor plutește destins zeul alb, fericit c-a rupt în sfârșit blestemul eredității.
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
Sartre și Simone de Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
adîncesc și amplifică ruina, iar dezinteresul comunist și uitarea de astăzi plasează așezarea la limita fragilă dintre ruină și muzeu. Acum: Sulina resipră greoi. Orașul și instituțiile sale par a trăi provizoriu. Vase turcești și nave ușoare de pasageri plutesc alene în aval și în amonte, parcă mai mult pentru a da fluviului un sens decît cu scopuri bine fixate. Fete frumoase, ireale, o generație spontanee de Lolite, cîntecul de lebădă al exticției iminente, plutesc și ele, majetuoase și ademenitoare, pe
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
și patetic discurs al amantului neavînd nimic vulgar tocmai pentru că intimității erotice (singura absolută) îi este permis orice: ,}i-s bucile frumoase ca două fenomene/ Cerești ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu,/ Pe hărțile stelare și le-a-nsemnat alene/ Cu mîna lui buimacă de pofte dulci de geniu./ Și sînii ți-s cu piscul în nori cînd stai pe spate/ Întinsă în grădina din dosul casei vechi./ Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,/ Crăcești, semeață nimfă, pînă la
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
se prinde de-o stîncă cu harponul ori cu ținte și i se taie nervurile pe lung c-un briceag fin ăstimp se privește cu sînge rece sîngerarea dar între timp se ia un trandafir magnific căruia i se desprind alene petalele una cîte una 1962 La vestea morții doamnei M.T. Treabă bine făcută, Moarte, chiar o izbîndă, ca să distrugi o cetate! Să devorezi atîta carne, să frîngi atîtea oase într-un timp record. Să consumi atîta energie, iute, cît ai
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume, dar niciodată pe de-a-ntregul, întotdeauna parțial. Calul înainta alene, cu pas egal, auzeam bocănitul regulat al copitelor lui pe asfaltul șoselei, în timp ce, cuprins de un soi de vrajă, mă gândeam la noaptea celor fără-de-Dumnezeu. Noaptea atee. O trăiam acum. Eram pregătit pentru această experiență. Noaptea urca în mine. La
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
aduși de destin. Anișora cu Radu au ajuns În America cu mult Înaintea mea. Un ciudat univers concentrat Într-o singură porțiune de stradă! Din fața porții Anișoarei Albu se deschidea toată priveliștea spre Dunăre, cu șantierele navale și vasele lunecând alene pe apele vieților noastre, că numai cine a trăit Într-un port și a băut din Dunăre știe ce Înseamnă botezul dragostei eterne pentru locurile acelea fermecate. Apele Dunării noastre parcă făceau transcendența dintre toate continentele lumii și toate secolele
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
azi, sfârtecă secunde reci. Mânji de aer cu morți vii se amestecă în veci. Îngână secunde luna care nu-i de-aici, vai, nu! Arborii tresar în somn; fugi în visul lor și tu. Dormi. Adormi. Ascunde-te. Zaci încolăcit. Alene, aer negru, aer negru fulgeră din bolți viclene... Peisaj de august Ah, nouri negri pe cerul viclean. Aerul mușcă zăbala calului. Arborii-mi zdrelesc privirea, mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Emil Brumaru La focu-ascuns al sufletului tău îmi înfloresc iar mîinile dibace Ce-or ști din trupul alb și sfînt a-ți face Un instrument, și pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
doinele de dor pun pe labe ghetele schimbate că pe soclul meu să mă disting știu eu un poet care mă bate boxând singur pe același ring n-aș sorbi un bucium de tăcere Luna-mi cântă doine de-a alene și tot gust din lunile de miere și le vând la fete-cosânzene gestul meu confuz este banal și m-a târguit acest galop legitim spre ciclul menstrual interlop ori prea monden, deci STOP ! SENTIMENT -poveței visurilor mele doar nu jelesc
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
Proiecțiile biologice nasc monstruozități, profilând declinul realității imaginate. O frază ca aceasta: „Femeile grece călăresc pe valuri și așteaptă Întîmplările/ viitoare: un prunc zbierînd În mătasea de sînge!/ Bărbații se-adună, mănîncă placenta din femeia ce/ naște:/ grecii-și mănîncă alene copiii” nu poate fi ipostaziată drept o „impregnare cu Eros a universului”, citându-l pe Petru Creția. Așa cum niciunde firul narativ nu confirmă acest punct de vedere. Erosul este aici dezavuat de sensul său originar, măcinat până la dezumanizarea Întregii fibre
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]