875 matches
-
mai dormit? -S-a trezit ”băiețelul”? Să-i dea mama un ”șprițache” de chihlimbar? -Dacă tu vrei să mă pedepsești...pot să te refuz? Silvica aduse un ”șprițache”domnuluiGigi, care se răsturnase pe canapea. -Ia ”băiețelu”, să te răcorești! Băiețelu’ întinse alene mâna și azvârli pe gât paharul dintr-o înghițitură: a-haa! Acum pot și eu să respir! După un sfert de ceas de nemișcare și tăcere, cu ochii fixați în tavan, domnul Gigi a sărit ca ars: -Aoleu! Tu m-ai
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1412484360.html [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
știi bine că totul se destramă E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers. Ești jumătatea noastră la bine și la rău, Suntem indestructibili când suntem împreună, E unic sentimentul când sunt în jurul tău, Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână. Ești mamă iubitoare și-atât de devotată Nu pui geană pe geană în noapte alăptând, Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreo dată, Când plec de-abia aștept, să te revăd curând. Iubită drăgăstoasă
FEMEIA de NELU PREDA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nelu_preda_1433583092.html [Corola-blog/BlogPost/372462_a_373791]
-
El sufletul ți-l leagă,/ Încât să n-o mai poți uita/ Viața ta întreagă.[...] Dispar și ceruri și pământ/ Și pieptul tău se bate,/ Și totu- atârnă de-un cuvânt/ Șoptit pe jumătate./ Te urmărește săptămâni/ Un pas făcut alene,/ O dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene...” Poetul simte că iubirea pentru ființa dragă pleacă, neputând fi înlocuită cu alta și regretul este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul...”: „S-a dus amorul, un
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1484407891.html [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
în cale. Apoi, pe măsură ce merindele din traistă i se împuținau, se topea și devotamentul său față de cauza asediaților din orașul Atalya. Când se îndepărtă și mai mult de zidurile asediate picioarele sale se înmuiară de tot, începu să pășească din ce în ce mai alene, nesocotind deloc promisiunile pe care le făcuse reginei. În schimb, trezindu-se pe drumurile prăfuite de țară, simți redeșteptându-se în el acele porniri pătimașe ale cerșetorului, care-l readuseră repede în aceeași stare firească a sa de om neînsemnat
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392647773.html [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE Autor: Emanuel Enache Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu capul rezemat de umărul singurei redactore din liceu prezentă în mașină, priveam alene pe drum, cu nici măcar o grijă în minte. “Mai e o oră și începe olimpiada.”, colega din a VII-a exprimă după ce oftă. “Lasă, dragă, că te aducem și la școlile mai mari, n-ai tu grijă!”, doamna Olariu răspunse
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/emanuel_enache_1454780387.html [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene, Găsim în ploaie suflet de femeie Și-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1443782234.html [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
cerul și pământul, De o veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele, alene, se întorc, spre seară. Caii scot pe pajiști icnete rebele, Călăreții urca dealurile mele, Se aud căruțe, glasuri minunate, Veșnicia, încă, bântuie prin sate. Coasele retează iarbă din vâlcele, Si miros a viața, dealurile mele, Stau la sfat vecinii, ca-în
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1472586349.html [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud voci, care se certau, era un glas de femeie care plângea și un glas de bărbat care țipa și înjura. Glasul bărbatului părea fi al unui om beat, am mers ceva mai atent, fără să
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1480691173.html [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN PARC Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc Prin parc foșnesc frunzele sub pașii târâiți alene De tineri ce-și strâng mâna și zgribuliți de frig Privesc doi guguștiuci pe-o creangă într-un tei Și doi bătrâni, pe-o bancă, cum și de ce se plâng. Se-ndreaptă către lac și bărcile sunt goale; Arțarii dimprejur
ÎN PARC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1449561372.html [Corola-blog/BlogPost/342666_a_343995]
-
le cunoștea semnificația, plecau spre casele lor pe banii firmei, ca apoi să revină după alte șapte zile la hotelul din Venus, unde erau cazați, pentru alte trei săptămâni de alergat pe câmpiile Dobrogei. Trenul se mișca în noapte când alene de parcă era o mocăniță de munte, când alerga sprințar spre destinația finală. Undeva prin nu știu ce gară sensul de mers s-a schimbat, de parcă mecanicul de locomotivă a uitat ceva în ultima gară abia părăsită și ne întoarcem spre locul de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471927209.html [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLASIC ȚĂRM ELEN Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1465309237.html [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
iubirea cu colți de vârcolac Și-n noaptea care curge foșnind apa adâncă Păcatul mă robește cu nemplinirea-i încă Și mă topesc în valuri de gânduri care curg Săpând în veșnicie iubiri ca un amurg... (19) Georgeta RESTEMAN: CUVINTELE CURG ALENE PE FILE-NGĂLBENITE Cuvinte curg alene pe file-ngălbenite E iarnă și e viscol, ne dor tăceri mocnite Și-n vadul clipei curge o lacrimă, iar dorul Se prinde-n trena nopții trezind din nou fiorul ... Pe cerul ca de gheață pătrar
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
Și-n noaptea care curge foșnind apa adâncă Păcatul mă robește cu nemplinirea-i încă Și mă topesc în valuri de gânduri care curg Săpând în veșnicie iubiri ca un amurg... (19) Georgeta RESTEMAN: CUVINTELE CURG ALENE PE FILE-NGĂLBENITE Cuvinte curg alene pe file-ngălbenite E iarnă și e viscol, ne dor tăceri mocnite Și-n vadul clipei curge o lacrimă, iar dorul Se prinde-n trena nopții trezind din nou fiorul ... Pe cerul ca de gheață pătrar de lună-ntoarce Cununile de
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
I. ÎȚI CÂNTĂ LUMINA..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Îți cântă lumina pe frunte, pe gene, chiar pe brațe și coapsele feline; mâinile tale mă cuprind și azi alene și cântă lumina pe ochi, pe sprâncene. De unde atâtea iluminări aeriene?! Iubirea îmi face zilele mai senine; tot îți cântă lumina pe frunte, pe gene, ba chiar pe sânul alb ce-mi aparține. Citește mai mult Îți cântă lumina pe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
de timp în mod bizar, i se părea așa ilar ca el, alesul celor mulți, să stea pierdut printre desculți, să lupte pentr-un boț de pâine și pentru fiecare mâine. Cu lacrimi grele între gene, pășește-n fiecare zi, alene, spre chioșcul vânzătorului de pește și, așezat pe dig, cerșește. De multă vreme nu mai știe să guste ca în feciorie aroma vieții fără griji prea multe. Acum, mai stă doar să asculte cum vine fiecare val, se sparge furios
VALURILE VIEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1415073782.html [Corola-blog/BlogPost/349815_a_351144]
-
respir aș vrea să-mi fie... În mintea mea e o mare bucurie. De jur împrejur te sărut pe un gând Cu inima mea te ating.... între gene... Respir doar cuvinte atunci când mă frâng Îmi faci un contur de vise-adormite alene Din mine ce-ți sunt, din tine ce-ți ies, Îmi curge iertarea e tot ce-am cules, Te lași și mă lași uneori respirând- Cu buze de miere te-absorb atingând Tresar și- mi vorbești, mă-nlătură dorul Îmi
PE VÂRFURI DE BUZE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buldum_1403309565.html [Corola-blog/BlogPost/357346_a_358675]
-
incertitudinilor și deocamdată nu are puterea să se elibereze de tirania acestora. Într-o sâmbătă dimineața, ieșind în oras, din întâmplare zărește BMW-ul pe care l-a urmărit în acea seară memorabilă. După ce parchează, Ștefan coboară și se plimbă alene prin fața magazinelor din apropiere. Chiar îl observă prin geamul vitrinelor pe șatenul nesuferit stând înfipt ca un cerber sau ca un ciclop posesiv și malefic, lângă un raion de confecții de damă. El intuiește că Ștefania este prin apropiere. Intră
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și-n nopțile de vis, Sărutul meu pe sânu-ți de fecioară. Iar troienite patimi sub petale, Ce-au nins alene peste un cuvânt, Desprinse din poveștile regale, S-au preschimbat acum în legământ.
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1488179464.html [Corola-blog/BlogPost/373406_a_374735]
-
mă-ndrept sfios către Ceresc oftat / și vreau ca Bucuria Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, întreg, toți oamenii formează / cu Dumnezeu ONENESS - un întreg! // Nimic din tot ce oamenii gândiră, / nu se pierde, / ci în CONȘTIINȚA UNIVERSALĂ se păstrează! // De-aceea ce SUCCES au toți aceia, / care spre ADEVĂR / mereu CUTEAZĂ! // MARGARETA MARIANA SAIMAC
TRANDAFIRUL VIOLET de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/margareta_mariana_saimac_1454506632.html [Corola-blog/BlogPost/380185_a_381514]
-
de mă strivește!” Îi fac pe plac și-un tremur de sprânceană Fiorii din adânc îi prevestește. Ne împletim nesațul cu odihna, În ritmuri sacadate se trec zorii; Năvală, contopire și-apoi tihna Pudorii scrise-n roșii obrăjorii. Te-ntinzi alene, e deja amiază Și-s mai boțite albele-așternuturi, Pe guri flămânde,-n loc de prânz se-așează, Și ele, nesătule, noi săruturi. 29.08.2012 *** Imagine: held by nothing by damnengine Referință Bibliografică: Fără trupu-ți leneș / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
FĂRĂ TRUPU-ŢI LENEŞ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1496387317.html [Corola-blog/BlogPost/365396_a_366725]
-
Era pretutindeni...în tot și în toate, În plâns de spital L-auzeam numai eu, Și-o bufniță hâdă ce cânta trist în noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1478550942.html [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > OANA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Vibrează sub boltă povești pământene, Pierdute prin cețuri și neguri demult. Le vom ispiti să se-ntoarcă alene, Din veacuri trecute de aprig tumult. Arama clădită de Marele Ștefan În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare Poveste. Cum piere prin gândul viclean, Ce-a rupt din Moldova prea gingașă floare. Răpită din casa părintelui-tată, De lotri cei hâzi care
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1417501472.html [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca Pronia Cerească se va milostivi de ei aducând norii cu ploaie... Dacă i-ar fi privit cineva așezați în rând cu troița, ar fi crezut că
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1425815091.html [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
sclipitoare-s buchete roșii-n scântei! Lumini pale se văd de la opaițe pe geamuri Lumânări aprinse par stele aruncate pe ramuri Strălucirea lor e maladivă plină de fumuri cețoase Cum să distingi dorința într-atâtea nebuloase? Razele de lună pornesc alene pe vechi cărări Inima-mi bate ..simt și-acum acele tulburări! Ce-odinioară-n strălucire rescriau cu dor... Iubirea-ți tandră ,tablou-i schimbat e alt decor. Referință Bibliografică: STRĂLUCIREA NOPȚII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII
STRĂLUCIREA NOPȚII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1494473203.html [Corola-blog/BlogPost/383654_a_384983]
-
vaca aia zici că o taie careva ! Hai ! -Mergem!.Vaai! Ce aș mai fi dormit! -O să dormi deseară, hai! M-a trimis mamaia să te trezesc! Cald! Un cuptor mare în care soarele prăjește uleiul verii.Vitele se mișcă alene prin curte până când sunt lovit în cap de razele ucigașe.Sfinte! Se poate să fie mai cald? Îmi vine să fug în casă și să nu mai ies de acolo decât cu forța.. La intrarea pe drumul de pământ apar
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Amely_p2_fragment_florin_ciprian_ispas_1347781782.html [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]