43 matches
-
din fragmentele publicate de "Jurnalul literar" nr. 7-12: "Spectacol «Cîntarea României» la Oravița, televizat. Apare prezentatorul: «Ne aflăm pe scena teatrului unde a răsunat pentru prima oară vocea marelui nostru poet Mihai Eminescu, pe atunci sufleur» (s.m.)" l "Încă un alexandrinism (Alexandria Teleormanului, bineînțeles): Zozi (Zoe Dumitrescu Bușulenga, n.n.) și Cioculescu fac pe micul ecran apologia vocabulei «tovarășe»" l "Pe strada Nuferilor, - cîndva Popov și încă mai cîndva General Berthelot -, la colțul unde se face intrarea spre clădirea liceului Nicolae Bălcescu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
de dată mai recentă, al Numelui tradafirului). O dată, fiindcă mi se pare că a discuta despre fotbal este la fel de legitim ca a discuta despre o carte. Nu împărtășesc convingerea lui C. Noica despre critică: ea nu este un act de alexandrinism cultural. Un meci de fotbal sau o carte ne oferă, în planuri intelectuale diferite, dar nu incompatibile, spectacole care există deopotrivă în sine și pentru noi, spectatorii. Fără o minimă hermeneutică, obiectul acestor spectacole ar fi efemer sau fad. Un
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate crepusculară care simulează zorii. Recursul
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
fel, la început de aprilie,/ presimțind Învierea" (Mierle frîncesti). Însă marea atracție o alcătuiește acum pentru poet Paradisul terestru. Am putea vorbi de un virgilianism nu doar în sensul exaltării bucolice, ci și al pletorei de date culturale, al acelui alexandrinism pe care clasicul latin îl asociază emoției naturiste, în tonalități ce cîteodată, așa cum s-a remarcat, premerg Parnasul. Adrian Popescu e îmbătat de o natură filtrată prin timpuri și locuri exotice, prin elemente livrești, nu în direcția unei abstractizări, a
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
lui Proudhon și Hugo, pasionîndu-se concomitent de Baudelaire și de satanismul simbolist. Pe măsura trecerii anilor, ultima latură devine dominantă. Deja romanul Os Maias marcase un nou tip de proză față de proza practicată pînă atunci. Fraza atinsese un soi de alexandrinism stilistic, redutabil, pe care proza portugheză ulterioară nu l-a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
minte). Periplul poetului de-a lungul lunilor anului nu înregistrează decît rareori reușite, dar el se încadrează perfect spiritului pillatian profund, urmărirea cu tenacitate a drumului propus, fără renunțări. Ca și căutarea de variante prozodice ingenioase pentru atotputernicul vers clasic. Alexandrinismul prozodic este atins de Pillat în 1936 cu volumul Poeme într-un vers, experiență inedită în poezia noastră. Tonusul înalt nu putea fi menținut de-a lungul celor 117 micro-poeme, însă cîteva formulări concentrate au rămas pînă astăzi antologice. G.
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
să propunem un moment al schimbării paradigmei operei lui Fănuș Neagu’’. Ceea ce Viorel Coman izbutește cu asupra de măsură - aveam să ne convingem la finalul călătoriei prin tărâmul cuvintelor magice, volumul său, Fănuș Neagu. Povestirile magice, fiind operă de vădit alexandrinism critic, încântător, de un rafinament delectabil, dar și de o rigoare demnă de toate aprecierile. Criza, în general... Semnalând existența unei crize a receptării - nu numai a operei lui Fănuș Neagu, ci a literaturii întregii sale generații, ba chiar și
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
estetice. Mama veghea la păstrarea unei limite în tendința mea lăuntrică, juvenil "anarhizantă", față cu puterea, și-mi repeta un îndemn-rugăciune: Pune, Doamne, strajă gurii mele!" Generația Șaizeci (și nu numai ea) a trăit, până prin 1965/1966, sub semnul unui alexandrinism impus. În poezia helenă alexandrină, subtilitatea și strălucirea nu pot ascunde involuția și decadența; viața nu se dăruia textelor ce reluau modele grecești, viguroase cu un secol-două mai devreme. Ceva asemănător - nu spun același lucru - se întâmplă și după confiscarea
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
volumului, încep fastidios, pentru a căpăta apoi ceva din naturalețea discursivă și confesivă a magistrului. În ele, O. Nimigean abordează direct și discută pe larg nu numai propriile modalități de poetizare, ci și perspectivele poeziei înseși, într-o epocă de alexandrinism, subțiere morală și uscăciune spirituală. A observa numai jocurile de cuvinte făcute, cu o rutină obosită, de O. Nimigean și a ignora complet efortul lui de a căuta, a fora dincolo (dincoace) de ele, îmi pare un indiciu de lectură
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Revoluție, care își constituiseră deja lista canonică proprie, cât și pe comentatorii mai tineri, cărora lista cu vedete a generației '80 nu le mai spune mare lucru. Apărută la finele unei mișcări literare altădată înnoitoare, dar căzută acum, ireversibil, în alexandrinism și referință la referință, poezia lui Liviu Georgescu este consistentă și debordantă, tumultuoasă, saturată epic, cu o lăcomie hugoliană a prinderii tuturor mărturiilor, fărâmelor, artefactelor din istoria universală. Nu am voie, titlul cel mai nou, poate fi ușor întors împotriva
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
orientările sale autentice și profunde atunci există toate șansele să se instaleze manierismul. Sunt creatori, dar și epoci sau culturi sonore (reduse în ordine cantitativă) pândite de acest viciu, așa cum s-a întâmplat, de pildă, în câmpul artelor plastice, cu alexandrinismul. "Manierismul, remarca Tudor Vianu, apare mai ales atunci când se produce disocierea și dezacordul dintre originalitatea artistului și a națiunii, epocii sau culturii care îi înglobează". Sunt astfel manieriști compozitorii care conservă canoanele inspirației clasice ori romantice în circumstanțe cu totul
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
Dacă însă proza hipervizibilă în această perioadă era proza "adevărurilor spuse cu jumătate de gură", cărțile lui M. H. Simionescu mărturisesc despre victoria esteticului și a eticului necondiționat și pot fi revendicate de trei direcții cultural-literare: de tardomo-dernism (de manierismul, alexandrinismul și hiper-calofilia anilor 1970), de suprarealism și de prelungirile avangardismului românesc de după al doilea război mondial, dar și de postmodernism. În ciuda faptului că M. H. Simionescu a avut câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
e astfel livrată acestui "afară", plin de feeria unor impredictibile, nesecate metamorfoze. În așa măsură seducătoare, încît ființa nu ezită a se contopi cu neînfrînatul flux imagistic, a deveni una cu substanța lui oceanică, încrustată cu referințele unei civilizații de alexandrinism tehnicizat, nu fără ușoare nostalgii naturiste ca o floare prinsă la butonieră: "ventuzele fluviului mă absorb - țintă acvatică de tras cu pușca / valul îmi sfîșie pielea cu mandibule de crustaceu / ape tulburate cu aberații genetice și nativități distrugătoare / țintă de
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
nuanțelor și prin platitudinea ideilor. E ca și cum ai călca pe suprafața unor surcele care au fost date la rindea, lăsînd privirii suprafața fără asperități a unor texte moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
la rindea, lăsînd privirii suprafața fără asperități a unor texte moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
mai la suprafață, asumîndu-și superficialitatea ca un mijloc de evadare. Obstinația lui în refuzul de a se cunoaște pe sine e singura formulă găsită pentru a-și asigura supraviețuirea." (p. 340) Iată, așadar, bucățile care scot din monotonie volumul Ispita alexandrinismului. Inegală prin amestecătura stilurilor, cartea, deși anostă în fond, rezistă prin prospețimea celor trei trufe.
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
chiar dacă binecunoscutul sectarism al ardelenilor și-a spus și în ocurență cuvântul.) Grație acestei variate posibilități, mi-am desfășurat și eu, din ce în ce mai greu, dar sigur, cariera publicistică, mai ales cea de „articler", ceea ce în mod firesc m-a dus la alexandrinism, adică la comentariu pe teme și pretexte ce mi se ofereau din abundență și tot din aceste motive am căutat să mă informez pe cât mi-a fost cu putință, dar gravitând mai mult în jurul unor scriitori favoriți, arareori despre cei
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
iganiada sa, etalînd „discursurile politice“ ale unor Janalău, Slobozan, Baroreu, prevăzută cu note de subsol? Își face loc în această nervoasă nefixare a postmodernismului, ca o paradoxală reacție a pasivității induse de epuizare, o mentalitate de sfîrșit de ciclu, de alexandrinism. Ceea ce pare a nu încăpea într-o secțiune temporală determinată a literaturii încearcă a deversa granițele acesteia, deplasîndu-și „centrul de interes“ în cadrele „științelor umane“ sau în tehnologie. Un witz al lui Andy Warhol sună astfel: „Astăzi adevărații artiști sunt
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Venus”, ca și, mai de-aproape, a octogenarului „lăudat pentru cît de bine se ține”, fac parte din lumea unor Anatole France, Jules Renard, Pierre Louys. În acest sens presupun că un congener, Alexandru George, mărturisea în numele amîndurora că „marcăm alexandrinismul cel mai vădit în mijlocul «noii» literaturi”. Ceea ce rămîne după ce modele se demodează merită o atenție aparte. Tumultul modernist încă neepuizat, ci numai vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar vrea să indice o sinteză, nu s-ar
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
al lui Edgar Papu (acordat de marele specialist în literatură comparată și universală lui Ovidiu Ghidirmic), acompaniat de ampla suită de dialoguri ale universitarului craiovean cu Dan Lupescu: Dincolo de era ticăloșilor, Abisalul Eminescu și incomparabilul Călinescu, Traversăm o perioadă de alexandrinism critic și rafinament al decadenței, Ne vom merita mântuirea, dacă vom crede în steaua neamului românesc și în destinul său în istorie. 6. Carte de inițiere Noul volum Confruntări critice: teoria și practica hermeneuticii, al șaptesprezecelea semnat de Ovidiu Ghidirmic
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
altfel? la masa noastră veniseră și alții, necunoscuți nouă pînă atunci, dar deveniți repede companioni simpatici, în fond, era o cozerie obișnuită, la o libație obișnuită (indicative întreținute de noi leneș prețios neologistic, tocmai pentru a ne menține într-un alexandrinism ironic), să nu forțăm, să nu supărăm pe nimeni, să lăsăm lucrurile așa cum sînt, doar să le survolăm un pic, la joasă altitudine, să nu aterizăm, nu, era încă o discuție, încă o vorbă de clacă, unul spunea una (cam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ce avantaj e să trăiești în orașul primei pinacoteci a țării, Muzeul de Artă! Azi, ce? Un tablou de Pallady. Care? Oricare. Ochii-mi cad pe crudul peisaj cu atît de căutatul de pictori munte St. Victoire. Lucrare timpurie, cînd alexandrinismul nu cotropise încă, magistral și definitiv, gestica generală a rafinatului dandy al picturii. Timpurie, dar pînza atestă deja instaurata "fraîcheur", prospețime care avea să decidă întregii opere marca definitivă. Un peisaj răcoros, în plină vară. În fine, cu instinct detectiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a culturii și a meditației, a discursului despre discurs, și că această existență pulsatorie este legată de două procese: este vorba de o centrare și apoi de o descentrare. Există, Între aceste două procese, starea de statu quo, care este alexandrinismul cultural și care rafinează tot ce s-a făcut. Nu știu dacă nu ne aflăm acum Într-o asemenea fază de descentrare, un pic prelungită și datorită discuțiilor destul de numeroase despre postmodernism. Cred că un asemenea concept, cel de anarhetip
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Papacostea), arheologie (Vasile Pârvan, Petre Drăgoescu), istoria religiei (T. Sauciuc-Săveanu), sociologie (A. Marinescu), economie (G. Pamfil). În ce privește studiul literaturii, sunt publicate atât sinteze, cum e cea a lui Dimitrie Marmeliuc despre originea tragediei eline sau a lui G. Popa-Lisseanu despre alexandrinismul latin, cât și analize ale operei unui autor clasic, cum sunt articolele consacrate lui Plaut de E. Constantinescu, lui Anacreon și Catul de Iuliu Valaori, lui Seneca de Paul I. Papadopol, lui Tacit de D.M. Pippidi și M. Mihăilescu. Articole
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
politico-istorice - nu se ajunge nicăieri. Decât, firește, la distrugerea creației. În cele din urmă, Raymond Chandler vede o soluție: reapropierea englezei americane de cea britanică. Altminteri, frumoasa limbă în care a scris Shakespeare s-ar putea contamina de un bolnăvicios alexandrinism ori, mai rău, ar transforma întreaga lume anglo-saxonă într-o populație de „țărănoi” (boors). Deși ordinea e inversă (limba decade prin proastă folosire și nu individul regresează prin uzul unei limbi insuficient de subtile), această judecată are, la nivelul gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]