22 matches
-
La 1 aprilie, la liturghia din duminica Paștelui, la invitația la masă de pe nava comandantului a răspuns doar Mesquita. În noaptea următoare, revolta a izbucnit. Spaniolii au îndreptat tunurile către nava amiral, cerând tratative. Abil, Magellan l-a trimis pe Alguazilul, ofițer de poliție, și pe Gonzalo Espinoza împreună cu șase marinari, care l-au ucis pe Mendoza. Pe vas a pus stăpânire Duarte Barbarosa, cumnatul lui Magellan. A doua zi au fost recucerite și celelalte nave răzvrătite. Căpitanii au fost acuzați
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
solide simpatii În incintă, inclusiv aceea a codoșului și pungașului din prima zi, un cordobez poreclit Bartolo Cacăfoc, care, deși apărea În refrenele populare cântate pe uliți ca personaj obișnuit cu refugiatul În biserici (când era urmărit de agenții numiți alguazili) și cu frecventarea galerelor (ca osândit), s-a dovedit a nu fi deloc un ranchiunos. Ăsta era unul din talentele lui Diego Alatriste: Își putea face prieteni până și-n infern. Pare de necrezut. Nu-mi amintesc bine anul - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dea spatele unii altora, nu de alta, dar paza bună trece primejdia rea. Și așa se aflau, cu oțelurile Încă În teci, când În ușă apăru, spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
al III-lea, cu olandezii. Chestia cu femeia o consemnez fără dovezi - eram prea tânăr ca să știu amănunte -, dar mergea vorba că un anume magistrat corregidor Își permitea cam multe familiarități cu dânsa, ceea ce ușurase numirea soțului ca locotenent de alguazili, funcție echivalentă cu aceea de șef al rondurilor care supravegheau cartierele Madridului, pe atunci numite Încă cuarteles. În orice caz, nimeni nu Îndrăznise vreodată să facă dinaintea lui Martín Saldaña nici cea mai mică insinuare despre asta. Încornorat ori ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Fusese un soldat bun, avea pielea ciopârțită din belșug de răni și știa să se facă respectat cu pumnii sau cu spada toledană În mână. Vreau să zic că nu te puteai aștepta la mai mult de la un șef de alguazili din perioada aceea. Îl aprecia pe Diego Alatriste și Îi era de folos ori de câte ori putea. Prietenia lui era veche, profesională; dură, cum o au oamenii de teapa sa, Însă realistă și sinceră. — O treabă, repetă căpitanul. Ieșiseră În stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față, cu franchețe, pe fostu-i camarad din Flandra. Nu toți avem bafta de-a fi locoteneți de alguazili, zicea gestul lui. Saldaña se scobi Între dinți cu o unghie și dădu de două ori din cap afirmativ. Amândoi știau că, fără diversele capricii ale Întâmplării și ale vieții, el s-ar fi putut afla exact În situația căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de plecare, luându-și toate precauțiile necesare În asemenea cazuri. Nu că s-ar fi temut neapărat de vreo ticăloșie din partea lui Martín Saldaña; Însă până și locotenenții de alguazili puteau fi ori victimele unei Înșelătorii, ori cumpărați. Chiar când era vorba de vechi prieteni și camarazi. Și, de-ar fi fost așa, Alatriste nu l-ar fi condamnat prea mult. Pe vremea aceea, orice lucru de la curtea acelui rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau de Înmiresmata licoare de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo În altă stradă: procedeu foarte util de fofilare și de evitare a vizitei alguazililor, poterașilor, creditorilor, poeților, amicilor În căutare de bani și a altor soiuri de nepoftiți. În ce-l privește pe Diego Alatriste, masa pe care i-o rezerva Caridad Lebrijana lângă ușă era comodă și Însorită; uneori, stăpâna localului Îi trimetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o sărbătoare continuă, iar curiozitatea populară transformase Casa cu Șapte Hornuri Într-un pitoresc loc de pelerinaj. Grupuri de curioși urcau pe strada Alcalá până la biserica și grădina Carmeliților Desculți, adunându-se peste drum de reședința ambasadorului englez, unde câțiva alguazili țineau fără prea mare convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga să iasă prințul de Wales ca să-l salute; iar către jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
obosiți ca să fugim“. Nu l-au căutat noaptea, așa cum se aștepta, ci pe Înserat și Într-un fel aproape oficial. Cineva bătu la ușă, și când am deschis, m-am pomenit față În față cu figura aspră a locotentului de alguazili Martín Saldaña. Avea cu el poterași pe care Îi semănase pe scară și În curtea interioară am numărat vreo șase -, din care unii cu spada goală În mână. Saldaña intră singur, Înarmat până În dinți, și Închise ușa În urma lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
apoi se Întoarse spre căpitan. Fusese și el prieten cu tata, În Flandra. — Să mă trăsnească Sfântul dacă știu, Îi spuse căpitanului. Ordinele mele sunt să te umflu sau să te omor dacă opui rezistență. — De ce sunt acuzat? Locotenentul de alguazili dădu din umeri, evaziv. — Nu ești acuzat. Cineva vrea să-ți vorbească. — Cine a dat ordinul? — Asta nu te privește. Mi l-au dat și gata. Se uita din nou la el plictisit, de parcă l-ar fi Învinovățit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În focul gheenei dacă mă așteptam să te găsesc aci! — Unde mă duci? Nu pot să-ți spun. Și-așa am vorbit mai mult decât se cuvine. Eu rămăsesem În ușa celeilalte odăi, foarte tăcut și nemișcat, și locotenentul de alguazili se uită la mine a doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi unde mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai ușor de montat din lume. De fapt, ordinele mele erau să nu schimb nici un cuvințel cu tine. Nici să te trec În condicuța mea cu arestați... Fir-ar să fie! — Lasă-mă să iau o armă, Martín. Locotentul de alguazili se uită la Alatriste cu gura căscată. — Nici nu-ncape vorbă, zise, după o lungă pauză. Cu o Încetineală deliberată, căpitanul scosese cuțitul scurt de parlagiu și i-l arăta. — Numai ăsta. — Ești nebun. Mă crezi un imbecil? Alatriste făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu ocazia asediului orașului Ostende, la asaltul asupra redutelor Calului și Cortinei. Printre camarazii lui din acea zi și din altele se număra și Diego Alatriste. — Nici Împotriva vreunuia din oamenii mei, zise Saldaña În sfârșit. — Mă jur. Locotenentul de alguazili mai șovăi câteva clipe. Până la urmă se Întoarse cu spatele Înjurând printre dinți, pe când căpitanul ascundea cuțitul măcelăresc În carâmbul unei cizme. — Pe toți dracii, Diego, făcu Saldaña, nerăbdător. Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cei ce Închiriaseră un loc pe bancă și cei care Îl disputau erau atât de frecvente, Încât se ajungea la Încrucișarea spadelor din cele mai neînsemnate motive, iar la reprezentații trebuia să asiste un magistrat municipal - un alcalde - ajutat de alguazili. Nici măcar nobilii nu erau străini de tevatura aceea: ducii de Feria și de Rioseco, rivali la grațiile unei actrițe, se Înjunghiaseră odată În toiul unei comedii, sub pretextul unor locuri la catul de sus. Licențiatul Luis Quiñones de Benavente, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cuvintele ce ieșeau din gura actorilor. Bineînțeles, după nici câteva minute mă aflam În plin Arenal al Sevillei, Îndrăgostit nebunește de Laura, și nu-mi doream decât să dau dovadă de vitejia căpitanilor Fajardo și Castellanos, Înfruntându-i pe toți alguazilii și poterașii Înainte de a mă Îmbarca În Armada regelui, zicând, ca don Lope: A trebuit să scot spada cavalerește. N-am scos-o pentru un fitecine, ci pentru un hidalg, căci se cuvine să-l cinstești și pe cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca apa; cu atât mai mult cu cât ceilalți doi scandalagii se apropiau și ei croindu-și drum prin mulțime. Privi În jur căpitanul, ca să-și dea seama În ce situație se afla. Un amănunt semnificativ: nici alcadele Curții, nici alguazilii care de obicei vegheau asupra ordinii la reprezentații nu erau de găsit. Cât despre vreun alt ajutor, Licențiatul Calzas nu era nici pe departe un bun luptător, iar bătrânelul de Juan Vicuña la cei cincizeci de ani ai lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În călimara de majolică de Talavera. Făcea aceasta fără nici o Întrerupere, de parcă ideile Îi lunecau pe hârtie cu aceeași ușurință ca ochii În momentul lecturii, sau cerneala În clipa scrierii. Continua așa neabătut, neridicându-și capul nici măcar când locotenentul de alguazili Martín Saldaña, Însoțit de un sergent și de doi soldați din garda regală, Îl conduse Înaintea sa pe Diego Alatriste prin niște coridoare secrete, retrăgându-se apoi. Bărbatul de la masă continua să adnoteze scrisorile și informațiile, imperturbabil, ca și când era singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din ochi porțile Palatului de care santinelele mă Îndepărtaseră deja de trei ori. Stăteam acolo de foarte mult timp: de când, de dimineață, pe jumătate adormit În fața temniței municipale unde petrecuserăm noaptea - căpitanul Înăuntru și eu afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o rană ușoară primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care au abandonat credința părinților pentru a deveni granzi de Spania: Yahya an-Najjar, efemerul erou al „partidei războiului“, le-o luase deja înainte în privința asta, primind titlul de duce de Granada-Venegas. Încă de la căderea orașului, Yahya avea să fie numit „alguazil mayor“, adică șef al poliției, ceea ce arată cu prisosință că dobândise deplina încredere a învingătorilor. Și alte personaje au urmat acest exemplu, printre care un secretar al sultanului, pe nume Ahmed, despre care se bănuia de ceva vreme că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]