258 matches
-
de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice voință de fixare, poeta se mulțumește cu surpriza luminii ca simbol al libertății ce sfidează bunăstarea filistină, alienantă: ,gata/ acum plec să mă plimb/ să văd ce îmi oferă/ această nouă zi/ în afară de chiar lumina ei/ pe care cu greu mă stăpînesc/ să nu o sorb pe loc// necum să o înghesui/ într-o încăpere meschină// sau să
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
logică" a decis că avantajul imediat este de preferat și a eliminat piesa negrului, pierzând partida. Această competiție om-calculator a avut și are urmări bune pentru cunoaștere deși ambiția inteligenței artificiale rămâne o himeră. Există însă și acele aplicații absurde, alienante, care se bucură de un îngrijorător succes de piață. De curând o firmă japoneză a anunțat lansarea comercială a celui mai straniu robot. O jucărie care poate îmbrăca forma animăluțului preferat (câine, pisică), fiind programat să pretindă a fi hrănit
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
de teniși portocalii și are - scuze, dar cred că are! - geniu (cel puțin în felul lui!). E fiul unui măcelar, sortit să tranșeze carnea, dar el a preferat să fondeze o "Măcelărie teatrală". Are studii de filosofie și stagii - relativ alienante - în publicitate. Practică un teatru discursiv (fără anecdotă, fără poveste), agresiv, provocator. Are un ton atît de personal (cinism demențial, furie comică, ură stenică), încît, după numai trei spectacole, te poți hazarda să spui că ai recunoaște, oricînd, "un Garcia
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
vezi vorbele și oxidarea minusculă pe care o întind/ peste orice gest" sau "adevărata povestire ține de respirația crudă a umerilor/ de haine cu coatele sprijinite pe masă". Comunicarea se mai poate face doar prin scrisul din spatele unui tic verbal alienant: "ore întregi stăm cum s-ar spune degeaba vorbim mărunt cu un fel de gloanțe", "dacă-mi ceri să vorbesc s-ar putea să spun tot/ până la sufocare". Revenind la concepția poetică a lui Răzvan Țupa, ea este pândită de
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
creații ce abordează tema antitotalitară, înclinate spre o tratare raționalizantă. Rațiunea poetei e cea pascaliană, a "inimii". Discursul său se pliază pe universul mirific al copilăriei, care-și conține protestul instinctiv, organic împotriva frustrărilor la care se vedea expusă. Experiența alienantă a copilului alcătuiește etalonul moral al operației precumpănitor emoționale, de comensurare a nedreptății, a dezastrului provocat de erupția unei ideologii demonice: "M-am născut la vremea cînd secolul se frîngea la jumătate. Mai transparentă decît aerul, săgeata peste brațe subțiri
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
pînă acum polemica era una implicită și se ducea în planul viziunii și în acela al limbajului, în acela al codurilor și în acela al tehnicii, acum ea este explicită și se adresează nemijlocit acelei civilizații burgheze, industrializate și alienate/alienante pe care avangardele începutului de secol XX o denunță cu o furie devastatoare. Fără a-și însuși, însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
istorică e mediocritate". Discursul istoric, purtător de particular, n-ar putea fi decît vătămător pentru creatorul care, în nobilă tradiție aristotelică, e îndatorat a urmări generalul, paradigmaticul, arhetipalul. Istoria eclipsează chestiunile esențiale ale conștiinței umane, avînd în consecință un rol alienant: În Însinguratul, se confesează Ionesco, dau cuvîntul unui personaj care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
forțele NATO și comunism, "alegoria" fiind localizată și individualizată atent. Postabsurdul se prelungește, însă, și în aceste piese prin câteva din "ingredientele" clasice marca Vișniec: alegoria transpusă în mici parabole, "anecdote" pline de poezie și istorii cu fond didactic, limbajul alienant ale cărui sensuri s-au diluat până la a nu mai spune decât extrem de puțin, denunțarea strădaniei utopiei și a finalității ei în crimă, motivul ușii etc. Dacă altădată Matei Vișniec miza foarte mult pe simbolistica decorului absurd, acum limbajul și
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
anticomunismul - atitudine care, de altfel, a și stat la originea plecării sale din țară -, însă, în același timp, a lansat cele mai grele judecăți asupra lumii occidentale, nesimțitoare la valorile imaculate ale creației artistice și atît de robite față de mercantilismul alienant și impur, i-a scris lungi epistole cancelarului Schröder, s-a opus vehement întervenției NATO în Serbia, l-a pus drastic la punct pe președintele Bush, a făcut demersuri laborioase pentru a deschide o mare expoziție în SUA și, în vreme ce
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
nașterii, a sfîrșitului și a începutului în toate cele ce ființează. Nu alta pare a fi filosofia inspiratoare a lui Cristian Simionescu, care cultivă un amalgam în fond bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a unui imaginar aparent alienant, de facto vesel, propagator al existenței oscilante între distrugere și regenerare: „Bolgii de verdeață îmi fuseră lăcaș, trupul pachidermic/ mi-l hodinesc din mers. Ce-i mare devine mic pe lîngă pulpele mele. S-a pariat dacă sunt femeie sau
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
de turnee pe toate continentele lumii, atinge - la solicitatea expresă a artistului vizual nord-american, pentru care plasticitatea, de o expresivitate dusă, paradoxal, până la virtuozitate, este doar prima probă de foc - cote siderale. Ei dau viață scenica unei lumi alienate și alienante, în care pasul de la incertitudinea difuza, apoi din ce in ce mai grea (lespede de piatră de greutatea Everestului, desi misterioasă, incredibilă, stropita cu vermorelul vagului), pasul spre frică dezarmanta, spre spaimă galactica și angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și strivitor că
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar.
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
spiritul cu noi deschideri, fără să-i altereze esența, în epoci în care acesta părea să stagneze. Poporul român nu și-a pierdut niciodată voința reîntoarcerii la originile sale europene, chiar dacă împrejurări vitrege, politice sau economice, ideologii perverse și doctrine alienante i-au frânt tendința naturală de sincronizare cu restul continentului, cu paradigmele culturale prin care acesta s-a definit. Românii, susține Gheorghe Ceaușescu, sunt europeni prin origini, prin cultură (în care grund-ul european s-a regăsit mereu, în ciuda imixtiunilor
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
e personajul. Dacă romanul, "gen proteic, atoate primitor", s-ar putea defini drept "patria personajului", "cînd acesta se simte izgonit, nici o vrăjitorie de procedee nu-l poate întoarce înapoi". Un surplus de tehnici orgolioase s-a dovedit a avea efecte alienante, nerăspunzînd unor trebuințe de dezvălurie a noi conținuturi, laturi și forme din devenirea umană, din Ťcompozițiať umană". Se editează tot mai puține romane neatinse de maladia "superintelectualizării", care, metamorfozînd scrisul într-un "idiom cibernetic", face ca scrierile în chestiune "să
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
două războaie. Alături de St. Witkiewicz și Bruno Schulz, cum îi plăcea să afirme. Literatura lui Witold Gombrowicz, considerată în ansamblul ei, reprezintă o contribuție majoră la eliberarea virtualităților creatoare ale individului. Umanitatea, ultragiată pe treapta componentelor particulare, protestează împotriva ingerințelor alienante ale formelor vieții contemporane, reclamând repunerea lor neîntârziată în drepturile încălcate de cerințele intolerante ale colectivității. Locul de merit, polemic și inovator, pe care și l-a câștigat astfel în literatura polonă și universală, nu poate fi pus la îndoială
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît în polifonia înzestrărilor sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea decît efecte alienante, nu poate decît a-i dezechilibra structura și a-i perturba grav funcționalitatea. Cu asemenea reflecții am parcurs o carte interesantă, incitantă pentru intelect aș zice tocmai prin bunul său simț care dobîndește uneori o inflexiune polemică: Hîrtia de turnesol
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri de sticlă, reclame enorme, trafic intens, oameni care nu se privesc prea mult și din timp în timp fragmente ale unui univers tradițional - ikebana, temple - aproape dispărut) în care citeva personaje încearcă să supraviețuiască. Singurătatea îi apropie pentru puțin
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
întrebat de ce, începând așa de glorios, un volum de versuri, premiat, apoi romanul acesta, cunoscut și apreciat totuși de reprezentanți importanți ai exilului (Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.) n-a mai scris. ŤAm totuși sentimentul că aprofundarea experiențelor alienante ale naratorului ar fi dus (...) la o punere în chestiune a stabilității autorului însușiť. Alexandru Vona este autorul unei singure cărți, ca Lampedusa, ca Umberto Sabba, ca Rimbaud, în fond, dar această carte este una dintre cele prin care circulă
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
un fund de provincie și în dispută cu autoritatea locală. Totul îi scapă până la urmă, pentru că tânărul pe care el îl reține, doar cu de la sine putere, se face nevăzut într-un mod senzațional. Ca într-o stare de vedenie alienantă, el constată că tânărul delincvent ieșise de-a dreptul prin zid. Romanul conceput astfel retrospectiv devine o inteligentă, înțelegătoare în definitiv, despărțire de trecutul trăit traumatic, frenetic, și relatat cu luciditate ironică. Absurdul și fantasticul demonic, bizar și imprevizibil, este
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
CIA-ul, aurolacul și curva, colonelul dobitoc și pasagerul clandestin din autobuz, romancierul ratat și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului 2004 seamănă cu un bust de bronz peste care cineva a aruncat în glumă o cămașă de forță. Iar gluma a prins. Mustind de
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
universal, de Dumnezeul memoriei din Biblioteca Babel. Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valențe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putința descifrării, și spun că, sub nesfârșitele coji, lumea jupuită de sine se zvârcolește în căutarea unui sens care e însuși dansul ei. Minunatul mecanism al ceasului e invizibil
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii/care nebănuit se stinge/printre genele coborâte ale uitării/ de semeni” (Nimeni nu vede). În versurile pe care le-am citat putem descifra și un alienant peisaj sufletesc de factură expresionistă, destul de frecvent în florilegiul bilingv Tăcerea ghimpilor / Il silenzio delle spine, ce rezonează cu erezia și rebeliunea din care își trage originea misterul poeziei (Tăinuită în cuvinte). Versurile poetei noastre par a trăi ceea ce în
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]