1,592 matches
-
o alocare coerentă de drepturi, însă nu îndeplinește condiția fidelității ideologice deoarece operează o ierarhizare etică inversă celei libertariene. Următoarea soluție, formulată de Gibbard în (1974), îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Cum însă Gibbard soluționează paradoxul lui Sen prin alienarea drepturilor, condiția fidelității ideologice nu este satisfăcută. Cea de-a treia soluție prin reformularea condiției libertariene, cea a lui Blau, funcționează pentru a) doi indivizi și două strategii, b) cu doi indivizi și mai mult de două strategii, dar nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
liberalii) au supus România la un fel de "tratament de șoc", grefînd o constituție belgiană, codul napoleonian, structura administrativă franceză, filosofia și mentalitatea franceză, arhitectura și manierele franțuzești, ba chiar și teatrul francez (și romanele lui DumasTatăl), pe baze semibarbare. Alienarea instituțională a elitei a fost urmată de alienarea culturală, ceea ce a dus la apariția unui abis între clasele de sus și masele din România. Reacția la acest viol cultural a fost critica junimistă nemiloasă a lui Titu Maiorescu și a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tratament de șoc", grefînd o constituție belgiană, codul napoleonian, structura administrativă franceză, filosofia și mentalitatea franceză, arhitectura și manierele franțuzești, ba chiar și teatrul francez (și romanele lui DumasTatăl), pe baze semibarbare. Alienarea instituțională a elitei a fost urmată de alienarea culturală, ceea ce a dus la apariția unui abis între clasele de sus și masele din România. Reacția la acest viol cultural a fost critica junimistă nemiloasă a lui Titu Maiorescu și a lui Mihai Eminescu, căreia i s-a alăturat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politica. Cu toate acestea, intelectualitatea liberală se considera suficient de pregătită, mai progresistă decît îi considerau chiar și pe socialiști! Această intelectualitate se vede în măsură să remodeleze societatea românească, modernizînd-o după modelul francez 24. Inevitabilul rezultat a fost o alienare de mari proporții. Vidul cultural își va regăsi ulterior revanșa în Garda de Fier. Dar revoluția liberală de la 1848 din Valahia a fost un fenomen urban, neimplicînd de loc mediul sătesc. Atunci cînd statul modern pseudooccidental a fost grefat pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fuseseră și pentru naziști. Atacul veninos al lui Stalin Împotriva Annei Ahmatova - „călugăriță sau târfă, mai bine zis călugăriță și târfă, amestecând rugăciunea și curvăsăria. Poezia Annei Ahmatova e complet străină poporului”15 - reflectă convenționalele teme staliniste antiintelectuale: religia, prostituția, alienarea de popor. Dacă Ahmatova ar fi fost evreică, precum o mare parte din intelighenția europeană, caricatura ar fi fost completă. Represiunea politică, cenzura, chiar și dictatura existaseră, desigur, În jumătatea de est a Europei Centrale Înainte de venirea stalinismului, deși toți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interzisă În Regatul Unit. Tot În anii ’50, peste arta europeană s-a rostogolit un „nou val” de scriitori și regizori care prefigura tot ce apreciem la generația anilor ’60: abandonul convențiilor narative și interesul pentru sex, tineret, politică și alienare. Cele mai influente romane publicate În vestul Europei - Il Conformista (Conformistul, 1951) de Alberto Moravia, La Chute (Căderea, 1956) de Albert Camus, Die Blechtrommel (Toba de tinichea, 1959) de Günther Grass - erau, fiecare În felul lui, mai originale și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă Maria Antonietta Macciocchi exalta contrastul dintre starea mizerabilă a Europei contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe atunci la apogeul revoluției culturale: „În China nu sunt semne de alienare, boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea de consum. Lumea chinezilor este compactă, integrată și perfect sănătoasă”. Revoltele țărănești din afara Europei mai aveau un atribut care le surâdea studenților și intelectualilor occidentali din acea vreme: erau violente. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunismul Își dăduse duhul cu douăzeci de ani Înainte: la Praga, În august 1968. Anii ’60 s-au sfârșit rău pretutindeni. Încheierea unui lung ciclu postbelic de prosperitate și dezvoltare a disipat retorica și proiectele Noii Stângi; accentul optimist pe alienarea postindustrială și dezumanizarea vieții moderne va fi Înlocuit curând de grija slujbei și a salariului 17. În Est, mesajul anilor ’60 a fost că nimic nu se putea face „În interiorul sistemului”; nici În Vest nu exista o alegere mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
musulmanii). Singura excepție părea să fie Germania, unde extrema dreaptă nu se obosea să facă distincții Între imigranți, evrei și alți „negermani”. Dar Germania, din motive evidente, era un caz aparte. În celelalte țări, autoritățile se temeau mai mult de alienarea crescândă a comunităților musulmane (arabii) și alții decât de un așa-zis reviriment al fascismului. și probabil că nu se Înșelau. Statele Unite continuau să trateze „Islamul” și pe musulmani ca o realitate Îndepărtată, străină și ostilă, care poate fi gestionată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez, popular prin intermediul prerafaeliților și, în particular, prin succesul înregistrat de Burne-Jones în Franța. "Zola se simte absolut străin în mijlocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care i-o conferă John Reed în The Decadent Style. Caracteristic pentru simbolism și pentru decadentism ar fi ceea ce Max Deri numește "naturalistic permutation" și anume clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
clivajul dintre o prezentare naturalistă/realistă a obiectelor și dizlocarea lor din sfera realității, alienarea lor, sau ceea ce Moréas numește "déformation subjective", iar K.-J. Huysmans "naturalism spiritualist". "Max Deri a numit acest lucru, probabil cea mai comună metodă de alienare simbolistică, "permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decepție, insolitare pot fi în același timp subsumate unui vid interior în care se reflectă o undă de senzualitate. Pleoapele ușor lăsate creează o stare de somnolentă-abstragere și regresie în datele psihismului abisal. De aici decurge și acest efect de alienare, de stranie senzualitate, propriu sensibilității decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de "danse de Saint-Guy", așa cum la artiștii spanioli subliniază înclinația spre surprinderea atitudinilor extatice. De cele mai multe ori, cazurile de demonism sunt descifrate de medicul francez drept cazuri de isterie, însă acesta precizează o arie mai largă de cuprindere a nevrozelor: alienarea mentală (demopatia), epilepsia, ipohondria etc. Isteria pare să fie cea mai ofertantă pentru artă, datorită caracterului spectacular al crizelor, mai ales cele din perioada de "clownisme", implicând stranii arcuiri ale corpului. Charcot indică patru faze ale crizei, asociate fie "demoniacilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu există tablou care să omită detaliul floral. Pallady exagerază puțin statura ei pentru a realiza un efect de longilinitate. Despletită, cu picioarele goale în iarbă și un aer pierdut, Ofelia este una din încarnările Melacoliei simboliste, o ipostază a alienării trecută printr-un filtru poetic. În același registru ar putea intra o ilustrată a lui Kimon Loghi intitulată Gioconda, unde personajul degajă un aer de mister, care vine și din contrastul dintre zâmbetul aparent, un zâmbet absent, care răspunde unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Își jertfește iubirea pentru Florica, În scopul obținerii pământului. Disprețuiește datinile strămoșești, e lipsit de sentimentul patern, moravurile comunității lui Îi sunt străine. Setea de pământ merge până acolo Încât Îl Îmbrățișează și Îl sărută Într-o manifestare vecină cu alienarea. Ion este mai dezumanizat decât Vasile Baciu care, obținând În chip asemănător pământul, cu o femeie bogată, s-a purtat blând cu ea, pe când Ion se face vinovat de sinuciderea Anei, față de care nu a nutrit nici respectul cuvenit unui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]