444 matches
-
cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite de o nouă întemeiere. Pamfletarul de calibru este dublat întotdeauna de un moralist. Situația lui
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
familiei, munca în arhive. Dar amintirile, mai îndepărtate sau mai recente, s-au transformat curând în scurte povestiri ce pot exista autonom." Aceste povestiri, șaptezeci și una la număr, sunt tot atâtea cioburi din oglinda trecutului, sfărâmată de un secol alienat, pe care memoria afectivă a Marinei Tarkovskaia le adună și le potrivește cu migala restauratorului, oglinda rezultată reflectând nu numai spațiul și timpul îngust al familiei, ci și dimensiunile mai largi ale istoriei. Astfel, Oglinda lui Andrei, filmul cel mai
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
Dacă pînă acum polemica era una implicită și se ducea în planul viziunii și în acela al limbajului, în acela al codurilor și în acela al tehnicii, acum ea este explicită și se adresează nemijlocit acelei civilizații burgheze, industrializate și alienate/alienante pe care avangardele începutului de secol XX o denunță cu o furie devastatoare. Fără a-și însuși, însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
opera dvs. Singurul lucru pe care aș vrea să-l spun este că mi-am închinat întreaga viață Poeziei. Și aceasta fiindcă sunt convins că ea constituie pentru omenire singurul mod de salvare, singura ieșire din impas, pentru această omenire alienată și subjugată iluziei prosperității materiale. Chiar dacă la prima vedere ideea mea pare utopică , poezia rămâne, o repet, singura modalitate pentru om de a-și regăsi sufletul, de a conferi primordialitate spiritului. Valorile creștine eterne nu pot fi reînviate decât prin
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
în Medeea pentru a putea poza în victimă a împrejurărilor istorice. Fără îndoială că în roman sînt puse față în față două lumi antagonice: Colhida și Corintul, Orientul și Occidentul; antiteza se poate extinde la nesfîrșit - civilizație-barbarie, patriarhat-matriarhat, societate urbană alienată, fără sentimente și iluzii, și rurală, mînată de forțe primitive, înrobită naturii. Aceste două lumi care se confruntă în cartea Christei Wolf ascund fiecare la temelie o crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
merge prea departe cu utilitarismul brut ci îl camuflează într-o metaforă, cea a rețelei („puterea se naște în rețea”). Un inadaptat introvertit, cu trupul purtând semnele unei boli misterioase, care imaginează un fel de rețea a tuturor inadaptaților și alienaților sufletești („organism alternativ”), o rețea prin care să se sustragă societății inumane, societății scindate de simulacre (cum se formulează în teoriile la modă), comunicarea să nu mai fie supusă convențiilor sociale, să nu mai fie mediată de vreun canal de
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
după blocarea inițială a "resorturilor eului" o "deschidere tulburătoare către sine și către alter". Nereușind, din pricina foarte defectuoasei difuzări a cărților în patria noastră, să-mi procur acea apariție dintâi, nu pot confirma sau infirma cele spuse despre "subiectul autotelic" alienat, rămânând, cu un anume regret, la lectura unică a acestei "deschideri către sine și către alter", adică spre celălalt, spre seamănul său, pe care o încearcă într-adevăr, dar cu o mare simplitate, poetul recomandat. Andrei Peniuc merita o recomandare
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
o mănușă celui de-al doilea lungmetraj al lui Pawlikowski: revigorant. Povestea seamănă teribil cu Legături bolnăvicioase, ambele filme fiind adaptări literare. Ale unor romane cu autor feminin. Două fete, Tamsin (Emily Blunt) și Mona (Nathalie Press), destul de însingurate și alienate, din clase sociale diferite, la fel de plictisite, își petrec vara împreună. Cu multă lene, alcool, țigări, droguri și gratuitate. Erotismul există, fără ca nici o suspiciune să planeze peste el. Amenințarea la adresa relației pare a fi încorporată de fratele Monei, Phil, interpretat de
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema principală este, cum altfel, alteritatea/obsesia corporală și feminitatea alienată. Percepțiile sînt modificate cu totul, iar raporturile cu lumea se complică inclusiv la nivel mental. Fragilitatea trupului "închis în pieptul cu balamale", limitările cauzate de accident și de amputările ulterioare conturează o corporalitate capricioasă, problematică, surprinsă în viziuni de coșmar
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
după zecile de turnee pe toate continentele lumii, atinge - la solicitatea expresă a artistului vizual nord-american, pentru care plasticitatea, de o expresivitate dusă, paradoxal, până la virtuozitate, este doar prima probă de foc - cote siderale. Ei dau viață scenica unei lumi alienate și alienante, în care pasul de la incertitudinea difuza, apoi din ce in ce mai grea (lespede de piatră de greutatea Everestului, desi misterioasă, incredibilă, stropita cu vermorelul vagului), pasul spre frică dezarmanta, spre spaimă galactica și angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cea a vieții: „O bucurie vie fără casă/ tot dau să prind și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu estetica urâtului, pentru a trece apoi în apartamente de un bun-gust discret (cum nu găsești niciodată în filmele hollywoodiene), asezonate cu un dialog vioi, cinic-intelectual, în care protagonistul se simte alienat, deși aceasta era până acum lumea lui cotidiană. Arareori mobilitatea scenariului a cadrat atât de bine cu flexibilitatea mizanscenei. Protagonistul trece dintr-un univers în altul, fiecare dominat de o altă femeie, și e inadecvat când unuia, când celuilalt, pentru ca
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
rigoare punctate și recognoscibile, cu suferința aferentă la vedere, prăbușirea micilor imperii. Top Dogs este un scurt tratat despre metamorfozarea imposibilului în posibil, despre eșecul la casele mari, despre ipocrizie, despre identitate și pierderea ei în cel mai grăbit și alienat dintre secole, cel al douăzeci-și-unulea. Și este primul spectacol al celui de-al doilea teatru independent din România, care tocmai s-a născut ca să ne reamintească că teatrul face parte din cetate, din noi înșine. Cu orice preț. Că teatrul
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
mucoși de grădiniță, fiecare se dă șmecher în fața fiecăruia făcându-se din vorbe și se cred "marfă". Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine, adică ceva de genul tânăra generație alienată, victimă a societății, nonconformistă, care este precum vorbește, dezinhibată, provocatoare, ratându-și existența prin inacțiune și complacere într-un mediu sordid, o generație fără vlagă, fără repere, cu un prezent "varză" și cu un viitor incert. Romanul lui Dan Țăranu
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
imediate, poticnite, fade, unisemnificante", cu un vocabular "de obște, denotativ, uzual" care acceptă, strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut din "semnificanță", un vacuum și vacarm de vorbe, o "elegie a logosului" care surprinde o inefabilă "stenogramă a clipei". Ce mai, un poet pentru elite și un critic-fotograf (Cistelecan) cu instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
la trei vârste diferite (biologice, psihologice și, implicit, erotice), trei "fracturi" care sugerează eul scindat, trei secvențe din viața ei marcând atitudini și stări psihice succesive, de la nostalgie la depresie, de la naivitate, exuberanță și dezinvoltură la un profil suicidar-narcotic aproape alienat, în fine, de la existența intrauterină la momentul în care distanțarea de părinți de la maturitate este ireversibilă și produce ușoară inchietudine. Dacă Fișă de înregistrare înseamnă nașterea Vladei, experiența erotică așa-zis intrauterină, în Pianissimo avem rememorarea unui moment din copilărie
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
etc. (p.156). Întrebarea este dacă nu cumva lipsa oricărei reguli nu devine o regulă obositoare, după cum sistematica dovedire a lipsei de sens se transformă într-un mecanism steril când focul de artificii al nonsensurilor și al absurdităților, al imaginarului alienat, se epuizează, iar finalul se consumă în poante scatologice, ca lumea pierită, cu Apunake cu tot, sub catastrofa de fecale a unui copil monstruos (p. 197). Sursele absurdului sunt, în bună măsură, aceleași ca și la Urmuz. Una este a
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
îi încorporează toate convențiile, și mai pune și de la el. Să enumăr: atmosfera expresionistă, filmat în mare parte în alb/negru, decor impersonal urban (și nocturn, și ploios), compoziția geometrică a cadrelor, jocul de umbră și lumină,eroi exclusiv masculi, alienați și izolați, femmes fatales, personaje cu o moralitate ambiguă și subversivă, crima, corupția și pasiunea ca teme majore. Mai mult, e o chintesență atemporală a filmului noir pentru că, la capitolul mizanscenă, Orașul păcatului deține elemente (mașini, haine etc.) care merg
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
-ul și CIA-ul, aurolacul și curva, colonelul dobitoc și pasagerul clandestin din autobuz, romancierul ratat și panglicarul soios, ce mai, o galerie în fața căreia comuți rapid de la un sentiment la altul. Culegerea asta de povestiri este radiografia unei urbe alienate și alienante, pe care însă e prea tîrziu ca s-o renegăm sau s-o părăsim. Bucureștiul anului 2004 seamănă cu un bust de bronz peste care cineva a aruncat în glumă o cămașă de forță. Iar gluma a prins
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
-și țină promisiunile și o întreagă generație, care nu cunsocuse războiul și cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
devenit nociv... (trebuie să suport fie că strig fie că mă înec cu aceste vorbe mestecate în gând scuipate acum fără must le dur désir de durer îmi tot zic să fie asta o durere bună?) memoria e un clopot alienat ce închide în el toate sunetele salvatoare, o păpușă rusească a deznădejdii... cum să te sustragi propriilor corpuri ale durerii și fricii: scumpe fidele identități inalterabile... mă gândesc la y Gasset care gândește că al pensar nos quedamos solos, dar
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
în grădină. Rezultă că trebuie să angajez câțiva grădinari, în ciuda abundenței de mână de lucru din acest loc. Din păcate, noi nu îngrijim trupul, ci esența imaterială a sufletului. Cei care se găsesc aici și-au pierdut mințile. Sunt rătăciți, alienați, nebuni, exaltați, violenți, maniaci, melancolici, imbecili și năuci de ambele sexe. Proștii și ignoranții încă mai cred că un demon, mascul sau femelă, a pătruns în trupul lor și îi consideră pe acești posedați, cum li se spune, vinovați de
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
află, pentru că au consimțit la un moment dat al existenței lor să fie vizitați de Diavol. Majoritatea familiilor se rușinează cu ei, sau nu știu ce să facă cu ei. Mulți sunt abandonați, cu toate că suferă și plâng. Unii nu sunt de loc alienați, ci nevoiași. Departamentul le plătește pensiunea și ei se fac utili cât pot, cât le permite vârsta. Alții nu sunt nici alienați nici nevoiași. Guvernul ni-i trimite și noi trebuie să îi acceptăm. Uneori pleacă, la fel de brusc cum au
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
nu au o conștiință proprie, manipulate fiind de către demagogi mai abitir ca înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
și patima care a creat cele mai monumentale opere poate deveni un păcat la fel ca și patima sfințeniei. 1952. Religiile au preluat patimile omului și le-au atribuit divinităților înstrăinând astfel omul de propriul său sine, născând o societate alienată. 1953. Adevărata religie a omului ar trebui să recunoască patimile care-l înalță la sfințenie sau care-l coboară în infernul simțămintelor sale. 1954. Câtă patimă se află în clipa trecerii noastre în eternitate? 1955. Înainte de toate suntem patima sângelui
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]