21 matches
-
(Soutzo) a fost fiul beizadelei Grigore Alexandru Suțu (fratele economistului Nicolae Suțu) și al Ecaterinei Mihai Mavrogheni, deci nepot de fiu al domnitorului Alexandru Nicolae Suțu. a fost de asemeni vărul profesorului doctor alienist Alexandru A. Suțu. S-a născut în Iași la 14/27 martie 1837 și a decedat în Iași la 24 august 1895, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. A fost căsătorit prima dată cu Catinca Bogdan, fiica Marelui Vornic
Alexandru Grigore Suțu () [Corola-website/Science/312148_a_313477]
-
transformă în cadrul unei familii o tară genetică. Această întreprindere a implicat și elaborarea unei genealogii pe care autorul nu a încetat să o perfecționeze de-a lungul publicării operei sale. Prin intermediul lui Émile Deschanel, Zola face cunoștință cu operele medicilor alieniști Bénédict Augustin Morel și Joseph Moreau legate de ereditate, văzută din perspectiva patologicului. Scriitorul și-a completat cunoștințele despre acest subiect în mod continuu. Spre deosebire de Balzac, el se folosește de tema eredității ca de un instrument, ca de un fir
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
lectură în cheie psihanalitică, altminteri foarte instructivă, având în vedere că imaginația melodramatică și-a pus amprenta nu doar asupra piesei lovinesciene, ci și asupra teoriilor ilustrului doctor Freud. Din acest motiv, probabil, Maiorescu, ale cărui pretenții de "psiholog" și alienist nu erau chiar mărunte, va fi citit piesa cu creionul în mână, adnotând-o entuziast. De altfel, nu-ți trebuie cine știe ce ascuțime de minte să observi relevanța simbolică a metaforei "pragului", element identificabil cu hotarul dintre cele două mari teritorii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fatal Robinson, el trece (asta-i „călătoria” sa) prin toate formele decăderii: dezerțiune militară și profesională, lașitate și neloialitate, complicitate la crimă. În răutate, îl depășește pe Robinson, iar în dezgust îl egalează pe Parapine, savantul de origine rusă ajuns alienist la un sanatoriu de la periferia Parisului. Pentru Bardamu, asumarea completă a destinului ia - eroare tragică! - aparențele aventurii. Un intelectual avizat, el percepe acut întreaga nefericire a decăderii sale și nu se cruță defel cînd e vorba să-și contabilizeze ticăloșiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bilitate aparte. Sunetul epocii nu are nimic armonic, chiar dacă în componența sa intră și reale armonii, efectul este unul de bruiaj, de cacofonie. Printre aceste vulgate științifice putem recunoaște teo- riile malthusiene ale dezvoltării progresive a populației în detrimentul resurselor, școala alienistă a lui Bénédict Augustin Morel, degeneraționismul lui Max Nordau a cărui carte, Degenerescență, era deja tradusă în românește în 1894, autorul fiind destul de popular la noi ca pretutindeni în Europa fin de siècle, dar și școala de criminologie ita- liană
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
transformate într-un vast spital de nebuni. Generalizarea comportamentului isteric era privită ca o constantă a unei noi sensibilități la finele secolului, una ce-i drept de conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Leiba Zibal într-o dimensiune sinestezică, într- un regim al dereglării sistematice a simțurilor dilatate până la teroare care își are atât o explicație clinic-patologică, cât și una mitologic- culturală. Acest imperiu al simțurilor dere glate nu face numai obiectul medicinei alieniste, dege- neraționismului, ci invocă și o sensibilitate estetică. Nuvela este scrisă în 1899, când psihanaliza nu face încă parte dintre epistemele vehiculate și popularizate. Poezia sim- bolistă venea să ilustreze ceea ce Max Nordau în opul său, Degenerare, considera un simptom
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
filosofia sa plină de învățăminte, pe care practicianul nu trebuie să o ocolească fără a abdica de la misiunea sa, în care el va găsi mai multă lumină în studiul abstract al legilor vieții, al sănătății și al bolii, unde medicul alienist va putea să înțeleagă mai bine devianța inteligenței și tratamentul ei, unde omul de stat va putea să se edifice în marile probleme ale medicinei politice sau internaționale, iar economistul în ceea ce privește oportunitatea măsurilor de administrație sanitară, și magistratul în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe vremuri, pe căi aiuritoare și cu destule compromisuri, ajungând în zona Donbass, apoi în Samarkand, și la doi pași de China), are momente de cumpănă. Doctorul curant, de asemenea rafinat și colaboraționist, pe vremuri, îi comunică opiniile sale de alienist despre un caz complex, de personalitate duală, în fond, redevabilă categoriei damnaților: „Cum s-a întâmplat și în cazul meu... Acesta-i, de fapt, cadrul în care am avut pentru dumneaei și un nex cauzal într-o anumită simetrie cu
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
fuga permanentă de ei, atracția pentru înmormîntări în alaiul uneia alăturîndu-se, bucuros și recules. Dar și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un mod care îndreaptă cititorul tot spre un caz clinic: Ce are a face un doctor alienist și boala mea? Sînt sănătos; nu sufăr de nici o boală; urăsc lumea: mi-e scîrbă de fața ei, așa cum este și nu îngădui să se vorbească de frumusețea, de ordinea divină a firii. Orice discuție mă irită. Dimpotrivă, îmi procură
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
dar păstrându-și o ieșire și fără a-și tăia toate punțile, nu află niciodată ceva sigur. Să n-ai niciodată încredere în alt chirurg decât în acela care și-a amputat singur vreun mădular și nici nu te încredința alienistului care nu-i el însuși nebun. Însoară-te prin urmare dacă vrei să știi psihologie. — Burlacii, așadar... În cazul burlacilor nu-i nicio psihologie; nu e decât metafizică; adică dincolo de fizică, dincolo de natural. — Cum asta? Nu mult altfel decât starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
apărut, în care d. Dr. Vineș povestește, pe bază de documentare nouă, cum și de ce a murit Eminescu. Autorul acestui articol își întemeiază informațiile sale pe chiar notele medicale ce le-a redactat în calitate de medic la spitalul d-rului Șuțu cunoscutul alienist în cura căruia a fost Eminescu. Se știe că părerea unanim admisă era că Eminescu ar fi murit din cauza unei răni la cap ce i-a făcut-o un tovarăș de boală, internat acolo. D. dr. Vineș afirmă că adevărat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
latură a psihiatriei. Dacă, din punct de vedere medical și psihologic, boala psihică este aceeași în esența ei, bolnavul psihic este produsul societății sale. H. Damaye, care a consacrat un studiu extrem de nuanțat al raporturilor psihiatriei cu civilizația, afirmă că „alienistul vede peste tot nebuni”, specificând că „psihiatrul vede, în viața liberă, dar frământată, numeroși anormali mintali sau sexuali”. Această „viziune psihiatrică asupra vieții” creează o mentalitate, o atitudine critică și nuanțată a vieții sociale. Rezultă de aici, în mod clar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
maeștrii diversiunii dacă își închipuie că românul de bun simț va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate. Prin anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul nu are de ce să fie chiar atît de maniheist în punerea diagnosticului. Situația plasticii românești a momentului nu e chiar atît de alarmantă în privința rezultatelor (ba, dimpotrivă) și nici nerăbdarea analiștilor ei, printre care, iată, fortuit, mă aflu, nu trebuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însăși de artă, ordonată se-nțelege, dar stînd sub semnul unui, opus, esprit de finesse, de ce nu de Funès. Așteptînd amîndoi, de la distanță, momentul revederii. Cu aceeași avidă curiozitate. Însemnarea de față? O divagație. Un impromptu. Doar atît. 14 ianuarie Alienistul, jovial stenic și prosper, îl invită pe alienat (de-abia ținîndu-se pe picioare) să intre în cabinet. Aveți o mină bună azi! îi spune pacientului său și-i arată scaunul. De politețe (pentru că mai sînt și alienați politicoși), pacientul nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel a jovial stenic (și mai ales prosper), unul din acești alieniști de marcă ar fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună piesa lui Beckett în limba francezului César. Tradusă și în românește. 10 iunie Dacă există
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
I. Parhon referitoare la aspectele cele mai generale ale psihiatriei se includ în categoria denumită de el "Cercetări hematologice și umorale în diferite psihoze". Astfel, în colaborare cu Urechia, într-o comunicare prezentată la al XX-lea Congres al medicilor alieniști și neurologiști (Liège, 1-8 august 1910), menționează o diminuare a polinuclearelor cu creșterea monocelularelor. Autorii interpretează faptele ca un argument în plus în favoarea originii tiroidiene a unor cazuri de psihoză maniaco-depresivă136. În colaborare cu I. Ornstein, studiază calcemia și calcirahia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu mult mai intim, mai personalist și în același timp mai înălțător. Bruta, tipul degenerat de muncă excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al unei fenomen degeneraționist la scară continentală, iar naturalismul îl portretiza brutal, determinist, ca prizonier al mediului mizerabilist și al tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadent se manifestă în datele unei ambivalențe fondatoare de tensiuni între contrarii. Femme fatale apare alături de femme fragile, ambele ipostaze ale unei noi abordări a sexualității în termenii pe care-i construiește psihanaliza și cercetările medicale, antropologice ale diferitelor școli: alienistă, criminologică etc. Femeia se transformă și într-un obiect de studiu științific în măsură să sublinieze pe de o parte diferențele esențiale care o separă de bărbat, fapt care se dorește și o poziționare mai clară a rolului ei social
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]