7 matches
-
cum spunea el, cu falca obrazului smulsă și un ochi cârpit, privind șui, într-o parte.Glumea singur că se uită cu-un ochi la făină și altul la slănină. Mai avea și-un genunchi betegit. Mergea târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
--Cred că ar fi bine să-ți faci un culcuș colo, sub tufa de iasomie, de lângă prietenul tău izvorul, și să citești în liniște. Da’ mai bine hai să mergem împreună să vedem cum arată locul. Cu mersul lui ușor alignit, a pornit înainte. L-am urmat curios. Când am ajuns la izvor, bătrânul mi-a arătat iarba coaptă, numai bună să te așezi pe ea.. --Uite aici e cel mai potrivit loc unde te poți aciua să citești în tihnă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu mare generozitate sub ochii cititorului, Vasile Ilucă demonstrând cu asupra de măsură că este suveran pe arta lui. Vasile Filip Ploua... Pe ulița glodoasă, la ceas târziu din noapte, un zdrahon își ținea cu greu cumpăna, înotând cu mers alignit prin mocirla drumului... S-a oprit pentru o clipă. Și-a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie cu dosul palmei, a pornit mai departe... De nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au desprins trei umbre... Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu mers alignit, se ținea - încă drept și mândru - un bărbat cu privirea pierdută-n zare, ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la vale și te oprești la prima străduță pe dreapta. Intri pe ea și a treia casă... Ce spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet larg, l-a Învăluit pe Gruia Într-o privire părintească... Răscolit de vorbele lui Petrică, a ajuns În spital. Grăbit, a intrat În clinică. După ce și-a pus halatul, a bătut la ușa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta În spital? ― Întâi te poftesc să nu mă tutuiești și apoi află că sunt invitat de Însuși profesorul Hliboceanu! ― Nu mai spune. Ia să Întrebăm dacă te primește... Până ce portarul a pus mâna pe receptor, Petrică, cu mersul lui alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii! Băi! Da’ unde mă-ta te trezești? - l-a apostrofat portarul, luând-o după el. Petrică nici n-a Întors capul. Continua să meargă cu pas hotărât! Portarul alerga după el, Întorcând mereu capul Înapoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întors capul spre locul de unde a venit vorba. ― Bună dimineața, Petrică. Ce vânt te aduce la ora asta? Vreo problemă de sănătate? Da’ hai să intrăm și om sta de vorbă În liniște la mine În cabinet. Cu mersul lui alignit, l-a urmat pe Nicu. Portarul, care Îl cunoscuse pe Petrică și avea „un dinte” Împotriva lui, a făcut ochii mari văzându-l alături de profesor... ― Ia loc, te rog, și spune-mi care-i baiul? Petrică i-a povestit Întâmplarea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]