118 matches
-
făcând ca umbra Maharajahului să fie mai mare și mai bondoacă decât a mea. Știam, însă, că cel mai important lucru sunt poveștile și că însuși faptul că eram povestitoare mă făcea să fiu altfel decât ceilalți: intensă, deplină și alinătoare. Să-i alint și să-i răsfăț cu poveștile mele pe cei din jur era plăcerea cea mai mare de pe pământ. Cum nu credeam în Dumnezeu pe vremea aceea, fie fiindcă nu știam cine este Dumnezeu, fie fiindcă mi se
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
zilei păsări cu două capete trag fuioare de fum amurginde pe zariște se aude un centaur ciclop tropăind cu copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
-l supravegheze, oamenii Securității, nu reușiseră să-i dea de capăt. Mii de oameni simpli, răpciugoși și rău mirositori, tăcuți, se încolonau în fața casei lui Beniamin și altceva nu-i cereau, ajungând în dreptul lui, decât să le spună câteva vorbe alinătoare. Plecau apoi liniștiți, împăcați, întorcându-se în lumea lor. Veneau apoi alții și alții, în șir fără capăt. „Oamenii plecau mulțumiți”, chiar „luminați”, după ce Beniamin le ascultase păsurile și pe unii îi mângâiase cu degetele lui reci și străvezii. Acesta
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
neagră" și înclinația sa de a ierta ca un filosof. Dar vai, subit, asistăm la acest cumplit joc de-a masacrul, halucinant și totuși riguros în demonia lui. Cei șase, rude și prieteni, pier conform verdictului Primului sau Marelui Vrăjitor, Alinător, Egalizator, Justițiar, Salvator, Stăpân, "ajutați" de răzbunătoarele lor consoarte (scârbite de mocirla lumii, frustrate, nimfomane, geloase), dar și de spectrele persecutoare, întrupare recurentă a crimelor morale, a delațiunilor sau lașităților adaptării. Fapt e că Ștefan Moise își rezervă pentru moartea
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
încât nimeni nu-i simte înțepătura de care unii se înspăimântă ca de mușcătura unui crocodil! Ea înțelege aceasta și nu supune omul care-i și așa vai de capul lui din cauza bolii, cu brutalitate. E blândă, omenoasă, răbdătoare, înțelegătoare, alinătoare! Veacul trecut, vaietul omenesc începuse să se deturneze în apucături de eroism medical! Dar, nu! În ce o privește pe Mihaela Bârjovanu, profesia medicală este omenie, serviciul ei la spital e datorie și veridic făgaș de interelaționare cu cei ce
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
se tămâiază prin casă, prin curte, pe uliță, iar fata să poarte nume de sfântă. Unii au vrut Parascheva, alții Elena, Alții Maria, dar i s-a dat nume de mucenică: Filofteia! Avea să i se menească a fi artistă, alinătoare cu glasul ei și plânsă în floarea vârstei. De Ziua Femeii, la 8 Martie 1977, a fost coborâtă în negrul pământ alături de soț, la nici treizeci de ani împliniți. De atunci, an cu an, amintirea ei dispare sub neglijența televiziunilor
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
plus mai resimt realitatea ca pe o agresiune necontenită, atunci nu am cum să nu simt imboldul de a mă refugia în altă dimensiune. Noua dimensiune e felia subiectivă a memoriei mele afective, iar pătrunderea în acest tărîm poate fi alinătoare ca un balsam și voluptuoasă ca o inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei băi termale, scuturîndu-te de apăsarea corozivă a agitației lumești. Într-un cuvînt, te reculegi cu ajutorul unui autor care a avut instinctul de conservare ca
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu o chelie accentuată, care, cu un sfert de oră În urmă, indicase spre capul său și se pronunțase: — Estetica standard, Kretschmer. Scapă-mă de biologia inutilă! Parcă mi-ar fi citit gândurile, bărbierul Îmi așeză pe spate o palmă alinătoare. Cu toate acestea, Înainte să mă relaxez, acesta mă apucă de părul din creștet și, ținându-l ca pe un trofeu, despică În același timp aerul cu instrumentul său grotesc. — Chestiunile legate de estetică apar Într-o lumină mai clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea singurul sfinx pe care-l cunoșteam personal. Traversând curtea, razele de soare, reflectate și multiplicate de ferestrele deschise, Îmi stârniră un vârtej inutil În cap. Sincer, mă simțeam destul de tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după un an, Dan și Carol s-au căsătorit, iar toți cei care îi cunoșteau și-au închipuit că ea trebuie să fie însărcinată - doar că nu era. De vină pentru nunta celor doi fusese străpungerea aceea extatică și valul alinător ce i-a urmat; în ciuda faptului că nu s-a mai repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care trebuia să-l pui la început. Este remarcabilă tehnica acelor compoziții care folosesc simetria ca punct de plecare în structurarea lor, revenind ciclic după îmbrățișarea unui întreg univers, acolo de unde au plecat. CARTEA freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; floare anume înflorită; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; piramidă în inimile celor care o citesc; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii laborator de idei. Fișă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
7. Discutarea compozițiilor și evaluarea acestora. În evaluare se va ține cont de aportul personal al fiecărui elev. Oferim în cele ce urmează un model de compoziție colectivă: Minunata împărăție a cărților Cartea este un freamăt de frunze, un cântec alinător cântat de mama sau dintr-un instrument muzical, o aripă albastră, o boare de cetină, o slovă, un gând, o prietenă bună care te îndrumă mereu pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe o păstrătoare a cunoștințelor, a gândurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; slovă, gând; floare anume înflorită; piramidă în inimile celor care o citesc; paradis al cunoașterii; laborator de idei; prietenă de nădejde; univers plin de farmec; plăcerea călătoriilor imaginare; hrana sufletului și a minții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
remarcat, dar cine a reușit s-o facă? Poate a rămas în mine un potențial spiritual care nu va fi niciodată folosit, dar asta nu mă doare decât rareori. Norocul meu că sunt, atât de profund, femeie ! Bune, blânde și alinătoare, sunt gândurile pe care le primiți, de la Elena Brădișteanu A urmat o ilustrată : 14.XII.986 Păltiniș Odată cu urările mele pentru Sărbători și anul cel nou, vă trimit un gând recunoscător pentru încrederea ce-mi arătați și vă aștept oricând
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
vocație, și nu posesor de meserie, e un indiciu al hramului pe care îl poartă. Spuneam că la Paștina culoarea nu e o chestiune de dozaj cromatic, ci o formă de pigment afectiv, amănunt pe care îl resimți în efectul alinător al pînzelor. Tablourile au efect de parigorie, adică de liniștire pe baza unei molipsiri tihnite. Atmosfera e de răgaz cuminte și viziunea e statică, liniștită, fără răscoliri și fără tensiuni. De fapt nu se întîmplă nimic în tablourile sale: nu
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Poezia, / Sămânța ei de îngeri e zvârlită și brazda caldă-I e copilăria, din psalmul Părinte, unde să te caut din volumul lui Vasile Voiculescu, Poezii (1916). Iată câteva dintre însemnările scrise din nevoia de a împărtăși cititorilor o viersuire alinătoare. Poeta însăși afirmă: catedrala mea de gând,/ sufletul visat pridvor/ m-a învățat oarecând/ să scriu altfel/ un psalm interior,/ apoi să locuiesc în el... (p. 21). Luminița Niculescu reușește să-și facă înțeles mesajul psalmic, îmbinând inspirat atât componenta
Psalmică reverberare. In: Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > MARIA ȘALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cântecul preface omul frumos în mai frumos! Dacă nu se entuziasmează să cânte și cine nu poate! E un dor de Maria Șalaru la
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
cânte și cine nu poate! E un dor de Maria Șalaru la Bacău, tot timpul este un dor de ea. E frumoasă, iar când urcă la inimi glasul ei, oprește guvernarea despotică a răcnetului muzical și aduce lina sa melodie, alinătoare. Cîntecul glăsuit de Maria Șalaru, fără să fie provincial ci o șoaptă voită într-o autodesăvârșire a dialectului moldovenesc, nedesprinsă rămânând însă iubirea din ea, universală, este un predeterminism al trăirii fiecărei stări sufletești umane, căci abia odată cu despărțirea de
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
e căutată prin alte locuri, deși, dacă mai trebuia, spectacolele de Hramul Bacăului au oglindit și în 2016 cât de mare e iubirea lor pentru Maria Șalaru! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Maria Șalaru. Lina melodie, alinătoare / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
Sobru, cu surâs lipit de gură și de lumina ochilor, incisiv, cu glas cald și omenos, menține în prim planul cântecelor sale ceea ce aduce și în serviciul religios: o demnitate polemică atunci când e vorba de morala cântecului; prețiozitate melodioasă, catifelată, alinătoare, atunci când e vorba de linia melodică a cântecului; o anume clasicitate, acuratețea, exactitatea ideei și lirismul ei, principiul armoniei, uniformitatea ritmică și expresia narativă cu temelie și aspirație, atunci când e vorba de poezia cântecului. Artistul Cristian Pomohaci ar putea aluneca
CRISTIAN POMOHACI. UNIFORMITATE ÎN RELAŢIA OM, CÂNTEC, RUGĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384512_a_385841]
-
nu numai frumos se poartă, ci iubitor de frumosul inedit! Iar glasul ei își face drum spre inimi, ca fluviul în brațele mării! El lasă urmele reveriei în memoria auditivă, precum superbitatea portului ei, în oglinda privirii. Interpretează cântece misionare, alinătoare și chemătoare la poveste. Le caută, le alege, le culege! Creează cântec, interpretează cântec, plămădește și înnobilează cântecul cu versuri de poem! Aceasta o face cu iubire, cu har dar și cu știință, fiind absolventă a Facultății de Muzică a
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
de închinăciune mărturisirea, că legătura dragostei între el și noi nu s-a rupt. În testamentul moral al Episcopului Roman se pot citi următoarele îndemnuri: ,,Iubitul meu cler, mângâiați poporul meu prin slujbe liturgice, luminați-i calea și fiți doctori alinători de suferințe pentru el'' - în alt loc, adresându-se ucenicilor săi, spune: Fiți legătura între trecutul trăit de mine și viitorul ce stă înainte''. Noi spunem și mărturisim, că nu s-a pierdut și nu se va pierde nimic din
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
adânc, până la văzduhul cu înalt: TVH. Această televiziune e un cuib cu păsări care cântă, o boltă cu pandantivi ornați, ai celor patru zări etnofolclorice românești, un amvon laic și sacru, ceremonios și solemn, al galei folclorului românesc, un nimb alinător ce străluminează, odihnește și bucură iubitorii frumosului și armoniei. Această televiziune așterne în fața pașilor banchize de flori de câmp, văpăi albastre de râuri, larga și melancolica deltă cu pajiști acvatice de nuferi, vasta, frământata pânză bleumarin a Mării Negre, răcoarea umbrei
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]