8 matches
-
Acasa > Poeme > Devotament > AIEVEA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă povestești nopților sub ploaia săruturilor viselor tale, alintătorul meu de doruri și coloratorul trupului meu in curcubeiele tráirii sub arta atingerii creativitații tale înăscute. Aluneci cu noi pe oglinzile frumosului subliniind dansul erosului în reveria descoperii firilor noastre pătrunse definitiv de romantism! Alungă-mă numai în brațele tale
AIEVEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lia_vana_1419344174.html [Corola-blog/BlogPost/367918_a_369247]
-
să-ți fiu? Să curg spre munte, Să-ți demonstrez că pot sfida natura? Dar m-ai urma văzând că-mi pierd alura Eroului ce timpul vrea să-nfrunte? Ce fel de râu să-ți fiu? Să curg prin tine Alintător, ori semn de de libertate? Ori un pârâu stârnit de-atât sperate Redeveniri ca-n mituri androgine? Nu te zoresc, poți să alegi “ Nu știu!” Privind clepsidra mea orizontală Și curgerea aceasta rituală, Să-mi spui, te rog, ce râu
CE FEL DE RÂU SĂ-ŢI FIU? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1448271449.html [Corola-blog/BlogPost/342882_a_344211]
-
Demonul, de Lermontov Partea I Mâhnitul Demon, singuratic, Pește pământ zbura tăcut, Si fruntea lui că de jăratec Își amintea despre trecut Când în lumina orbitoare Că heruvim el strălucea, Si cand cometă călătoare Schimba cu el o salutare Și-alintător îi surâdea; Când dintre neguri de vecie Setos de-a ști, stă urmărind Toți aștrii-n caravană vie Prin necuprinsuri pribegind ; Și fericit putea să fie Ca-ntâia lumii creatură, Străin de îndoieli și ura, Si veacuri sterpe-n lânced
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
tu să văd, dragul mamei? Băiatul luă tigaia în mână, se ridică în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul tipsiei. - Nu vezi, mamă, e Voica, e chipul ei! Rafira îl mângâie alintător pe creștet, a înțelegere, nu rosti nici un cuvânt, însă fața îi înflori într-un zâmbet binevoitor. Apoi intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Părea extrem de obosită. Faptul dobândi confirmare când aceasta căută un scaun din preajmă și, cu capul între mâini, începu să plângă de-a binelea. Alex nu găsea circumstanțele stării în care o găsise. Se apropie de ea, îi puse mâinile alintător pe umeri, așteptând nerăbdător, explicații: - Ce s-a întâmplat, draga mea? Credeam că ai învățat să nu mai plângi! În clipa aceea privirile lor se întâlniră. Vorbele sale reușiseră să pună oarecum stavilă potopului de lacrimi. - Nimic, ce să se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
templului, înțesată de lume, greierele-viorist și însoțitoarea sa cu ochi înguști de cobalt prinseră numai finalul cuvântării de bun venit și o auziră pe Regina furnicilor rostind doar trei chestiuni, aparent disparate: Fiți bineveniți, în Cetatea noastră, o, voi, vestiți alintători de strune! Fie binecuvântată crearea de bunuri, care atestă desprinderea unor neamuri din cârdul celor sleiți de puteri, pentru a păși în alaiul vieții! Să iubim atât rapida săgeată, dar și pe statornicul arc, din care aceasta pornește!... A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și eu o dată o putoare... Care mi se băga prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au cum să ne găsească... Au făcut focul și-au plecat PARASCHIV: Auzi... MACABEUS (Alintător.): Zi... PARASCHIV: Mai bine mă omor... MACABEUS (Ușor agitat.): Ce? PARASCHIV: Decât să te omor pe tine... Înțelegi? MACABEUS: Las-o baltă... Na, uite... (Îi arată un purice.) Vezi? Vezi? Vezi cum te suge? PARASCHIV (În transă.): N-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar din stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]