2,235 matches
-
în cinematografia postcomunistă e mai mult decât relevantă), dar să nu uităm totuși că reperele critice sunt cu atât mai necesare pentru tinerii realizatori, cu cât ei promit să facă performanță. Faptul că intelectualii occidentali, dintr-o grimasă antisistem, se alintă, jucându-se cu ideile comuniste și contra-cultura, premiind, într-o conjunctură favorabilă, felii de viață exotice din neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un șmecher miliardar, care face bani cu pamflete filmate îndreptate chiar împotriva unui sistem care uită să-i naționalizeze averea, așa cum procedează Putin cu adversarii săi) sau vedetele de film prezente zilele trecute la festivitățile Globului de Aur, care se alintau cu cocarde vișinii de solidarizare cu victimele cutremurului din Haiti, așa, pentru presă, dar care nu s-ar fi despărțit de 0,01% la sută din averile lor fabuloase pentru a trimite bani de hrană nenorociților de acolo, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că nu este adevărat. Este aceasta o minciună? Aceeași întrebare se poate pune și în cazul unui incident relatat de Valentine (1938:286) în care un copil de paisprezece luni a pretins că s-a lovit numai pentru a fi alintat. În loc să le considerăm încercări de a induce în eroare, pare mai plauzibil să privim aceste acțiuni ale unor copii mici ca pe niște invitații la fantezie adresate adulților. Valentine numește atitudinea copilului "joaca de-a prefăcutul", calificare justificată de gestul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unor copii mici ca pe niște invitații la fantezie adresate adulților. Valentine numește atitudinea copilului "joaca de-a prefăcutul", calificare justificată de gestul aceluiași copil, o lună mai tîrziu, de "a lovi capul păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează că este un comportament specific copiilor de trei sau patru ani să alerge spre mama tocmai sosită acasă, susținînd cu hotărîre: "N-am spart veioza", înainte ca cineva să aibă timp să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intrajudețean etc.; * derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate etc.; * derivare regresivă 60: vernisa < vernisaj, aniversa < aniversare, bâlbă < bâlbâi, alint < alinta, licăr < licări, tăgadă < tăgădui, etimolog < etimologie etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu aicea!.." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (b) " Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Slavici, Zâna Zorilor) (b) " Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț asupră-mi mânia ta svântă / Preste mine valuri trec de nu s-alintă”. O metaforă a glacialității sugerează teama, distanța incomensurabilă, cu stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
identitatea sa originară și își croiește o altă piele, plină de toate parfumurile pe care le poartă noua sa limbă de expresie, care de acum nu mai e nici cu totul aceeași, nici cu totul o alta... Rezultă o franceză alintată cu exotism, un mozaic în care sclipesc împrumuturi din arabă, slavă, limbile africane sau caraibeene, romani etc., un fel de turn Babel trepidînd de inventivitate lexicală și poetică, o limbă metisată, modulabilă potrivit identităților căutate. 3. Răbdarea persană și piatra
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deranjându-i pe ceilalți. III. BUNA-CUVIINȚĂ ACASĂ III.1. FAMILIA TA Familia Miei este alcătuită din trei membri: mama, tata și fetița. Desigur că ar mai fi și bunicii, mătușile și unchii. Toți o iubesc mult și uneori o cam alintă, astfel că Mia mai uită uneori de bunele maniere atunci când este în familie. cuvintele magice care ar trebui să însoțească orice rugăminte. Mia știe că mama ei îi iartă orice greșeală, dar oare nu ar fi cazul să învețe că
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
de Ion Creangă III.2. REGULI DE URMAT ÎN FAMILIE În această săptămână, Mia va merge la bunici. Deși aceștia o iubesc tare mult, uneori se mai supără, pentru că, în loc să le răspundă cu aceeași dragoste, ridică tonul la ei, se alintă la masă și chiar lasă dezordine în camera ei sperând că cineva va face curat. De azi și-a propus să nu mai greșească și să arate cât de educată este. Totuși, nu știe de unde să înceapă. De aceea, îți
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
etnografic corespunzător ar rezulta și mai bine dacă am compara Fata babei și fata moșneagului cu Cendrillon de Ch. Perrault. În locul mediului luxos din basmul francez, aci mecanica vieții unui sat de munte. Fata babei e "slută", "țîfnoasă" și s-alintă "ca cioara-n laț". Ea e "sora cea de scoarță". Fata moșului muncește de "nu-și mai strânge picioarele". E "piatra de moară în casă", iar soră-sa "busuioc de pus la icoane". Fata babei iese gătită dumineca "de parc-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând finalmente că "din jocul alintat cu florile, spuma albă a trupului fraged nu se ceruse decât frământată, murdărită, pângărită de duritatea brațelor păroase ale necunoscutului brun...". Contactul cu realitatea trivială a sexualității îl obligă de acum înainte să se îndoiască de puritatea amorului și a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și a lui Bizu, firește). Neverosimilă, desigur, schimbarea radicală a comportamentului acestei ființe vegetative și frigide ("natură moartă", cum îi spunea Lică) respectă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
că poetul i-a citit atât de bine în suflet, fără s-o fi cunoscut înainte. Cele două femei nu practică, prin urmare, același tip de lectură. Motivele invocate de Lovinescu sunt, în primul rând, rasiale: Mite ("năsoasa", cum o alinta Veronica) e un lector suspicios și își evaluează adoratorul cu o măsură nepotrivită, raportându-l mereu la imaginea standard a geniului romantic vehiculată în cultura occidentală. Cealaltă femeie (tipul lectorului naiv) e însă "din rasa moldovenească" ("argilă românească arsă de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alt procedeu pentru educarea autocontrolului și a citirii conștiente constă în contabilizarea de către elev a cuvintelor pe care le-a citit corect într-un fragment dat (jocuriconcurs, jocuri-competiție, jocuri didactice); → găsirea familiei lexicale a cuvântului nou, găsirea diminutivelor (joc „Să alintam cuvintele”), formarea pluralului/singularului (joc „Eu spun una, tu spui multe”); → exerciții de sinonime, antonime (joc „Găsește cuvântul opus pentru...”, „Găsește alte înțelesuri p1entru cuvântul X”); 30 → exerciții de analiză a ortografiei cuvintelor noi; Sugestii de activități de învățare vor
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
toarce, bea, mănâncă). Apoi sarcina crește progresiv. Elevul este solicitat să formuleze o propoziție dezvoltată pornind de la cea simplă (Mama gătește). Complicarea jocului: Profesorul precizează acțiunea iar elevii vor identifica cine o poate face. Exemplu: cântă (copilul, pasarelele, doamna profesoară). ¾ „ALINTAM CUVINTE” Scop: formarea și exersarea deprinderii de a utiliza în exprimare diminutivele; Sarcina didactic\: găsirea diminutivelor unor cuvinte; formularea unor propoziții în care se utilizează cuvintele respective; 42 Reguli de joc: Profesorul împarte elevilor jetoane pe care sunt scrise cuvinte
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
fată bătrână și nebună, care-și închipuiește că nebunește pe toți bărbații și socoate că nu-i poți zice bună-dimineața fără să-i faci o declarație de amor. Când rea și nesuferită, când simtimentală și cochetă, s-aprinde și se alintă ca o copilă brudnică, și deodată o vezi că se aruncă în disertații metafizice și în dispute literare, de n-o mai înțălege nici dracu. Toată dorința ei e s-audă vorbind de dânsa. Închipuiești-ți că se socoate poetă și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde luau notițe frumoasele anului, topite, își rezema burta (interbelic-prezentabilă) de vreun caiet și se indigna alintat: vedeți? se tot deschide ușa, o să mă enervez și n-o să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima, posesorul unui nas à la Cyrano, se enerva, sau, mă rog, se prefăcea că se enervează cînd cineva deschidea ușa în timp ce își ținea cursul în fața amfiteatrului arhipilin: vedeți? se alinta el, o să mă supăr și nu o să mai pot vorbi... După care, ghiduș, completa ca-n basme: cine se supără, tăiem nasul.) Mă uit în oglinda de lîngă calendarul Gauguin: cu cît trec anii, nasu-mi tine să-l egaleze pe-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o pagină vie de istorie literară (avînd eleganța să nu și-o etaleze), dar dispoziția lui pentru calambur, pentru cuvîntul în doi peri, pentru banc (unul din ele, savuros-hermafrodit, cu Baba Novac, altul, plastic-spumos, cu Baba, cu Babicu, așa cum îl alintau învățăceii, și cu portretul Luciei Sturdza Bulandra), îl făceau extrem de stenic în anii aceia, ai ceaușismului agonic. Mă lăsam pe terasa de la Cumpătu fascinat de fabulosul șoltic, el însuși ambalat în jocul propriilor vorbe. Dintr-odată, ca la un semnal
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și rîd în gîlgîituri excitate și rîd și se rostogolesc dement pe ultima pată de zăpadă. 16 martie Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan pe juna judokană, moșu! moșu!, îl alintă ea și rîd în gîlgîituri excitate și rîd și se rostogolesc dement pe ultima pată de zăpadă. 16 martie Viața e de acceptat așa cum e, să nu-i căutăm "salvatori" în indivizii tarați genetic, dispuși s-o schimbe după mintea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fotografică. Să ni se pară, dar nu e. Pentru că, trăind în dimensiunile geografice și de viață predestinate nouă, răvășirea scoarței locuite de noi ia proporții continentale. Nimănui nemaitrecîndu-i prin minte nici celei de pe urmă a românului să-și mai și alinte vrăjmășia cu vreun nume de Cosînzeană. S-ar putea și altfel? Adică, s-ar putea ca stat relativ mic, mai și situat într-o zonă gri a Europei să reușim a contracara furiile elementare în așa fel încît ele să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din buzunar, la o adică) și ți-o strînge scuturat, c-o energie ce-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]