199 matches
-
Corcova. Am dat să-l citesc imediat, cu sufletul pătruns atât de ecourile pe care acest tărâm fabulos, Corcova, evocator al importantei familii Bibescu, mi le trezește cât și de reverberațiile prin care titlul intra în rezonanță, printr-o nobilă aliterație, cu admirabila poezie a lui Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia... Dar... grozăvie! Articol mic, erori mari. Inexactități, substituiri de persoane, deformări de nume, mistificări. Connaisseur sau ignorant ? Vrând să informeze asupra strălucitului precursor al esteticii informaționale, Matila Ghyka
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
nu cade atît pe ,joc", cît, mai ales, pe această ,proprie civilizație". Tehnica (joculară) a fost remarcată cu asupra de măsură, versurile lui Șerban Foarță fiind, practic, exemplificări obligatorii în dicționarele de figuri de stil la rubricile despre gama eufoniilor, aliterație, omofonie și tautofonie. (Mai puțin participativ decît Brumaru, Foarță este, mai degrabă, un contemplativ și un elegiac mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila vervă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
decât unul din zecile posibile. N-au trecut nici două luni de la istoricele considerații ale acestui "matzer-fripte" ( vorba lu’ Dinescu) și individul a fost deconspirat pentru implicare în cele mai infernale afaceri internaționale. Că de una din ațele matzeriote ( scuzați aliterația, dar am vrut să evit rima cu mafiote) sunt legați și niscaiva românași nu e decât vișina putredă din tortul rău mirositor servit de pesedei ca desert la deșertul (încă o dată scuze) în care au transformat țara. Tocmai când le
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
la nivelul strict textual: "cîntă cucul în pădure, eu îi zvîrl dolari"). În plus, pitorescul lingvistic are o susținere estetică reală, mai puțin vizibilă poate la izolarea din context a fragmentelor, dar foarte potrivită în ritmul unei melodii (sonorități, calambururi, aliterații). Inovațiile numeroase sînt în spiritul jocurilor de cuvinte ("păcăliturilor") populare: "de-atîta coada n-are urs", "uite o fost și de-amu nu-i" - și creează în text surprize continue ("Uite-o cioară care zboară, d'amu-i în ceaun"), punînd
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
este, fără îndoială, interesant. Nu cred, însă, în mai mult. În principal, e lesne de înțeles că trebuie să fii un stilist desăvârșit pentru a masca artificialul greu de evitat într-un asemenea demers tehnic aproape remarcabil. Doar cu câteva aliterații, Dan Zavulovich nu demonstrează că este un fin frazeolog, dexteritate cerută de fiecare pagină. Frazele lui sunt, adesea, tăiate scurt în elementare unități gramaticale, doar niște enunțuri, când ar fi trebuit să curgă într-un vertij stilistic armonios acordat principiului
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
pozitivă a Poetului pentru lup, în toate circumstanțele, în care apare, în noblețea, splendoarea și specificitatea sa. Portretul acestui avatar se compune în timp, dar pare a se definitiva în Avatar, acolo unde fiara fulgera, confuză ca o nălucă (v. aliterația consoanei difuze “f” și a celei mai luminoase vocale “a”), intermitentă, ca o aducere-aminte din alte vieți, și salvatoare într-o clipă de vulnerabilitate, care putea să-i fie fatală eului poetic. În această privință, comportamentul Lupului trimite la animismul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
această și pe Ion Neculce), ea venind, scria Zoe Dumitrescu Busulenga, "direct din germană veacului de mijloc și urmând fără greș tiparele strofelor din original...măsură lor aspră, bărbăteasca, expresiva, potrivite cântării unor atari fapte și atari eroi. Până și aliterațiile caracteristice versului epic german au fost, în cea mai mare parte, respectate. "Să mai amintim că V.T. a mai tradus românul lui H.J.Chr. von Grimmelshausen, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (1967) și a publicat o Istorie a literaturii germane (1943). O
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei sunt sterile ca un cristal sunător, al cărui clinchet
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Bodnaru se cristalizează în cicluri tematice ce stau sub semnul unei matematici a experimentului și a demonstrației poetice proprii. Poezii ce oscilează între neliniște metafizică și intuire a devenirii, maschează o tensiune interioară ce debușează adesea în explozive jocuri de aliterații și ritmuri surprinzătoare, în enjambamente șocante, atingând limitele limbajului: "Să-ți faci procură/ de zile scurte/ Și bătătură/ și ceva curte -/ Să mergi la zinc/ Pentru o cură,/ cu tură-n tinc/ tură de vură." Alteori sintaxa e atât de
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
locuțiuni și expresii, se găsesc multe alte nume și articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte puține greșeli în folosirea diacriticelor alfabetului românesc, lucru rar în lucrările apărute în străinătate) și bine grupate, aducerea la zi
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
lucru ce ține atît de pasiunea pentru muzică, cît și de spiritul său extrem de calculat. Ca și Nicolae Filimon ori Urmuz, cu ale căror scrieri există incontestabile atingeri pe circuitul semiotic, auzul muzical al autorului Crailor este unul de excepție. Aliterațiile, repetițiile, hiatusurile și tot ce ține de "arta fugii" îi stau la îndemînă. O predilecție există în repetarea literei inițiale în grupuri de cîte trei cuvinte, fie că sînt note personale sau descrieri ale personajelor. El se plînge în Jurnal
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin clopoțeii argintii și înclină foile late de pliban" aliterația traduce la nivel auditiv clinchetul "clopoțeilor argintii" (onomatopee de mare finețe). De altfel, Paul Lăzărescu împinge capacitatea sugestiei muzicale a lui Mateiu Caragiale pînă la forța de a prefigura muzica însăși. Analizînd fragmentul "Lăutarii nu uitară să cînte acel vals
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
epitetul metaforic provoacă o comparație, să spunem, de gradul doi (viile de aur ca banii într-o salbă), aflată și ea în cadrul unei metafore inițiale. Iar nuci bogați în umbră, umbrind o casă albă, printr-un ingenios parigmenon sursă de aliterație, dă măsura subtilității limbajului lui Pillat, a aplecării lui spre jocuri de cuvinte. Raportate la doar primele două strofe, figurile semantice saturează textul; poetul manifestă o dispoziție figurativă continuă, plină de fantezie, în ciuda versului de aparențe cuminți. Ca orice clasicist
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
sub admirația narcisică a tropilor emiși, de unde și insistența cu care invocă plăcerea de a scrie, cînd de fapt voluptatea vine din amorul de sine. Îți savurezi frazele pe care le așezi în fața oglinzii, contemplîndu-ți legănarea de bazin pe creasta aliterațiilor sacadate. Pas languros fără direcția gîndului. La Vulcănescu plăcerea de a-și gusta textele e infimă, dovadă detașarea cu care le privește destinul public, pe motiv că autorul nu mai e responsabil de soarta unui articol tipărit. Din această categorie
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
judeca pe altul./ Că/ Nu te pricepi să împarți un pai la doi boi./ Și că/ Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește." Nu mai întîlnim aici două proverbe-versuri în același metru; rimele dispar și ele, fiind uneori înlocuite cu vagi aliterații sau cu rime interne ("Ce e frumos poartă și ponos"); doar ultimul proverb din serie ia forma unui distih compus din obișnuiții octosilabi trohaici în rimă (Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește). Forma proprie Povești vorbii, prezentată mai sus, se
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
oameni cu pielea albă (urlete și râsete în clasă) și, de pe urma lor, după ce au pierit cu totul, iese din când în când un specimen între noi cu pigmentarea pielii și a părului amintind de omul alb. Povestea era împănată cu aliterații, jocuri de cuvinte, calambururi, glume proaste și chiar scandalos deocheate, cam în stilul lui San-Antonio (din care nu citisem până atunci nici o carte!) - semn, încă o dată, că eram pe pragul depresiunii nervoase." Soarta celor două exemplare ale bucății va fi
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
la punct neștiințificul, adică pe literații noștri, de ce un poet ce trece ca eminent poate să ignore cum se face volumul unui tetraedru sau cum se produc anotimpurile, sau care este legea reflexiei luminii, și să pun la punct pe aliterații noștri, adică științificii, de felul în care un eminent geometru sau chimist poate să nu distingă un sonet de un alt gen de poezie, sau un Rembrandt de un Rafael; nu-mi servește la nimic a cumpăni la asta, pentru că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
autentic; și nu încape îndoială, un in decent, un in salubru; un, așadar, - stimați colegi, distinși confrați, - in eficace." (p. 9). Capacitatea scriitorului de a improviza nu cunoaște limite și un text de două pagini se transformă într-o interminabilă aliterație. Cu excepția unor ligamente ale textului (inevitabilele conjuncții, prepoziții, adverbe și pronume), toate celelalte cuvinte încep cu litera h. De altfel, textul însuși se intitulează ironic Ora H: "Haidamacii Hadesului hâd, herțogii hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
vreau să spun." (p. 52) De remarcat este faptul că în acest caz miza nu mai cade pe combinațiile formale, ci, ironic, pe dialogul cultural cu textele sfinte. Textele lui Șerban Foarță au efectul unui beții de cuvinte asupra cititorului. Aliterațiile cu iz de incantație, holorimele cele mai năstrușnice, scarabeii misterioși și fluturii cu desene complicate care apar unde te aștepți mai puțin, florile multicolore, parfumurile cele mai sofisticate, complicitățile abia întrezărite cu marea cultură a lumii (literatura, în primul rând
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
țin în mînă o carte despre Heidegger îmi amintesc cum Noica, învederînd neputința exegeților de a comenta inteligibil filozofia neamțului, afirma că acesta nu poate fi povestit. Cu alte cuvinte, jargonul lui Heidegger este atît de concentrat în asonanțele și aliterațiile familiilor de cuvinte pe care le folosește încît singura cale de a-l explica este să-i repeți întocmai expresiile. Nu-l analizezi, ci îl îngîni. Nu-l comentezi făcînd uz de propriile tale cuvinte, ci îl psalmodiezi repetîndu-i papagalicește
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios de insolite forme, îmbătat de mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
fonetismul este obișnuit la Eminescu și chiar în poemul anterior din Convorbiri literare găsim: De ce taci, cănd fărmecată / Inima-mi spre tine 'ntorn? (iarăși: peste tot devine fermecată; Eminescu folosește ambele forme). Apoi, însă, observăm că forma cu -ă creează aliterație: M'a-făr- și ține accentul simbolic la începutul versului. Or, prin proteza vocalică: M'au fer- Titu Maiorescu obține același efect, păstrarea accentului la început de vers. Soluțiile fiind echivalente, este posibil ca ligatura M'au-fer- să-i aparțină tot
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
așteptarea Cititoarei, așa cum a formulat-o ea în cursul capitolului precedent. Cele de mai sus înseamnă că privind atent, în locul „identificării în alte euri“, găsești o grilă de parcursuri obligatorii, care e adevărata mașină generativă a cărții, pe tipul de aliterații propuse de Raymond Roussel ca punct de plecare și punct de sosire în operațiile sale romanești. Ajungem astfel la întrebarea nr. 2: de ce chiar zece romane? Răspunsul este evident și îl dai chiar tu cu câteva rânduri mai înainte: „trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spectaculoasă, de la artă la realitate. Termenul s-a propagat în foarte multe limbi (o atestă deja dicționarele generale, ca și versiunile în engleză, franceză, germană, spaniolă etc. ale Wikipediei), probabil și datorită sonorității sale (evocînd o agresivitate ușor comică, prin aliterații care sporesc o conotație depreciativă). Singurele controverse etimologice au apărut în legătură cu motivația alegerii numelui personajului de către Fellini (ca termen dialectal, pornind de la amintiri sau, mai probabil, ca ecou al unei lecturi). Despre etimologia și circulația termenului paparazzo, despre pătrunderea sa
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
Frank Budgen: "Lucrez din greu la Boii soarelui, ideea fiind crima săvârșită împotriva sterilității actului de acuplare. Scena: un spital. Tehnica: un episod în nouă părți, fără despărțiri, introduse printr-un preludiu în stilul lui Salustiu-Tacit, (ovulul nefertilizat), apoi prin aliterații din engleza veche și cuvinte monosilabice, anglo-saxone. (înainte de a se fi ivit pe lume pruncul era încântat. în uter era urgisit. Visul vânăt al lui Bloom văzut...) Această procesiune este legată pe dedesubt, la fiecare parte, în mod subtil, cu
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]