13 matches
-
și derivă probabil dintr-o rădăcină care semnifică „la mijloc”. Ar fi putut desemna în Arabia antică o constelație care ar acoperi stelele actualei constelații Orion, și face referință la poziția centrală a acesteia pe Bolta Cerească. După traducerea lucrării Almageste, termenul este utilizat de astronomii musulmani, în concurență cu alte denumiri, atât pentru desemnarea constelației Orion, cât și pentru desemnarea constelației Gemenii. Betelgeuse constituie unul din vârfurile asterismului Triunghiul de Iarnă, celelalte vârfuri fiind reprezentate de Procyon și, respectiv, de
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
din Rodos (secolul I), ale lui Achilles Tatius (prin anul 200), ale lui Leontius / Sfanțul Leontie (secolul al VII-lea). Numele stelelor pe care le utilizăm vin, în majoritate, din poemul lui Arătos: Ptolemeu le-a păstrat în lucrarea să "Almageste", iar tradiția arabă le-a transmis până la noi. Manuscrisul "Aratea din Leyda", un codex carolingian conținând capitolele de astronomie din „Phainomena”, compus prin anul 825 în Lotharingia, este astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise ale acestei opere. Sfanțul Apostol
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
din Alexandria. Ptolemeu a scris în limba greacă "Mathematike Syntaxis" ("Tratat de matematică"), iar mai târziu opera sa fundamentală "Megiste Syntaxis" ("Marele tratat"), care a fost la început transmis posterității prin intermediul unei traduceri în limba arabă, cu titlul "al-Majisti", devenit Almageste. Acest tratat a constituit lucrarea de bază a astronomiei în timpul Evului Mediu și cuprindea, pe lângă un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunțită a reprezentării geocentrice a universului, prezentă deja într-o formă mai simplă în lucrările lui Hipparchus din
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
zonă difuză (nu o stea) sub „Centura lui Orion”. Nebuloasa din Orion poate fi văzută cu ochiul liber, cu toate acestea, mai mulți observatori astronomici nu au inclus-o în listele lor de obiecte cerești. Nici Ptolemeu, în cartea sa "Almageste", nici Abd Al-Rahman Al Sufi, în a lui „Carte a stelelor fixe”, nu au menționat această nebuloasă, deși au atașat cărților lor o listă cu obiecte non-stelare. Nici chiar Galileo Galilei, care a făcut observații astronomice ale constelației Orion între
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
constelație veche. Astronomii egipteni o considerau drept „Barca lui Osiris” (ajuta apropierea Eridanului, care reprezenta Nilul). Denumită, pentru prima oară, „Iepurele” de către Eudoxus din Knidos, în secolul al IV-lea î.Hr., a fost una dintre constelațiile repertoriate de Ptolemeu în Almageste. Este posibil să reprezinte un iepure vânat de Orion. Această constelație conține roiul globular M79, aflat la 70.000 de ani-lumină, nebuloasa planetară IC 418, roiul deschis NGC 2017 (care este de altfel mai mult decât un sistem stelar multiplu
Iepurele (constelație) () [Corola-website/Science/306235_a_307564]
-
perioadă. Al Mă’mun trimite expediții științifice în imperiul Bizantin cu scopul de a colecta manuscrise care ulterior vor fi traduse în Bagdad. Operele medicale ale lui Hipocrate, tratatele despre matematică ale lui Arhimede, lucrările despre geometrie ale lui Euclid, Almageste a lui Ptolemeu, precum și lucrările filozofice ale lui Platon și Aristotel au fost traduse în limba arabă, conservate și analizate de învățații Casei Înțelepciunii, în vremea domniei lui Al Mă’mun. Fără inițiativa lui Al Mă’mun de a traduce
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
Geryon, una din cele douăsprezece munci ale lui Hercule. De asemnea, constelația este menționată în Odiseea și Iliada lui Homer, Eneida lui Virgiliu respectiv în odele lui Horațiu. Aratos din Soli îl menționează în lucrarea sa "Phainomena", iar Ptolemeu în Almageste. Constelația Orion este citată în celebra descriere din Iliada a scutului lui Ahile făurit de însuși Hefaistos, în cântul XVIII (475): În Scandinavia pre-creștină, centura lui Orion era cunoscută ca și "Furca lui Frigg" (Friggerock) sau "Furca lui Freyja".. În
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
colaționat propriul catalog cu cel al lui Timocharis și a descoperit că longitudinea stelelor se schimbase în cursul timpului, fapt ce i-a permis să determine prima valoare, destul de precisă, a precesiei echinocțiilor. Ptolomeu (secolul al II-lea) a redactat Almageste, care cuprinde, între altele, și un catalog stelar. Evul Mediu vede născându-se epoca de aur a astronomiei în civilizația musulmană, de la lucrările lui Al-Battani (secolul al IX-lea până la punctul culminant pe care îl reprezintă Tablele sultaniene ale lui
Catalog astronomic () [Corola-website/Science/332214_a_333543]
-
poate observa, în nopțile de iarnă, numai partea ei nordică undeva jos spre orizontul sudic. Constelația Nava Argo ar reprezenta, în mitologia greacă, nava cu care Iason a plecat în căutarea Lânii de Aur. Ptolemeu o repertoriase în lucrarea sa Almageste. Din cauza taliei sale (1.884 de grade pătrate) și din cauza întinderii sale (70° de la est la vest), astronomul Nicolas-Louis de Lacaille a împărțit-o în trei constelații, în anul 1752, pentru a putea fi mânuită mai ușor. Constelația Pupa este
Pupa (constelație) () [Corola-website/Science/306255_a_307584]
-
Christiaan Huygens a descoperit ceasul cu pendul. Ctesibius a descris primele pompe pentru extragerea apei din fântâni și i se atribuie și descoperirea sifonului. Matematicianul, astronomul și geograful Ptolemeu (ale cărui concepții pornesc de la cele ale lui Aristotel), în lucrarea Almageste a înregistrat peste 1.000 de stele pe care le-a clasificat în constelații, fiind unul dintre precursorii mecanicii cerești. Respingând ideile lui Aristarh din Samos, Ptolemeu a adoptat teoria geocentristă, considerând că toate corpurile cerești gravitează în jurul Pământului, teorie
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
Triunghiul (lat. Triangulum) este o constelație mică din emisfera boreală. Triunghiul figura deja în lista celor 48 de constelații repertoriate de Ptolomeu în lucrarea sa "Almageste", una din rarele constelații antice (împreună cu Balanța care nu provin dintr-un mit și singura care este descrisă printr-o figură geometrică. În epoca greacă, această constelație purta numele de "Deltotron", "Delta" (verosimil Delta Nilului), identificată prin litera grecească Δ
Triunghiul (constelație) () [Corola-website/Science/306256_a_307585]
-
în care lucrarea a fost difuzată pe larg, era atribuită scriitorului și istoricului roman Gaius Iulius Hyginus, care trăise în secolul I î.Hr. Totuși, faptul că această lucrare listează constelațiile cerului nocturn exact în aceeași ordine ca și Ptolemeu în Almageste (publicat în secolul al II-lea) conduce la ideea că amintitul "Hygin", autor al acestui text, a trăit în / sau / după secolul al II-lea. Lucrarea, scrisă în latină, descrie 42 din cele 48 de constelații ale lui Ptolemeu, concentrându
Poeticon astronomicon () [Corola-website/Science/333377_a_334706]
-
Elementele de Armonie ale lui Ptolemeu. Ar mai fi scris apoi (în aceste opere nu ne-au parvenit) un tratat de geometrie, bazat pe Elementele de geometrie ale lui Euclid, și un tratat de astronomie pentru care ar fi folosit Almageste, tratatul lui Ptolemeu. b) Operele de logică După ce abordează mai întâi tradiția platonico-pitagoreică, Boethius se apropie apoi de cea aristotelică. Prezența lui Aristotel și a școlii peripatetice în lumea latină nu este deocamdată cunoscută cum trebuie, însă, deja cu două
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]