KorAP: Find »[drukola/base=alocutiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 >

44 matches

Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256

criptice ale metaforei. Iată așadar suficiente indicii care anunță desăvârșirea poetică a Domniței Flori Neaga în zariștea poeziei clasice, ale cărei canoane le probează cu multă abilitate și în interiorul cărora se mișcă natural, cu acele instrumente care nu trădează comunicarea; alocutiv și colocutiv, discursul liric transpare confidență, însă construiește introspectiv cugetare. Domnița Flori Neaga răspunde așadar postmodernității nu cu postmodernismul și nici cu post-postmodernismul himerismului sau al fractrurismului altor experiențe, ci cu tiparul versului clasic în care încap, cum am încercat

DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulian_chivu_1492500771.html [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577

te-ai adresat. Drumul discursul, e aparent simplu: Premisă - Argument - Concluzie. Se poate și invers (să începem cu concluzia, de pildă). 5) Injoncțiunea Este un discurs centrat pe actul de a ordona, de a cere; tip de discurs imperativ (act alocutiv), care se folosește în avertismente, rețete, mod de folosire. 6) Predicția Dezvoltă un discurs anticipativ - din păcate, nestudiat temeinic de lingviști, de teoreticieni ai presei. Tipul verbal preferat este viitorul. Se folosește în: profeții, horoscop, meteo. 7) Dialogul (conversația) Implică

[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813

LOCUȚIUNILE PRONOMINALE ALOCUTIVE UTILIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ - MONICA VASILEANU În acest subcapitol voi avea în vedere câteva aspecte ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
LOCUȚIUNILE PRONOMINALE ALOCUTIVE UTILIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ - MONICA VASILEANU În acest subcapitol voi avea în vedere câteva aspecte ale unei subclase de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
de cuvinte mai puțin cercetate: locuțiunile pronominale alocutive. Voi observa specificul lor pragmatic, dificultățile de interpretare a statutului, particularitățile ortografice și caracteristicile sintactice, încercând să găsesc o explicație a tendințelor din limba actuală. 1. DEFINIREA SUBCLASEI - STATUTUL PRAGMATIC Locuțiunile pronominale alocutive se înscriu, prin funcția lor pragmatică, în clasa mai largă a formulelor de adresare. Sunt sintagme specifice registrului formal, emfatic politicos, formate dintr-un substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
substantiv și un adjectiv posesiv de persoana a II-a. Utilizate în exprimarea deferenței, ele au o frecvență redusă în vorbirea curentă, în schimb contextul oficial, protocolar care le este specific le sporește importanța. Două serii compun grupul locuțiunilor pronominale alocutive: Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, care apar și în conversațiile cotidiene sau în presă, și sistemul onorificelor, specific unor grupuri sociale distincte, cu reguli proprii de adresare: Măria Ta, Alteța Voastră, Sfinția Voastră. Această a doua serie ridică mai multe probleme de

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
unui enunț este indicat explicit se numesc formule de adresare 1. Caracteristica lor principală o constituie decodarea deictică și din acest motiv elementele extralingvistice - gesturi, mimică, intonație - joacă un rol important. Clasele morfologice reunite de această funcție pragmatică sunt pronumele alocutive (personale și de politețe), numele în vocativ și interjecțiile de interpelare. Deoarece aparțin planului vorbirii directe, formulele de adresare au o mai slabă legătură gramaticală cu restul frazei și cele mai multe dispar când enunțul este transpus în vorbire indirectă (interjecțiile adresative

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
potrivite. În limba curentă, alegerea este determinată de variabilele sociologice numite de Brown și Levinson "distanță socială" și "putere relativă"9, care definesc relația socială dintre partenerii de conversație. Contextul situațional are o importanță sporită, delimitând, în cazul locuțiunilor pronominale alocutive, recomandările politeții de norma de protocol. Distanța socială este o relație simetrică determinată de frecvența interacțiunilor dintre subiectul vorbitor și destinatar, de natura schimburilor care au loc între ei (schimburi materiale, de servicii sau pur și simplu conversaționale) și de

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
Manifestarea cea mai pregnantă a acestui factor o reprezintă deferența. Sursele puterii variază de la o cultură la alta, de la o ierarhie la alta: vârstă, stare materială, sex, rol într-o instituție, forță fizică etc. La prima vedere, toate locuțiunile pronominale alocutive par a aparține sferei politeții negative, chiar polului superior al acesteia. Dacă seria Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre, deja utilizată în limba cotidiană, se supune acestei strategii, situația este puțin diferită în cazul onorificelor, deoarece ele se folosesc în coduri particulare

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
prin funcția pe care o ocupă în interiorul unei ierarhii. Este cazul armatei sau al instanțelor judecătorești, însă expresiile folosite nu își formează corespondente pronominale. Din acest motiv, nu își vor găsi locul în discuția aceasta. În concluzie, dintre locuțiunile pronominale alocutive, formele Domnia Ta-Domnia Voastră-Domniile Voastre aparțin politeții curente, limbii standard, în vreme ce onorificele se înscriu în coduri distincte în care "politețea" înseamnă adecvarea la regulile specifice și nu se mai definește prin variabilele din limbajul cotidian. Scoase din contextul specific și

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
în care aceasta a fost dată uitării și sistemul politic a impus reguli proprii de adresare au contribuit decisiv la această opacizare a onorificelor. Formarea sintagmelor: de ce cad unele în desuetudine În toate limbile romanice, factorul "politețe" influențează sistemul pronumelor alocutive: forma tu este înlocuită de o alta din paradigma pronominală, fie de pluralul persoanei a II-a, ca în franceză (vous), fie de singularul persoanei a treia, precum în italiană (lei). Studiul cercetătorilor Roger Brown și Albert Gilman conține și

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
grafia din textul de origine, din ediții în care nici măcar onorificele nu erau scrise în mod curent cu majusculă sau din texte electronice actuale, în care se reflectă opțiunea editorului respectiv. 3. DOUĂ VARIANTE DE ACORD CU VERBUL Locuțiunile pronominale alocutive sunt tratate de gramatici laolaltă cu celelalte pronume de politețe de persoana a II-a. Din acest motiv, în primul volum al GALR nu se fac precizări referitoare la acord. Al doilea volum remarcă existența a două variante în cazul

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
când distanța socială și puterea relativă au valori ridicate, dar și în cazuri de maximă familiaritate, când cele două variabile se apropie de zero. Primul caz, de trecere a locutorului în nonpersoană, poate fi considerat un model pentru acordul locuțiunilor alocutive cu persoana a III-a și un motiv suplimentar, alături de analiza sintagmei, din care se detașează componenta substantivală. Există limbi care au gramaticalizat adresarea la persoana a III-a ca formă de exprimare a deferenței 33. Pronumele de politețe din

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
este un fenomen previzibil dată fiind originea lui de pronume de persoana a III-a, dar usted conține rădăcina lui vos), creând premisele unei influențe romanice tot mai puternice asupra sistemului pronominal de formule de adresare. 4. CONCLUZII Locuțiunile pronominale alocutive ocupă un loc aparte în cadrul formulelor de adresare, delimitat de caracterul oficial, emfatic, chiar protocolar. Caracteristicile lor pragmatice le influențează structura internă și comportamentul sintactic, creând posibilitatea unor interpretări diferite ale statutului. Construcțiile mai vechi, care conțin posesivul la persoana

[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

lui Harap Alb tăiușul paloșului... (I. Creangă, I, p. 210), „Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă că ți-oi prinde și eu bine vrodată.” (I. Creangă, p. 236). Cel mai adesea, însă, vocativul intră în sintagme cu interjecții sau termeni alocutivi (bade, mătușă, moș, nene, domn etc.) în care nu dezvoltă nici o funcție sintactică: „Da ce-a fost pe aici, moș Nichifor?” (I. Creangă, p. 103), „Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul oleacă de carte” (I. Creangă, p. 27

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749

funcția denominativă. Comunicarea nu înseamnă doar transmiterea unei informații despre planul referențial. În conversația curentă, funcția conativă eliberează gândirea de limitele închise ale contactului direct cu realitatea înconjurătoare. Trăirile personale se actualizează prin formule de adresare directă (la colocutor cu alocutive în cazul vocativ), prin construcții incidente (vizează direct colocutorul) de tipul: "Așa cum știți", "vezi bine", "bată-te norocul" etc. Atitudinea injonctivă își găsește expresia în construcții imperative, verbe la modul imperativ, enunțuri care conțin o urare (admirație, adulație, peiorativă). Funcția

[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732

între care cea care vizează implicarea vorbitorului în enunț, prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă poziția locutorului prin raportare la interlocutor, la sine însuși și la cele enunțate, astfel încît rezultă modalități alocutive (locutorul prezintă intenția sau poziția proprie), modalități elocutive (locutorul ia atitudine față de cele enunțate) și modalități delocutive (locutorul exprimă o opinie în legătură cu mesajul). În lingvistică, modalitatea a fost mult timp înțeleasă ca element care modifică predicatul unui enunț, pornind de la

[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800

forme și uz discursiv) Andra Vasilescu. Elemente de dinamică discursivă a pronumelui Rodica Zafiu, Utilizări actuale ale lui alde Irina Nicula, Dinamica pronumelor și a adjectivelor demonstrative în limba actuală. Observații pe corpusurile de română vorbită Monica Vasileanu, Locuțiunile pronominale alocutive - utilizarea în româna actuală Marina Rădulescu Sala, Numeralul și norma lingvistică Alexandru Nicolae, Utilizarea numeralului multiplicativ în limba actuală III. Verbul (forme, tipare flexionare) Adina Dragomirescu, Dinamica normei lingvistice. Observații statistice asupra verbelor din DOOM2 Adina Dragomirescu, Relația dintre normă

[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810

INDICI DE ALOCUTIVITATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ (CLASA ALOCUTIVELOR INTERJECȚIONALE) MARGARETA MANU MAGDA 1. PRELIMINARII 1.1. În această lucrare ne propunem să urmărim poziția unor alocutive în româna actuală standard (în texte de după 1990, aparținând unor registre lingvistice de exprimare diferite). Se încearcă, de asemenea, pe baza unor sondaje, efectuate în diverse tipuri de texte, aparținând etapei anterioare anului 1990, prezentarea unor aspecte ale dinamicii comportamentului

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
în româna actuală standard (în texte de după 1990, aparținând unor registre lingvistice de exprimare diferite). Se încearcă, de asemenea, pe baza unor sondaje, efectuate în diverse tipuri de texte, aparținând etapei anterioare anului 1990, prezentarea unor aspecte ale dinamicii comportamentului alocutiv 1. 1.2. Cercetarea de față pleacă de la constatarea modificării poziției în limba română actuală (de la poziția în uz la poziția în sistem) a unui număr relativ mare de elemente lingvistice din categoria alocutivelor, determinată de creșterea ponderii elementelor comunicării

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
mărcilor orientării locutorului către alocutor în limba română actuală ni se pare justificată. 2. INDICI DE ALOCUTIVITATE 2.1. Orice comunicare presupune în mod obligatoriu doi participanți sursa comunicării, locutorul, și destinatarul, alocutorul - angajați în realizarea actului de comunicare. Dimensiunea alocutivă a unui enunț (în acord cu Stati 1988: 43) se referă la suma factorilor de conținut relevanți pentru exprimarea și înțelegerea relației interlocutive. 2.2. Unitatea de analiză lingvistică a alocutivității este indicele de alocutivitate (IA). Indicii de alocutivitate se

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
formule de politețe, întrebări de confirmare etc. (singure sau în amalgam). Aceste mărci înglobează elemente eterogene din punct de vedere structural: elemente lexicale sau gramaticale, simple sau compuse, locuțiuni verbale, îmbinări libere (sintagme, propoziții sau fraze). 2.2.2. Elementele alocutive sunt utilizate prototipic în conversația spontană (caracterizată prin coprezența interlocutorilor, contextul extralingvistic comun, canalul de comunicare oral). În textele scrise, alocutivele devin mărci ale oralității simulate. Alegerea elementelor menționate este influențată de specificul relațiilor dintre interlocutori (personale/tranzacționale 2) precum și

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
desemnarea destinatarului (prin folosirea alocutivelor de adresare, aparținând "tipului vocativ"); solicitarea ca destinatarul să-și asume statutul de alocutor (solicitarea de participare la interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
interlocuțiune prin folosirea elementelor aparținând "tipului imperativ") − (b) prezentarea; (c) menținerea contactului; (d) demobilizarea verbală 4. 3. ALOCUTIVE INTERJECȚIONALE 5 În paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță a livrescului iată), încercând să stabilim o legătură între extinderea sferei de utilizare și evoluția proprietăților enunțiative ale formei prezentative; − vom încerca să prezentăm funcțiile comunicative (valorile pragmatice) ale unor alocutive hortative, numite de noi de mobilizare (care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni − prin varianta tipică hai) și demobilizare verbală (care au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a alocutorului − printr-una dintre variantele tipice: stai)8

[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]