71 matches
-
a doua, pentru Șklovski și formaliștii ruși, rezultă din tehnici (seturi de mijloace) care înstrăinează familiarul împiedicînd modurile automatizate de percepție, algebrizarea automatizează la maximum percepția și permite o economie maximă de forțe perceptive. ¶Lemon, Reis 1965; Shklovsky 1965a [1983]. alocutor. Vezi RECEPTOR, DESTINATAR. alomotiv [allomotif]. Un MOTIV ce poate surveni într-un anume context motivemic; un motiv care manifestă un anume MOTIVEM. Dată fiind o situație în care ne este interzis să adunăm mere, de exemplu, un motiv ca " Fata
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a avea aceleași mijloace de a numi și de a interpreta realitatea. Statutul de locutor se determină mai întîi prin folosirea limbii în vorbire, prin producerea enunțurilor și prin poziția de sursă a enunțării. Acest statut este opus celui de alocutor, destinatar sau auditor, dar este în același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor, să realizeze sinonimii și perifraze, încît poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pentru a ceda cuvântul, vorbitorul poate: (i) să performeze anumite acte de vorbire (întrebările, directivele, scuzele, invitațiile, ofertele sunt acte de vorbire care cer, conform principiului perechilor de adiacență, producerea de către interlocutor a unui răspuns la stimul); (ii) să dea alocutorului semnale explicite că îi cedează cuvântul (secvențe de apel adresate interlocutorului - vocative, întrebări de confirmare); (iii) să recurgă la un contur intonațional terminal; (iv) să tacă; (v) să-i ofere interlocutorului semnale mimico-gestuale (îl privește fix, îl invită prin mimică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ca termen generic pentru diverse stări afective, fără a face disocierile curente din psihologie (emoții, sentimente, pasiuni, afecte, stări etc.). Emițătorul își concepe monologul din perspectiva destinatarului potențial; în cazul monologului oral (nu scris), emițătorul poate monitoriza vizual și auditiv alocutorul și își poate reorganiza în permanență mesajul în funcție de reacțiile observate la acesta; această trăsătură internă a discursului monologal poartă numele de dialogism. Emițătorul produce acte de limbaj prin creație și imitație. El folosește în mod creativ limbajul, producând enunțuri personale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asigură o operațiune de conversie a sensului în limba unui enunț prin punere în discurs; este un semn înscris într-o unică enunțare care arată că un subiect pune stăpînire pe sistem pentru a instaura un raport reversibil față de un alocutor. [P10'] "atunci măcar să le alegeți voi înșivă" oferă concluzia implicită din propoziția [P10]. Ea este introdusă prin conectorul ATUNCI, care are sens deductiv. Împreună cu J. Jayez (1988), discernem două constrîngeri fundamentale în funcționarea lui ATUNCI: o constrîngere de legătură (termenii
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o regăsim în propozițiile consecutive. Astfel, nu doar [P10] devine, după cum am văzut, un argument pentru o concluzie [P10'], ci crearea unui Univers de credință U1 în [P10] atrage după sine crearea unui nou Univers U2 în [P10'] al cărui alocutor este elementul esențial: "atunci măcar să le alegeți VOI ÎNȘIVĂ". După cum observăm, folosirea conectorilor ORICUM, ATUNCI, MĂCAR, a indicatorilor modali și temporali (conjunctiv, viitor) sau chiar personali ("dumneavoastră", "voi", "voi înșivă") are loc printr-un anumit număr de constrîngeri care definesc
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și al doilea, agent al actului discursiv a face realizat prin enunț, agent al actelor ilocutorii), înțelegem mai bine funcția lui FIINDCĂ: locutorul se diferențiază de enunțător pe care îl lasă să se exprime și pe care îl identifică drept alocutor. Acesta este scopul distanței implicite din NEAPĂRAT ("fiindcă trebuie"); ea implică o necesitate, o cvasi-obligație a realizării fenomenului. Acest aspect este subliniat și de prezența verbului A TREBUI: "Mai devreme sau mai tîrziu, copilul TREBUIE neapărat să descopere". Subiectul ("copilul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
el nu poate fi delimitat de apoziția care înglobează sintactic reformularea propriu-zisă. [P11] devine astfel o concluzie pe care temele cărților (Sexul; Puterea; Banul) o vor putea defini clar. Cît despre funcția unei asemenea reformulări, ea orientează receptarea propoziției de către alocutor (E. Gülich și T. Kotschi): Activitatea locutorului este întotdeauna dirijată către un partener, pentru ca acesta să poată face interpretarea dorită și organizată în funcție de posibilele sale reacții (1983, p. 58). Am amintit de punerea în apoziție a unui conector; vom aborda
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
se adaugă avantajul că forma și implicit funcția relativului în subordonată sunt "copiate" de la componenta nominală a grupării în mod aproape automat, după tiparul: în [nominal] + în [care]. Așadar, locutorul face un minim efort de organizare sintactică a relativei, iar alocutorul, este supus la rândul său unui efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește gradul de accesibilitate − este în vecinătatea absolută a sursei referențiale, deci
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Comrie (1977) se bucură în ultimii ani de atenția cercetătorilor preocupați de analiza sintactică și pragmatică (mai ales bazată pe corpus) a construcțiilor relative. Keenan și Comrie afirmă că poziția sintactică cea mai accesibilă atât pentru locutor, cât și pentru alocutor este poziția subiect. Celelalte (obiectul direct, obiectul indirect, numele în caz G și D etc.) sunt accesibile într-o măsură mai mică, în ordinea: S > OD > OI > OBL > GEN > Comparativ. Funcțiile sintactice din schemă (S= subiect, OD= obect direct, OI
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
presă, și sistemul onorificelor, specific unor grupuri sociale distincte, cu reguli proprii de adresare: Măria Ta, Alteța Voastră, Sfinția Voastră. Această a doua serie ridică mai multe probleme de uz: fiecare expresie trebuie folosită cu referire la un anumit tip de alocutor, individualizat prin funcția sa într-o enclavă socială. Regulile specifice respectivului grup sunt însă netransparente pentru vorbitorul obișnuit, care adeseori comite greșeli. 1.1. Formulele de adresare Mijloacele lingvistice prin care destinatarul unui enunț este indicat explicit se numesc formule
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
pot îndeplini diverse funcții sintactice, inclusiv cea de subiect, sunt supuse mecanismului acordului și în vorbire indirectă se transformă în pronume de persoana a III-a. În descrierile sociolingvistice, formulele de adresare sunt un indicator al relației dintre locutor și alocutor, dar și al altor variabile - caracteristicile sociale ale vorbitorului și situația extralingvistică 2. Mai mult decât atât, cultura fiecărei țări sau ideologia momentului 3 explică selecția uneia sau a alteia dintre formule. Caracterul de formulă presupune ca expresiile să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
necesară a principiului cooperativității și a raționalității ființei umane 5. Politețea se definește ca o acțiune redresivă, prin care locutorul încearcă să atenueze pericolul ca un act verbal al său, precum o cerere sau un compliment, să afecteze "obrazul"6 alocutorului, face, un concept greu de tradus, desemnând "imaginea publică a eului individual, configurată în termenii unor atribute sociale acceptate de ceilalți"7. Face conține două serii de dorințe: de a fi integrat unui grup (positive face) și de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
III-a. Locutorul își formulează intervenția ca și când destinatarul enunțului ar fi altcineva, iar destinatarul real ar fi persoana despre care se vorbește. Delphine Perret 31 asociază această situație cu trecerea uneia dintre instanțele discursului în nonpersoană, a locutorului sau a alocutorului. În acest sens, îl citează pe Erving Goffman 32, care observa prezența în discursul cotidian a nonpersoanei sociale: servitorul, copiii, persoanele foarte înaintate în vârstă și cele foarte bolnave. Despre ele se vorbește și în prezența lor ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
Ce face fata?. Frecvența acestei situații face din enunțul citat un exemplu tipic de baby talk, limbajul pe care o comunitate îl consideră specific copiilor sau conversațiilor cu copiii. În cazul servitorului, locutorul devine nonpersoană; în exemplul de baby talk, alocutorul capătă acest statut. Evitând referirea la sine, vorbitorul suprimă existența vreunei relații personale (întrucât el nu există ca persoană socială) și mărește distanța discursivă. Persoana destinatarului este valorizată prin diminuarea importanței locutorului, prin contrast. Adresarea la persoana a treia apare
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
de facto). 4.1.3. Se va observa că prezența, în virtutea realizării unui conector, a unei presupoziții (și a implicaturii convenționale respective) sau a unei implicaturi conversaționale generalizate nu reclamă cu necesitate preexistența asumpției respective în universul de expectații al alocutorului: aceasta are de ales între a le rejecta (cu efectele amintite mai sus) sau a și le asuma ad-hoc, într-o atitudine de cooperare binevoitoare. Pe acest mecanism se bazează o bună parte din utilizarea manipulatorie a limbajului - în publicitate
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
o contrazice, conform tiparului logico-semantic al conectorului). În schimb, în (1) A fost profesoară, dar a devenit una din cele mai de succes femei din România (Mihai Tatulici, emisiunea "10 pentru România", Realitatea TV, 18.XI.2007) rămâne în sarcina alocutorului un calcul inferențial de tipul: "A fi profesor înseamnă a te dedica unei activități preponderent intelectuale. Activitățile intelectuale, în România, nu asigură succes social. În același timp, aptitudinile cerute de o profesie intelectuală sunt rareori asociate cu aptitudini care garantează
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
răspândite că frumusețea se asociază rareori cu inteligența - în timp ce în: (2) Blanchett nu a apărut însă numai în pelicule premiate și lăudate de critici, ci și în producții cu încasări record precum seria "Stăpânul inelelor" ("Tv Mania", 29.IV.2008) alocutorul are de făcut o reconstrucție inferențială de tipul: "Filmele cu succes la critică sunt o categorie distinctă de cea a celor cu succes la public. Actorii sunt în general specializați fie în filme sofisticate, cu public 'de nișă', fie în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
populare'", pentru a justifica apariția corelativului (nu numai A, ci și B produce implicatura generalizată "ar fi de așteptat ca numai A, nu și B"). O distanță inferențială mare impune un efort de interpretare (cost de prelucrare a informației de către alocutor) mărit; acesta este efectul caracterului marcat pragmasemantic al unui enunț. 4.3. Atât augmentarea efortului de interpretare printr-o distanță inferențială mărită, cât și cea prin impunerea unei presupoziții în contexte în care aceasta nu e efectiv preexistentă în universul
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
distanță inferențială mărită, cât și cea prin impunerea unei presupoziții în contexte în care aceasta nu e efectiv preexistentă în universul de opinii (expectații) comune interlocutorilor (vezi supra, 3.1.3), reprezintă o intensificare a funcției conative 7 a mesajului: alocutorului i se cere, implicit, să-și modifice opiniile (prin acceptarea presupoziției propuse) și/sau să-și asume un efort de prelucrare mai mare dacât în cazul mesajului nonmarcat pragmasemantic. Nu sunt singurele modalități prin care funcția conativă poate fi accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
prelucrare mai mare dacât în cazul mesajului nonmarcat pragmasemantic. Nu sunt singurele modalități prin care funcția conativă poate fi accentuată: schimbarea perspectivei asupra stării de lucruri codificate în enunț, de la o optică preponderent a locutorului către o optică din unghiul alocutorului, este o altă cale de implicare a acestuia din urmă într-o atitudine "mai activă" în actul comunicativ; este cazul conversiei conectivității copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3) Orice lectură din Ileana Mălăucioiu sau Angela Marinescu, din
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
optează pentru invitarea destinatarului la o alegere ad libitum între membrii unei clase de entități ("scriitoare române contemporane") pentru care este validă, pentru fiecare, predicația globală a întregului enunț - deci propune o perspectivă exocentrică, inclusivă 9 (care îl include pe alocutor) în locul celei egocentrice, exclusive (a locutorului, propusă ca atare alocutorului). 4.4. Convertibilitatea/conversia discursivă a conectorilor 10. Pornind de la tiparele de complexitate logico-semantică și pragmasemantică a conectorilor, se pot elabora scale de convertibilitate discursivă, care să dea seamă de
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
membrii unei clase de entități ("scriitoare române contemporane") pentru care este validă, pentru fiecare, predicația globală a întregului enunț - deci propune o perspectivă exocentrică, inclusivă 9 (care îl include pe alocutor) în locul celei egocentrice, exclusive (a locutorului, propusă ca atare alocutorului). 4.4. Convertibilitatea/conversia discursivă a conectorilor 10. Pornind de la tiparele de complexitate logico-semantică și pragmasemantică a conectorilor, se pot elabora scale de convertibilitate discursivă, care să dea seamă de disponibilitățile conectorilor de a se substitui reciproc în contexte lingvistice
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
retrospectiv, prin prezența adverbului concesiv; efectul opțiunii alternative nu este numai sintactic 15 (frază construită prin subordonare vs coordonare) , ci și (sau în primul rând) pragmatic: modificarea tipului de proces interpretativ la care este supus enunțul, pe parcursul transmiterii sale, de către alocutor (anticipând informația în curs de a fi primită pe baza celei deja achiziționate și adiționând-o pe prima, odată ce devine disponibilă, celei din urmă). 4.4.3. O problemă doar parțial înrudită cu cea de mai sus este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
baza compatibilității logico-semantice a conectorilor în cauză (vezi supra, 4.4.1.2) și are un caracter direcționat (doar copulativul se poate converti în disjunctiv, nu și invers). În plus față de raportul de incluziune comunicativă în care enunțul disjunctiv antrenează alocutorul, coordonarea prin sau/ori mai aduce o caracteristică discursivă pe care coordonarea prin și o are doar în condiții determinate: enumerarea elementelor conectate (iar împreună cu acestea și enunțul care o conține) capătă un caracter deschis 17 (se sugerează că am
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]