18 matches
-
titularului de a efectua serviciul militar cu oamenii săii în schimbul garantării de către domn a posesiuni pământului. În schimb, mica proprietate, deși nu se se bucura de vreo garanție din partea domnului, era lipsită și de constrângeri militare, fiind una de tip alodial. Din acest motiv, până la urcarea pe tron a lui Ștefan, țăranii liberi nu erau obligați să presteze serviciul militar, deoarece pământul pe care îl stăpâneau nu era primit de la domn. Ștefan avea să facă o reformă radicală în sistemul realțiilor
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
reformatori. Numătul s-a ridicat la 87 de gospodării și tot atâtea case. Din anul 1848 aparține plasei Modoș. În 1854 au fost înregistrați 1390 de locuitori iar hotarul comunal a avut în posesie 1009 jugăre de pământ pe când cel alodial (privat) 1088 de jugăre. Numărul locuitorilor, de acum, variază. După recensământul din 1921 sunt 1350 de suflete dintre care: 3 sârbi, 1312 români, 23 germani și 12 magheari. Din 1919 Sărcia, din nou aparține Districtului Torontal. În anul 1794, și-
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
trăit 796 de rimocatolici și 6 locuitori pravoslavi care au fost renumiți prin creșterea cailor. În anul 1854 numărul s-a mărit la 972 de locuitori iar hotarul comunal a avut în posesie 1082 de jugăre de pământ pe când cel alodial (privat) 3347 de jugăre. În posesie particulară, pe principiul vaporilor de apă, în anul 1889 a fost construită o moară de măcinat grâul. Cum, în permanență a fost apă caldă, în încăperile morii au fost construite două cabine cu dușuri
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
slavilor liutici. Ulterior, el a fost ales ca duce de Thuringia de către magnații din regiune. Eckard s-a aflat în grațiile împăratului Otto al III-lea, care l-a recompensat cu generozitate prin transformarea multor dintre fiefurile sale în proprietăți alodiale. În cadrul conflictului avut de Otto cu vărul său rival ducele Henric al II-lea de Ducatul de Bavaria, răspunderile militare ale lui Eckard ca deținător al Mărcii de Meissen au constat în principal în ținerea la distanță a ducilor din
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
40 de arii),din care: - 176 de iugăre în intravilan; - 955 de iugăre arături; - 1230 de iugăre Fânețe. Această suprafață care era în posesia populației reprezenta doar 1/7 din hotarul de 19000 de iugăre al comunei Șepreuș,restul fiind alodiale,fiind proprietatea erariului. În anul 1774 la inițiativa Mariei Tereza s-a hotărât reglementarea urbarială - în speță s-a efectuat o împărțire a pământurilor după calitatea lor,stabilindu-se 4 categorii,pământurile din Șepreuș au fost declarate de categoria a
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
orașului Berna, iar când a decedat în februarie 1218 principala ramură a familiei Zähringen s-a stins. După dispariția ramurii principale, cea mai mare parte din teritoriul său extins în Breisgau și în actuala Elveție a revenit Coroanei, cu excepția titlurilor alodiale, care au fost împărțite între casa conților de Urach (care în continuare s-au intitulat "conți de Freiburg") și cea a conților de Kyburg, care amândouă aveau câte un membru căsătorit cu câte o soră a lui Berthold al V
Zähringen () [Corola-website/Science/325274_a_326603]
-
la supunere. Războiul a fost în cele din urmă încheiat prin medierea papei Urban al II-lea, prin acordarea Taranto și a altor posesiuni lui Bohemund. De asemenea, Roger i-a conferit fratelui său Cosenza și alte posesiuni în regim alodial. În 1089 Roger Borsa a fost oficial învestit cu ducatul de Apulia de către papa Urban al II-lea. Roger a permis emiterea de monedă proprie de către cel puțin doi dintre baronii săi (Fulco de Basacers și viceducele Manso). El a
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
Lazar Ferenc, și că acesta Încercând a-și pune În valoare partea mai Îndepărtată a hotarului domeniului, situată În aval de centrul economic al acestuia, prin scrisoarea sa convențională din 16 septembrie 1712, defalcă o suprafață de teren din fânațul alodial (...) al hotarului satului Lăzarea, cedând jelerilor săi: Vasile Cotfas și Ioan Dobreanu. Se spune că fondatorii satului, Vasile Cotfas și Ioan Dobreanu, la 1712 s-au angajat față de stăpânul feudal al locului să defrișeze pădurea dimprejur, creându-și loc arabil
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu Elisabeta la biserică. D. Ghica nu e aici, deoarece i se face o operație. Plimbare cu trăsura la Izvor, apoi Stöhr la mine. La masă câteva persoane. Venit Theodori. După-amiaza scris. Scrisoare de la Godin, care mă anunță că moștenirea alodială a lui papa este de 6.666.000 mărci și că fiecare dintre noi primește deocamdată un milion de mărci. Ora 5 promenadă cu Elisabeta. Seara biliard cu Young. Luni, 15/27 iulie Vreme mohorâtă, ploaie. Înainte de amiază scris. Stöhr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
mai precis în casa colonistului Ioan Goia, administratorul domeniului acestuia, în prezența a zece martori. S-a început audierea lor, referitor la bunurile mobile și imobile ale conților Teleki de Szek, distingând cele moștenite de cele date în ipotecă, cele alodiale de cele colonizate, măsurând în stânjeni geometrici (pătrați) fiecare parte din posesiune, calculând apoi mai departe venitul acelora, unitatea de măsură folosită pentru cereale fiind banița de 16 cupe, al fânațelor unitatea de car de 60 de căpițe, în sfărșit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ovăz 2 găleți, în Crâng 10 găleți, și așa mai departe. Dar «excelențele» lor mai au și livezi pentru 20 de care de fân, jumătate de calitatea I-a și jumătate de a II-a, după cum mai are și livezi alodiale mai vechi, de pe care mai obține în fiecare an câte alte 10 care de fân. Și asta încă nui totul, că mai are contele la Glăjăria veche între râul Arpășel și propria sa pădure, pe care defunctul conte Teleki Ladislau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
această taxă un venit anual de 5 florini. În casa de locuit de pe terenul casei de bere locuiește jitarul (paznicul semănăturilor) curții, Ștefan Jakab, iar grădinile din jurul acestui teren, în suprafață totală de 1237 stânjeni pătrați sunt folosite pe considerente alodiale. (cf. Micului Dicționar Enciclopedic Ed. Științifică și Enciclopedică 1978, pământ alodial înseamnă rezervă de pământ seniorială, termen folosit numai în evul mediu) Pe acelaș teren se mai află tot în proprietatea grofului, - o casă mare cu acoperiș de scânduri, din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
locuit de pe terenul casei de bere locuiește jitarul (paznicul semănăturilor) curții, Ștefan Jakab, iar grădinile din jurul acestui teren, în suprafață totală de 1237 stânjeni pătrați sunt folosite pe considerente alodiale. (cf. Micului Dicționar Enciclopedic Ed. Științifică și Enciclopedică 1978, pământ alodial înseamnă rezervă de pământ seniorială, termen folosit numai în evul mediu) Pe acelaș teren se mai află tot în proprietatea grofului, - o casă mare cu acoperiș de scânduri, din bârne, cu geamuri de sticlă, - o clădire lungă, dar mai scundă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Și totuși problema nu a fost complet rezolvată. Iobagii urbariali e drept, au fost eliberați din sarcinile feudale, au devenit țărani liberi și proprietari pe pământurile lor, dar o bună parte a populației sătești a rămas tot dependentă, față de pământurile alodiale (pământ alodial cf. Micului Dicțonar Explicativ, înseamnă rezervă seniorială, în ev. mediu în Transilvania) care nu au fost supuse trecerii în proprietatea celor ce le munceau. Conform dispozițiilor Patentei imperiale din 21 iunie 1854, moșiile, sesiile zilierilor, pășunile și pădurile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
problema nu a fost complet rezolvată. Iobagii urbariali e drept, au fost eliberați din sarcinile feudale, au devenit țărani liberi și proprietari pe pământurile lor, dar o bună parte a populației sătești a rămas tot dependentă, față de pământurile alodiale (pământ alodial cf. Micului Dicțonar Explicativ, înseamnă rezervă seniorială, în ev. mediu în Transilvania) care nu au fost supuse trecerii în proprietatea celor ce le munceau. Conform dispozițiilor Patentei imperiale din 21 iunie 1854, moșiile, sesiile zilierilor, pășunile și pădurile asupra cărora
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
schimb, era cel puțin sigur pe lotul său atît în privința lui însuși cît și a moștenitorilor lui. Firește, ținînd cont de controlul nobilimii asupra administrației locale, ambele grupuri erau la cheremul clasei dominante. Pămîntul seniorial era împărțit în două categorii: alodial (liber de obligații față de senior n.t.), sau domenical, și urbarial, sau rustic. Cel din prima categorie era deținut de senior în deplină proprietate, putînd să-l lucreze el însuși sau să-l închirieze arendașilor. Munca la cîmp era prestată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fi afectat capacitatea lui de a-și face datoria față de stat. Primele reforme au avut deci drept țintă instituirea unui sistem uniform și stabilirea cu exactitate a obligațiilor și drepturilor țăranului. Urma să fie făcută o distincție clară între pămîntul alodial și cel urbarial. Noile măsuri urmau să fie impuse de birocrația centrală, care nu era subordonată autorităților locale, ci Vienei. În privința țăranului iobag, Maria Tereza ar fi vrut să le acorde tuturor țăranilor un statut liber, dar ea nu a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire feudală, dar prima era stăpânire de fapt, alodială, fără privilegiu, iar a doua era bazată pe privilegiul domnesc. Sunt cazuri în Moldova (târziu, după 1400), când stăpânirea cnezială (judecia) se transformă în stăpânire boierească (uric). În Tara Românească, cnezii, menționați târziu, în secolul al XV-lea, reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]