37 matches
-
poliție. Ceea ce nu consider normal au fost fluierăturile acestor protestatari adresate inclusiv militarilor care mărșăluiau cadențat pe piață, unii dintre ei participanți la războiul pentru apărarea patriei pe Nistru contra agresorului rus, militarilor străini, coloanelor de pompieri. Dar cu totul alogică a fost ieșirea maselor de protestatari pe piață în momentul când acolo evoluau copiii. Ei bine, dar acest incident a fost precedat de un alt eveniment (trist de altfel) care a avut loc cu o zi înainte, neobservat la început
DIN NOU TRĂDAŢI ! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375874_a_377203]
-
atracție pe care iregularul și dizarmonicul le exercită asupra spiritului uman, nu mai puțin decât echilibrul și armonia, susține N.B. În literatură, precizează acesta, manierismul aduce cu sine o afectare, uneori exagerată, a expresiei, o încifrare a acesteia, intelectualism, metaforism alogic etc. Alte particularități ale manierismului în literatură ar fi elaborarea sofisticată a povestirii, existența unor sporite tensiuni interioare, mișcări complexe și imprevizibile ale personajelor, intrigi multiple și întrepătrunse, elemente constatate cu precădere în teatru. Teatrul a fost adus pe culmile
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
să dovedească științific faptul că toate ființele umane sunt compuse dintr-o asociere între două substanțe, masculină și feminină. Aspectul masculin ar fi cel activ, productiv, conștient și moral/logic; corespondentul său feminin ar fi pasiv, neproductiv, inconștient și amoral/alogic. În acest sens, dualitatea masculin/feminin ar fi o varietate a dualismului metafizic tradițional trup/spirit. Această dualitate masculin/feminin, pe care Weininger o recunoaște în fiecare individ, este asociată unei tematici morale puternic influențată de Immanuel Kant: fiecare individ
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
more geometrico, ci și geometria este străbătută de o dialectică riguroasă, ea devine more historico. Așa cum se știe, idealismul transcendental a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune publică. Pasiunea individuală și colectivă dispare în conștientizarea raționalității acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată astfel în evidența logică, iar ceea ce era problematizat de cele două
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adoptă aceste filosofii, oferta de sens pe care ele o acordă existenței noastre. Ajunși aici își face însă apariția bănuiala că ne-am împins dincolo de posibil și că am greșit startul, absolutul gândirii; mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
particular, ceea ce este frugal, sunt prezente în natură în toată complexitatea lor ca și în fiecare individ, activitatea teoretică greacă s-a articulat în două direcții: explicarea teoriei inerente mirării originare, experimentate în fața multiplicității realității naturale; depășirea multiplicității accidentale și alogice prezentă în fiecare individ concret. Rezultatele unui astfel de demers sunt în primul caz (în cazul naturii) elaborarea unei conexiuni cauzale-metafizice, în al doilea caz (în cazul individului) elaborarea noțiunii de substanță. Întreaga istorie a filosofiei grecești se dezvoltă în jurul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar o formă de transcendere irațională. Toate acestea, dacă sunt exprimate în grupuri restrânse, devin, chiar și în forme mai mult sau mai puțin radicale, un criteriu de judecată, fac loc unor comportamente tipice, dau naștere unui obicei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii mistice, poate mai presus de cea a creației artistice și a Erosului, drept proiecție ce învecinează cu transcendența integrând, ulterior, conștiința activității primordiale a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Metafora și metonimia sunt figurile de stil frecvente, așadar "instrumentele" privilegiate de care se servește Camil Petrescu. Un bilanț conceptual al acestei abordări în grilă mitică este avantajat de statistica relevantă a celor două procedee. Dar imaginarul este fie apreciat "alogic"326, fie de un "pluralism coerent"327. Nu ne propunem o concluzie în acest punct, dar ambele figuri sunt expansive și atât universul mental cât și cel imaginar se îmbogățesc, încât o apreciere ca "respirație scurtă"328 pentru acestea, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o astfel de manifestare, prin existența unor semnificații imprecise și a cuvintelor polisemantice, ce întrunesc uneori semnificații contrarii sau contradictorii, prin cuprinderea cuvintelor în construcții fixe al căror înțeles coincide cu cel al unor cuvinte luate independent, printr-o repartizare alogică a semnificațiilor la formele lingvistice etc. Desigur că, atunci cînd trăsătura sincretismului privește unele elemente ale culturii majore, va exista aceeași relație cu elementele limbii, dar la nivelul literar, atunci cînd sînt preluate elemente de la nivelul popular. Cultura majoră se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu viul existenței. În mod invers simetric poate fi văzută și imaginația: incapabilă să sintetizeze viziuni teoretice piramidale, ea are spontaneitatea și forța de a crea viziuni inedite, neașteptate, revelatorii, dacă nu neapărat prin „materialul” (imagini) folosit, atunci prin modul (alogic) de Îmbinare a acestuia, de a da așadar expresie unor conținuturi interioare sau transcendente necunoscute și poate mai adevărate. Tocmai pentru a se pune accentul pe funcția investigatoare și prospectivă a imaginației a fost introdus termenul, mai dinamic, imaginar. Imaginarul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
abstracțiuni. Nu și chipul negociatorilor, figuranții ei. Intriga contează mai puțin decât actorul. Imaginea nu poate proceda decât prin juxtapunere și adunare, pe un singur plan de realitate, fără posibilitatea unui meta-nivel logic. Gândirea prin imagine nu este ilogică, ci alogică. Ea are formă de mozaic, fără relieful cu mai multe etaje al unei sintaxe. În fine, imaginea ignoră mărcile timpului. Nu poți să-i fii decât contemporan. Nici în avans, nici în întârziere. Durata? O succesiune lineară de momente prezente
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin imagini. Dar se pot face fără și, probabil, împotriva acestora. Pare-se că videosfera judecă altfel. Articulat, linear, obiectiv, un Don Quijote al scrisului va vedea în jurul lui o societate cinică și fluidă, corespunzând fluidității cinice a imaginilor TV. Spirite alogice și fără legături, cu vederea scurtă, după chipul și asemănarea programelor noastre mozaicate, fără cap și coadă. Într-o lume în care anecdota trece drept demonstrație, afazia devine un ideal de integritate, căci se poate spune orice despre orice, iar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să conceapă coerent, ordonat. Un Desperado nu mai are noțiunea de ordine. Lectorul nu se mai hrănește cu o gândire planificată. Literatura Desperado se refuză bucuriei de a descoperi logica întregului. Autorul Desperado nu acceptă tirania logicului, el trăiește în alogic. Paul Valéry exclama, "Un obstacol este un soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acțiuni Ce se adaugă dramei principale și o împodobesc Schimbările de ton de la patetic la burlesc Și folosirea rațională a neverosimilului."18 Yvan Goll, și el, în Prefața la Mathusalem, se arată dornic să alunge orice logică din dramaturgie. "Dramaturgia alogică, scrie el, are drept scop să ridiculizeze legile noastre cele de toate zilele și să demaște minciuna profundă a logicii matematice sau chiar a dialecticii. În același timp, alogica va servi pentru a arăta miile de sclipiri ale unui creier
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mathusalem, se arată dornic să alunge orice logică din dramaturgie. "Dramaturgia alogică, scrie el, are drept scop să ridiculizeze legile noastre cele de toate zilele și să demaște minciuna profundă a logicii matematice sau chiar a dialecticii. În același timp, alogica va servi pentru a arăta miile de sclipiri ale unui creier uman care gândește un lucru și spune altul și care sare de la o idee la alta fără cea mai mică aparență de legătură logică." Yvan Goll revendică, ca și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a arăta miile de sclipiri ale unui creier uman care gândește un lucru și spune altul și care sare de la o idee la alta fără cea mai mică aparență de legătură logică." Yvan Goll revendică, ca și Apollinaire, această "dramaturgie alogică" din cerința de adevăr, din grija de a da socoteală referitor la inima omenească profund divizată. Atenți la propriile lor vise, Suprarealiștii consideră visul, această "altă scenă" de care vorbește Freud, ca pe o lume foarte apropiată de universul teatral
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
neavând alt rol decât acela de a exprima gândirea. Această corespondență fidelă între gramatică și logică va fi supusă criticii, afirmându-se că nu există o corespondență univocă între structura gramaticală și cea logică, că limbajul natural e mai curând alogic dacă nu chiar ilogic, ceea ce a dus la crearea limbajelor artificiale. Cu toate acestea se consideră că, chiar dacă nu răspunde unei logicități „tari”, matematice, limbajul natural nu numai că exprimă entități logice, ci și funcționează logic, deși, de cele mai multe ori
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
logică interioară a conceperii și întrupării eseurilor respective, precum, în genere, a operelor literare o logică posibil de intuit sau de presupus (într-o anumită măsură), însă mai există și un alt registru imposibil de elucidat cel al logicului sau alogicului ce ține de subliminal, ca un complex de condiționări și acțiuni mai profunde și mai tainice, astea toate întrunindu-se, întrepătrunzându-se ca o justificare existențială, ideatică și deopotrivă estetică. A.B. Referindu-se la eseurile dvs., unii exegeți au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mi se pare că lucrurile văzute, ideile gândite (sau care... îmi impun să gândesc), frumosul, urâtul, prezentul, dar mai ales viitorul toate ar dori să fie exact propriile lor... contrarii. Sau, parțial contrariate de ele însele. De aici propulsia spre alogic, dar mai artistic, întru paradoxal, dar mai limpede ca intenție-ideație-subiect, întru absurd, dar mai palpabil ca existență cotidiană, întru suprarealism, aici el însuși îndreptățindu-se ca ceva ce dă sens și... contrasens artei zilelor noastre, în general. Iar, alteori, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și refuză explicația. Lumea fantastică este o lume cu propria ei organizare, cu propriile ei condiții de existentă, cu propria ei logică. Odată acceptat, fantasticul poate deveni un spațiu al unui alt tip de normalitate, el fiind antilogic, nu și alogic, pentru că alogicul aparține deja absurdului. Ar fi totuși prea mult să situăm fantasticul în pur imaginar. Situația fantastică se naște în real, ea reprezintă un mod de a contrazice veridicul. Presupune irealitatea unor întâmplări, dar oferă și destule argumente pentru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
explicația. Lumea fantastică este o lume cu propria ei organizare, cu propriile ei condiții de existentă, cu propria ei logică. Odată acceptat, fantasticul poate deveni un spațiu al unui alt tip de normalitate, el fiind antilogic, nu și alogic, pentru că alogicul aparține deja absurdului. Ar fi totuși prea mult să situăm fantasticul în pur imaginar. Situația fantastică se naște în real, ea reprezintă un mod de a contrazice veridicul. Presupune irealitatea unor întâmplări, dar oferă și destule argumente pentru a le
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele din universul caragialian minuțios reconstituit. O carte doctă plină de farmec.
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
tot la Bloom se apelează, când termenii discuției ar trebui odată adecvați realității cultural-istorice românești. Altfel, în loc de o reală bătălie canonică, ne alegem cu o prelungită și inofensivă îmbrânceală. Istoria literaturii noastre e, cum știm, plină de paradoxuri, de trasee alogice, de sincope, de metamorfoze inexplicabile. De ce n-am fi măcar acum conștienți de impurismul câmpului literar românesc și să forțăm adecvarea critică! Era judecata critică a lui Lovinescu exclusiv estetică? De ce pare lovinescian criteriul lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc? A
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
de pe Olt." (Ionathan X. Uranus. Către Cocň) Ca Urmuz, Ionathan X. Uranus publică și el un roman parodic ultraconcetrat, Gâște libere, subintitulat "Roman succint" și dat drept "romanul fiului risipitor", tradus, chipurile, de M. Grindea. Romanul este un sinopsis frazat alogic, cu o conștiință poetologică și metatextuală similară. Un mod de expunere, dialogul, este redus la o linie urmată de literele "- rscrbuctmbstlgrzut". Urmuz este imitat în portretistică: "Omul se compune dintr-un stomac și din mai multe accesorii." (Omul) Umorul, speculând
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]