25 matches
-
Acasa > Orizont > Lingvistic > Rromani > SUFIXUL DIMINUTIVAL -ƷIKOS Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 2082 din 12 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului § Este adoptat din turcă (-cık/-cik/-cuk/-cük). § Alomorfe: -ʒìk/os, -a, -oja, -es (m. sg., f. sg., m. pl., f. pl.) § Se aplică îndeosebi substantivelor de declinarea V̀/s, -des. (o) para/s, -des ‘ban’ | para + -ʒìkos > paraʒìkos | paraʒìk
SUFIXUL DIMINUTIVAL -ƷIKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1473708637.html [Corola-blog/BlogPost/372635_a_373964]
-
Acasă > Orizont > Lingvistic > Rromani > SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Provine din sufixul turcesc -mıș, cu alomorfele -mıș, -miș, -mus, -müș, cu care se formează în limba turcă tema timpului trecut subiectiv, ce îndeplinește și funcția participiului timpului trecut. În idiomul spoitorilor cu sufixul -m`Vśi se realizează participiul verbelor turcescoide. Virtual, toate verbele de
SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1481134208.html [Corola-blog/BlogPost/372653_a_373982]
-
ç, f, s, t, k, p, ș). Dacă cuvântul de bază are deja alt sufix care se termină cu o vocală, se antepune -n- sufixului -dan/-den. Se supune regulilor armoniei vocalice. Este accentuat. A fost preluat în idiomul spoitorilor (alomorfe: -dan, -den, -tan, -ten). Este tot accentuat, cu inițiala dentală d desonorizabilă și armonizat vocalic (a după a, ï, o și u / e după e și i). Cu ajutorul lui se formează adverbe de mod, de loc, de timp, derivate
SUFIXUL -DAN (-DEN) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1484494908.html [Corola-blog/BlogPost/372657_a_373986]
-
Acasa > Orizont > Lingvistic > Rromani > SUFIXUL -L`VCI / -L`VKOS Autor: Sorin Cristian Moisescu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În limba turcă, sufixul -lık, cu alomorfele -lık, -lik, -luk, -lük, formează substantive de la diferite părți de vorbire. În idiomul spoitorilor este preluat direct din turcă ca -lV̀ci (alofon -nV̀ci) și indirect, prin română, ca -lV̀kos. Armonizându-se cu vocala din
SUFIXUL -L`VCI / -L`VKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/sorin_cristian_moisescu_1478808951.html [Corola-blog/BlogPost/372650_a_373979]
-
DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII 1. Fonetică și fonologie Intonația: structură, sens și funcții comunicative Erori tipice de pronunție comise de vorbitorii de limbă română ca limbă maternă 2. Morfologie și sintaxă ● Categoriile gramaticale ale substantivului: numărul: pluralul substantivelor (regula generală, alomorfele morfemului de plural, plurale neregulate, pluralul și substantivele colective, singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcție de număr (substantive individuale și substantive colective, substantive numerabile și nenumerabile); determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII 1. Fonetică și fonologie Intonația: structură, sens și funcții comunicative Erori tipice de pronunție comise de vorbitorii de limbă română ca limbă maternă 2. Morfologie și sintaxă ● Categoriile gramaticale ale substantivului: numărul: pluralul substantivelor (regula generală, alomorfele morfemului de plural, plurale neregulate, pluralul și substantivele colective, singulare fără plural, două forme de plural cu sens diferit); clasificarea substantivelor în funcție de număr (substantive individuale și substantive colective, substantive numerabile și nenumerabile); determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
determinarea: valorile articolului hotărât și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
și nehotărât; determinarea cu marca zero; omisiunea articolului; cazul: genitivul saxon și genitivul prepozițional; genul: expresia lexicală a genului, genul referențial (folosirea anaforică a pronumelor personale). ● Categoriile gramaticale ale verbului: timp: forme (verbe regulate și neregulate, alomorfele morfemului de trecut, alomorfele morfemului de persoana a III-a singular indicativ prezent), valori și utilizare; aspect: opoziția perfectiv-imperfectiv (progresiv) și clasele aspectuale de verbe; mod: distincția mod personal - mod impersonal; modul indicativ, modul subjonctiv și modul imperativ (formă, valori, utilizare); diateză: diateza pasivă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
și sensurile gramaticale (cu consecvență) se realizează și se manifestă în planul expresiei (de regulă, la nivelul variabilei din structura bipolară a claselor lexico-gramaticale) prin morfeme gramaticale, constituind un sistem la nivelul limbii și actualizându-se, în mod frecvent, ca alomorfe (cel mai adesea variante fonetice contextuale) în structura textului. În legătură cu cele două modalități de desfășurare a flexiunii românești, sintetică și analitică, morfemele sunt morfeme conjuncte, morfeme interne și morfeme libere. În funcție de realizarea lor fonetică în raport cu morfemul rădăcină, morfemele gramaticale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate substantivele masculine și neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic al categoriei gramaticale a numărului elev-Ø/elev-i. Alomorfe și morfeme sinonimetc "Alomorfe [i morfeme sinonime" În structura textului concret, produs al procesului de comunicare lingvistică, aceleași sensuri gramaticale se exprimă adesea prin morfeme diferite sub aspectul structurii fonetice; sensului de imperfect, de exemplu, îi corespund în flexiunea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic al categoriei gramaticale a numărului elev-Ø/elev-i. Alomorfe și morfeme sinonimetc "Alomorfe [i morfeme sinonime" În structura textului concret, produs al procesului de comunicare lingvistică, aceleași sensuri gramaticale se exprimă adesea prin morfeme diferite sub aspectul structurii fonetice; sensului de imperfect, de exemplu, îi corespund în flexiunea verbului românesc două sufixe: a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau ¤) sufixul a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor tăc-ea-m, cit-ea-m sunt alomorfe ale morfemului(arhimorfemului) ea, specific sensului de „imperfect” în flexiunea verbelor de conjugarea a II-a - a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a are realizarea fonetică ea: îngenunch’-ea-m, privegh’-ea-m. Morfemele diferite fonetic datorită relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor tăc-ea-m, cit-ea-m sunt alomorfe ale morfemului(arhimorfemului) ea, specific sensului de „imperfect” în flexiunea verbelor de conjugarea a II-a - a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-eadin structura verbelor tăc-ea-m, cit-ea-m sunt alomorfe ale morfemului(arhimorfemului) ea, specific sensului de „imperfect” în flexiunea verbelor de conjugarea a II-a - a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența -i: elev/elev-i, frat-e, fraț-i) și la substantive neutre (templ-u/templ-e; consili-u/consili-i). Aceleași dezinențe sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt condiționate de structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție cu cas-ă, țăr-i, în opoziție cu țar-ă (-ă, singular/-e, -i, plural). Cu deosebire numeroase sunt alomorfele morfemelor-rădăcină
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt alomorfe ale arhimorfemului e pentru substantive feminine, cu dezinența -ă la singular, când sunt condiționate de structura fonetică a morfemului-rădăcină: cas-e, în opoziție cu cas-ă, țăr-i, în opoziție cu țar-ă (-ă, singular/-e, -i, plural). Cu deosebire numeroase sunt alomorfele morfemelor-rădăcină, ceea ce face din alternanțele fonetice în care se concretizează un mijloc de subliniere a opozițiilor categoriale; sensurile de persoana I și persoana a II-a, la prezent indicativ sau conjunctiv, se exprimă prin dezinențe specifice: -Ø/-i, dar opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă și nefuncțională, întrucât nu reflectă raportul dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii. Noua ediție a Gramaticii Academiei, pornind de la diferite tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
invariabile: tei-tei, învățătoare-învățătoare, pronume etc. Dezinențele de singular sunt, în general, condiționate de istoria substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe) și dezinențe accidentale (explicabile însă prin istoria întrebuințării limbii). Substantivele masculine variabile realizează pluralul exclusiv prin dezinența -i, în diferite variante fonetice: i vocalic (codr-i), i semivocalic (ero-i) și i ultrascurt postconsonatic (pom-i). Substantivele feminine variabile realizează pluralul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminin): -Ø + a: dâns + a, îns + a plural: (masculin): -i + i: dânș + i + i, înș + i + i (feminin): -e + le: dâns + e + le, îns + e + le La pronumele masculin intervine și o alternanță consonantică s/ș, în structura rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative (reale sau aparente) ale unuia și aceluiași cuvînt polisemantic. Prin acest procedeu, dintr-o variantă (alofon, alomorf) a unui cuvînt originar se formează un alt cuvînt (sau chiar două cuvinte), fiecare cu sens/sensuri și formă proprie (forme proprii); de exemplu, din turc. mahramá a rezultat maramă (,,voal fin de borangic, cu care se acoperă capul"), iar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN MOTIVARE. În lingvistică, se numește motivare relația pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă și situația în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11). Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcțională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziție, atunci acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în acuzativ este omisibil în anumite condiții. Generalizarea formală reflectă și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]