4 matches
-
unui act tranzacțional între un vânzător dibace și un cumpărător credul. Acest act "comercial" va fi întrerupt de un alt vânzător, care deține adevărul despre primul. Prezența unei tepe în locul unui bețișor creează o metaforă în praesentia conjunct axată pe alotopie (Klinkenberg [1996] 2004: 373-380). Enunțul vizual prezintă o violare a regulilor de combinare și a restricțiilor selective, prin prezența unei tepe (gradul perceput) în locul unui bețișor, care ar fi alegerea justificată pentru a crea izotopia unei acadele (gradul conceput). Metaforă
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
47, unde cele două entități (conceputul și perceputul) ocupă același loc în enunț, dar se manifestă în mod explicit, cel puțin în parte. Această interpenetrare a elementelor aparținând unor entități diferite ale realității (mâncare versus transport sau școală) creează o alotopie semiotica: semnificantul perceput /ardeiul iute/ ia locul altor părți relevante (stradă, nota, culoarea roșie a semaforului, trunchiul unui copac) ale elementelor concepute, care devin semne indiciale primare aparținând unor izotopii sociale (școală, transportul sau natură). Deoarece imaginile nu promovează nici
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
asociat unui grup de indivizi, ci constituie de asemenea frontierele geografice ale României și care împreună cu mesajul lingvistic ("Corupția se îndoapă zilnic din ceea ce îți aparține. Înlătură-i pe dăunători! Ai acum cea mai bună Soluție anti-corupție.") devin indici ai alotopiei. Termenii lexicali politici ("Alianță Dreptate și Adevăr", "corupție", "anti-corupție") par să violeze regulile de combinare și selecție impuse de elementele zoomorfe (non)verbale ("soluție", "se îndoapă", "dăunători"). Configurația vizuală este structurată pe două metafore iconice, care trebuie interpretate printr-o
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
instanțe ale spiritului satului. Determinarea Ilenei se regăsește de asemenea în cel de-al doilea simulacru, cănd "încheie" un contract cu un participant abstract, "viață" ("[...] s-a învoit cu viața: ea da parale, viața să-i dea iubire", p.372). Alotopia (Greimas 1983) instituită de unul dintre contractanți sugerează magnitudinea ridicată a lipsei unui control al realității, la care te poate împinge dorința oarbă de depășire a propriei condiții. Deși asistăm la o renunțare la semnele bogăției (șampanie și straie pompoase
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]