174 matches
-
avea să facă niște minunății cu bomboanele. După ce a rugat-o în mai multe rânduri, reuși ca ea să-i dea să guste una. Era gata să plece când Delia îi aduse o mică mostră albă pe o farfuriuță de alpaca. Pe când o savura - ceva doar o idee amar, cu un ușor iz de mentă și nucșoară într-un amestec ciudat -, Delia avea ochii plecați și un aer modest. Refuză să primească elogiile, nu era decât o încercare și era încă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ei alegeau formele simple, cele cunoscute, ba chiar tăiau bomboanele ca să examineze umplutura. Pe Mario îl amuza nemulțumirea mocnită a Deliei lângă pian, aerul ei părelnic distrat. Păstra pentru el noutățile, în ultima clipă venea de la bucătărie cu farfurioara de alpaca. Odată se făcu târziu cântând la pian și Delia îl lăsă s-o însoțească la bucătărie pentru a căuta niște bomboane noi. Când aprinse lumna, Mario văzu pisica adormită în cotlonul ei, și gândacii fugind pe pardoseală. Își aminti de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o ținea în mână ca pe o altă lună micuță. Nu voise să-l roage pe Mario să guste de față cu părinții, el trebuia să înțeleagă cât o oboseau reproșurile lor, veșnic considerau că a-i cere
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Doina Uricariu Repetiție Baraca s-a golit de deținuți, Trupurile lor nu mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ceaiul de dimineață Liniște tu clatini lingurița în ceașca de ceai liniște de mușețel și pururi încercuitului pace Linguriță feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
El surprinde admirabil spiritul epocii dinainte de război într-un oraș cosmopolit ca Brăila: "un port în plină efervescență în acei ani de după primul război", "Lume cosmopolită de armatori cerealiști și negustori bogați de toate neamurile." Și domnii cu haine de alpaca, cu ghete cu scârț, cu pălării canotier Ťa la Maurice Chevalierť, cu ghetre, guler tare și baston, vara, sau cu melon, șoșoni, haine cu guler de vidră, căptușite cu bizam, vizon sau samur (după rang și pungă), iarna, consumau ademenitoarele
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
unei razii, a unui control al provenienței mărfurilor, al descinderii celor de la ORDA: spre deosebire de băieții spilcuiți pe care amicii de la circa de poliție îi avertizezază când nu e cazul să iasă la vândut, pentru amărășteanul ce-și vinde tacâmurile de alpaca primite cadou de nuntă în urmă cu jumătate de secol nu se obosește nimeni. La fel, vremea bună sau vremea rea sugerează compoziția - cum să-i spun "politically correct"? - socio-rasială a celor ieșiți să-și vândă marfa. Dacă e frig
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
sînt fără cusur: "încui ușile una după alta. îmi strecor mîinile subțiri sub pielea de lemn a obiectelor. le pipăi. să nu se ascundă căpcăunul borțos pe undeva. aud cariile nopții săpînd galerii de rumeguș în șifonierul tatei. [...] lingurița de alpaca în paharul cu apă. ș..ț căpcăunul cu fruntea în perna mea". în locul semnificației visului este împinsă în față forma "populară" de interpretare, cu o ironie rece care trădează neîncrederea în posibilitatea de a face inteligibil un tărîm al celor
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
chipul iluminat de zâmbetul de Kore și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument. Dintre acestea, clarinetul muzicianului Kinan Azmeh, din taraful de Terpsihore arabe este echivalentul Prințului Ferdinand. Efectul cel mai
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj din celălalt veac". Într-o casă cu parfum de epocă se servește „șerbetul de trandafir: lingurițele de alpaca, pline vîrf cu minunea roză, atîrnă frînte în paharele brumate". O frumoasă își pierde tocul de la pantof, pe stradă, înfipt în șina tramvaiului, determinîndu-l pe un ins „galant" a-l extrage din „capcană" și a-l oferi proprietarei „ca pe-
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
atîtea și atîtea hîrburi moarte. Un fotograf și-un arhivar, oameni care ogoiesc pierderile de timp, și-un comisionar care-l risipește. De unde se vede că viața nu e timpul, ci ravagiile lui, în carnea (de lemn, de jad, de alpaca) a unor companioni la nesfîrșit schimbați. Și că, dacă, cine știe, poștașul Cal l-ar fi întîlnit pe Vautrin, compromisul lor ar fi fost o sfidare suavă, ,ideală", dar nu mai puțin sfidare. Așa cum o găsești într-un roman în
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
să rabde. își scutură părul căzut peste frunte. Ridică ochii. Privește cerul prin cioburile de vitralii. Este albastru iluzoriu. După toate calculele sale, afară ar trebui să fie deja întuneric. Nu este. Nici lumânările nu sunt aprinse în sfeșnicele din alpaca lucrată în Rusia Albă. Dacă ar fi credincioasă s-ar închina, ar spune rugăciuni pe mătanii. Nu este. Martina Sâmbure nu se încrede nici în oameni, nici în semnele cerului. Viața ți-o faci singur! Clipa de față naște clipa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate și pe masă tot ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din alpaca sau din argint, nu puteai să știi la prima vedere ce metal putea fi, pentru un pahar cu vin, sau ibrice și ceșcuțe din alamă lustruită pentru pregătirea și servirea unei cafele. Mai exista un cuier cu trunchiul torsionat ca
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
ani!” De ce...mulți? Se zbătuse să pregătească atâtea și pentru anul acesta. Și acum se întreba derutată: de ce? În sufragerie pusese pe masă setul de farfurii din porțelan chinezesc cu decor aurit, paharele din cristal de Bohemia și tacâmurile de alpaca, moștenite de la bunica. Cumpărase și un brad... Așa pregătise sufrageria și anul trecut...Și acum doi ani...Singură, cu masa plină de bunătăți, cu luminile aprinse peste tot și cu televizorul deschis toată noaptea. Așa se obișnuise să fie în
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
spre grădina interioară a edificiului. În ciuda atmosferei aproape tropicale, librarul purta hainele sale obișnuite de țafandache, iar monoclul Îi lucea În semiîntuneric precum o monedă pe fundul unei fîntîni. LÎngă el am deslușit o figură Înveșmîntată Într-o haină de alpaca albă, care mi s-a părut a fi un Înger sculptat În cețuri. La ecoul pașilor mei, Barceló și-a Întors privirea și mi-a făcut semn să mă apropii. — Daniel, nu-i așa? a Întrebat librarul. Ai adus cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
abandoneze zîmbetul parțial. Dar, dacă Îți par mai tînără, cu atît mai mult trebuie să mă tutuiești. Cum spuneți dumneavoastră, domnișoară Clara. Am observat pe Îndelete mîinile ei deschise ca niște aripi În poală, talia fragilă insinuîndu-se pe sub cutele de alpaca, desenul umerilor, extrema paloare a gîtului și linia buzelor, pe care aș fi doit să o mîngîi cu vîrful degetelor. Niciodată pînă atunci nu avusesem prilejul să observ o femeie așa de aproape și cu atîta precizie, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sânge de grof diluat cu palincă. Întreaga adunare suspină îndurerată. Semnele ruinei fizice și morale deveneau evidente ... ! Peste doar câțiva ani însă... În China se descoperi usturoiul fără gust și fără miros... Se propuse înlocuirea argintului, din orice combinații, cu alpacaua sau cu antimoniul, mult mai ieftine, dar și mult mai durabile... Începu o campanie de profilaxie a bolilor cu transmitere sexuală, combaterea leucemiei și interzicerea fermă a drogurilor injectate, compensate fiind, cu liberalizarea și încurajarea consumului de canabis... O multinațională
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
a ei. Poate îi era teamă că nu mă mai lăsa la ei. Nici asta n-ar fi făcut-o. Știu că la timpul acela, nu-mi păsa ce zice tata. Masa se desfășură în liniște. Doar zgomotul tacâmurilor de Alpaca se auzea ritmat la atingerea farfuriilor. Tatamare își permitea un pahar de țuică înainte și unul de vin în timpul mesei. Grivei dădea târcoale pe la ușă. Resturile rămase erau adunate pentru el. În acea seară l-am mângâiat pentru prima oară
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
sfârșiturilor / fără s-arunc vina pe nimeni.”. Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deține taina fabulosului poetic:« am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. » Pentru a-i înțelege esența profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John PERSE: “Ô toi, désir, qui vas chanter...”. Si replica poetului Aurel Avram Stănescu: “cuprindeai în palmă lumea “! Și iată cîntecul de lebădă: « Nu plânge! Visează, știu că
ABSTRACŢIUNI CANTABILE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351694_a_353023]
-
femeile din familia ei. Compromisul. Aruncă părul pe spate . Ridică ochii. Privește cerul prin cioburile de vitralii. Albastru iluzoriu. După toate calculele sale, afară ar trebui să fie deja întuneric. Nu este. Nici lumânările nu sunt aprinse în sfeșnicele din alpaca lucrata în Rusia Albă. Dacă ar fi credincioasa s-ar închină, ar spune rugăciuni pe mâțanii. Nu este. Mărțina Herseni nu se rede nici în oameni, nici în semne cerești. Viața ți-o faci singur! Așa a învățat-o bunica
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
sfârșiturilor/ fără s-arunc vina pe nimeni.” Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deține taina fabulosului poetic: „am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca.” Pentru a-i înțelege esența profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John Perse: „Ô toi, desir, qui vas chanter...” Și replica poetului Aurel Avram Stănescu: „cuprindeai în palmă lumea!”. Și iată cîntecul de lebădă: „Nu plânge! Visează, știu că
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
de câte ori îl revede în arenă, îl sărută cu ochiice nu se mai închid în clipiri, căruia îi răspunde cu râsul ce nu mai încetează, iar secundele, minutele trăite la spectacol i se par o ploaie de bucurii. Leii, lamele, lama alpaca, dromaderii,cămilele, caii, poneii, câinii, pisicile, șerpii, păianjenii, toate necuvântătoarele artiste, acrobații prelinși prin aer ca vulturii, gazelele de fete frumoase, zguduind inimile cum se izbește lumina de canatele ferestrelor, Armando, dragul, veselulArmando, sunt o aurărie a copilăriei lui Maximilian
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
nostru oraș nu exista în unicul magazin alimentar „Oltul” apă minerală! Îl priveam pe Constantin cum mănâncă dulceața cu lingurița de argint. -Când ne-a servit mama la acel eveniment din tinerețe, dulceața am mâncat-o cu o lingurița de alpaca. Doar farfurioarele și paharele de cristal sunt aceleași. Tina le-a păstrat cu sfințenie! După ce am mâncat delicatețele aduse de soție am început să citesc din agendă. Privindu-l cu coada ochiului, Constantin se uita la cărțile din biblioteca mea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
sânge de grof diluat cu palincă. Întreaga adunare suspină îndurerată. Semnele ruinei fizice și morale deveneau evidente... Peste doar câțiva ani însă, în China, se descoperi usturoiul fără gust și fără miros... Se propuse înlocuirea argintului, din orice combinații, cu alpacaua, sau cu antimoniul, mult mai ieftine, dar și mult mai durabile... Începu o campanie de profilaxie a bolilor cu transmitere sexuală, combaterea leucemiei și interzicerea fermă a drogurilor injectate, compensate fiind cu liberalizarea și încurajarea consumului de canabis... O multinațională
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
normali. Lumea lor se oprea la poarta orfelinatului nostru. Odată când am fost invitat la o aniversare, într-o familie normală - două fetițe cu cozi lungi, părinți arătând o îngăduință excesivă, cum se spune, dulceață servită în cupe mici din alpaca, șervete pe care nu îndrăzneam să le ating -, am crezut că jucau o comedie și că, dintr-o clipă într-alta, aveau s-o recunoască și să mă alunge... Încă îmi mai amintesc, vezi tu, chiar cu o recunoștință maladivă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]