130 matches
-
2: khoisan, limbile pigmeilor, congo-sahariene, non-africane; - stratul 3 (al limbilor non-africane): indo-pacifice (și australiene), eurasiene; - stratul 4 (al limbilor eurasiene): austrice, dene-caucaziene, eurasiamericane; - stratul 5 (au limbilor eurasiamericane): afro-asiatice, dravidiene, kartveliene, eurasiatice, amerindiene; - stratul 6 (al limbilor eurasiatice): indo-hitite, uralice, altaice, ciukoto-kamciatkiene, eschimo-aleute; - stratul 7 (ramură indo-hitită): anatoliene, non-anatoliene (indo-europene)229. În volumul Originea limbilor, Merritt Ruhlen, discipol al lui Joseph Greenberg, ajunge chiar să reconstituie cîteva rădăcini lexicale pe care le consideră că au aparținut limbii-mamă a umanității, limbii primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi în Caucaz, Turcia și Iran) 10. Dravidiana (28 de limbi în sudul Indiei) 11. Eurasiatica 11.1. Indo-europeană (aproximativ 150 de limbi în Asia și Europa) 11.2. Uralo-yukaghiră (24 de limbi în Rusia, Ungaria, Finlanda, Estonia) 11.3. Altaica (63 de limbi în Asia și Asia Mică) 11.4. Coreano-japonezo-ainu (4 limbi) 11.5. Ghiliak (1 limba, gurile Amurului, insula Sahalin) 11.6. Ciukoto-kamceatkiană (5 limbi în Siberia de Nord-Est) 11.7. Eschimo-aleută (9 limbi în Canada, SUA, Groenlanda
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și de Sud) Anterior, în lucrarea Language în the Americas, Stanford University Press, Stanford, 1987, Greenberg propunea următoarea clasificare: 1. Khoisan 2. Nigero-kordofaniană 3. Nilo-sahariană 4. Afro-asiatică 5. Caucaziana de Nord 6. Caucaziana de Sud 7. Eurasiatica (Indo-hitită, Uralică, Yukaghiră, Altaica, Coreeană, Japoneză, Ainu, Ghiliak, Ciukoto-kamceatkiană, Eschimo-aleută) 8. Dravidiana 9. Chino-tibetană 10. Austro-asiatică 11. Austro-tai 12. Indo-pacifică 13. Australiană 14. Na-dené 15. Amerindiana Merritt Ruhlen se bazează pe această clasificare, căreia îi aduce unele mici modificări și completări (v. Ruhlen, Familiile
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Ruhlen, Familiile de limbi ale lumii, în A Guide to the World's Languages, vol. 1: Classification, Stanford University Press, Stanford, California, 19912, p. 290): 1. Khoisan 2. Nigero-kordofaniană 3. Nilo-sahariană 4. Afro-asiatică 5. Caucaziana 6. Indo-hitită 7. Uralo-yukaghiră 8. Altaica 9. Ciukoto-kamceatkiană 10. Eschimo-aleută 11. Elamo-dravidiană 12. Chino-tibetană 13. Austrica I. Miao-yao ÎI. Austro-asiatic III. Austro-tai A. Daic B. Austronezian 14. Indo-pacifică 15. Australiană 16. Na-dené 17. Amerindiana 18. Limbi izolate 19. Neclasificate 20. Pidginuri și creole 21. Artificiale Nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii le amintim pe cele după care nu există nici un fel de dovezi că limbile indo-europene ar fi mai recente decît celelalte grupuri de limbi și cea după care "el definește limbile indo-europene după un
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
au preluat tehnică domesticirii calului. Unele date lingvistice confirmă ipoteza Gimbutas: în arealul cuprins între Scandinavia la nord, Marea Neagră la sud, munții Urali la est și fluviul Volga la vest (ipotetica patrie primitivă a indo-europenilor) trăiesc și populații uralice și altaice și de aici ideea că limbile indo-europene și cele uralo-altaice au o origine comună. În Limbile lumii. Mică enciclopedie, volum apărut în 1981, Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu realizează o sinteză a caracteristicilor tipologice ale limbilor indo-europene despre care se
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
iar genul gramatical lipsește; - la nivelul tipologiei sintactice sînt limbi SOV (subiect-obiect-verb), centripete (modificatorii preceda elementul modificat) și utilizează postpozițiile în locul prepozițiilor. Lista numeralelor de la 1 la 10 pare mai degrabă un contraargument al existenței unei singure familii: Cuvînt Uralică Altaica Proto-uralică Proto-fino-ugrică Proto-samoedă Proto-altaică Proto-turcică Proto-mongolică Proto-tungusă unu *wk*wik-tɨ *uk*byuri *bîr *nigə(n) *əmun/ *əmkən doi *kek-tɨ *sid*puču *buč*koyar *dʐuru trei *koləm *nagur *ilu *ölöng *gurban *ilan patru *ńeljä *tʲet*torʲ*dört *dörben *dujin cinci *wit-tɨ
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
tunitu ta-sas șase * ńu-ghu*jirgu*ńiŋu mușapte *ŋadi *jeti *nadən nana nid-kup opt *ĵa *sekür *dʐakpun ya < *da yət nouă *kegxegün *yersün kokonozece *tʲub*dʐuan towo Și paradigmă pronumelui personal pare să confirme existența mării familii uralo-altaice: Limbi uralice Limbi altaice balto-finice ugrice turcice mongolice finice estoniana maghiară turcă turkmena tătara mongola eu minä mîna én ben men min bi tu sinä șină te sen sen sîn chi el hän tema ő o ol ul ter ea (nu există, pentru ca aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
te teie ți siz siz șez ta ei he nemad ők onlar olar alar ted Marius Sală și Ioana Vintilă-Rădulescu273 par a adera la opinia (majoritară, de altfel, printre lingviști) conform căreia familia uralică ocupă o poziție intermediară între familia altaica și cea indo-europeană. Iată cum sintetizează autorii principalele trăsături tipologice ale celor două familii: limbile din familia altaica "au sisteme consonantice simple și puține grupuri de consoane. Nu au tonuri (japoneză are un sistem asemănător celui tonal). Sînt în general
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Ioana Vintilă-Rădulescu273 par a adera la opinia (majoritară, de altfel, printre lingviști) conform căreia familia uralică ocupă o poziție intermediară între familia altaica și cea indo-europeană. Iată cum sintetizează autorii principalele trăsături tipologice ale celor două familii: limbile din familia altaica "au sisteme consonantice simple și puține grupuri de consoane. Nu au tonuri (japoneză are un sistem asemănător celui tonal). Sînt în general limbi aglutinante, cu armonie vocalica între sufix și radical (că și limbile uralice), care nu se regăsește însă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în dialectele acestei limbi; nu au pronume posesive, rolul acestora fiind preluat de sufixe posesive; mărci de plural comune: -j/-i și -ț/-d; nu au verbul a avea. După Merritt Ruhlen (1987: 287) avem o familie uralico-yukaghiră și una altaica, aceasta din urmă cuprinzînd ramurile turcica, mongolica, tungusă, coreeană, japoneză-ryukyuan și ainu. Înrudirea micro-familiei yukaghire cu limbile uralice, propusă mai întîi de Collinder (1940), se baza pe numeroasele corespondențe între sistemul cazual yukaghir și cel proto-samoed. 6.5.1. FAMILIA
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
rusesc). Două limbi/dialecte principale: - yukaghir de nord (yukaghir de tundra) - yukaghir de sud (yakaghir din Kolima). Este considerată fie o limbă izolată, neafiliabilă, fie o limbă aparținînd unei ipotetice ramuri uralo-yukaghire a mării familii uralo-altaice. 6.5.2. FAMILIA ALTAICA Numele provine de la munții Altai, din Asia Centrală, formați din patru lanțuri muntoase aflate în zona granițelor dintre Rusia, China și Mongolia. Aceste limbi ocupă o suprafata uriașă că întindere, vorbindu-se din Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu, pînă în Asia Centrală, de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și coreeană și japoneză, idee reactualizata și susținută cu noi argumente, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, printre alții de Nicholas Poppe 277, Roy Miller 278 sau Serghei Starostin 279. Tot acum se încearcă alăturarea de subfamilia altaica și a limbii ainu280 (vezi notele la p. 181). 6.5.2.1. Grupul turcic 40 de limbi (Ethnologue) și aproximativ 200 de milioane de vorbitori. Lars Johanson 281 împarte limbile turcice în șase ramuri: 1. Ramură sud-vestică (oguz): - pecenega
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
divergență, iakută și dolgan, cu o puternică influență tungusă. 6.5.2.2. Grupul mongolic 13 limbi (Ethnologue) vorbite în Asia Centrală (Mongolia, Rusia - Siberia și Chină) de aproximativ 7 mîl. de vorbitori. Cei care contrazic apartenența limbilor mongolice la limbile altaice explică asemănările structurale cu limbile turcice și tunguse prin fenomenul de spachbund (contact lingvistic). Scrierea tradițională mongolica a apărut în secolele XII-XIII, fiind derivată din scrierea uigură. 1. Ramură orientala - dagur sau daur (100.000 în regiunea autonomă Mongolia-Interioară din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de vorbitori în Chină - Manciuria; limba pe cale de a se stinge) - xibe sau sibe sau xibo (30.000 în Chină) 6.5.2.4. Grupul japonez 1. japoneză (130 mîl.). Cei mai multi lingviști o consideră o limbă izolată. Alte teorii: limba altaica; limba mixtă, altaica și austroneziana: structura sintactica altaica, dar influențe morfologice și lexicale din limbile malayo-polineziene; înrudită cu coreeană. 2. limbile ryukyu: amami, okinawa (cei mai numeroși vorbitori), miyako, yaeyama, yonaguni etc. Sînt vorbite în insulele Ryukyu (în sudul arhipelagului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Chină - Manciuria; limba pe cale de a se stinge) - xibe sau sibe sau xibo (30.000 în Chină) 6.5.2.4. Grupul japonez 1. japoneză (130 mîl.). Cei mai multi lingviști o consideră o limbă izolată. Alte teorii: limba altaica; limba mixtă, altaica și austroneziana: structura sintactica altaica, dar influențe morfologice și lexicale din limbile malayo-polineziene; înrudită cu coreeană. 2. limbile ryukyu: amami, okinawa (cei mai numeroși vorbitori), miyako, yaeyama, yonaguni etc. Sînt vorbite în insulele Ryukyu (în sudul arhipelagului japonez) și sînt
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a se stinge) - xibe sau sibe sau xibo (30.000 în Chină) 6.5.2.4. Grupul japonez 1. japoneză (130 mîl.). Cei mai multi lingviști o consideră o limbă izolată. Alte teorii: limba altaica; limba mixtă, altaica și austroneziana: structura sintactica altaica, dar influențe morfologice și lexicale din limbile malayo-polineziene; înrudită cu coreeană. 2. limbile ryukyu: amami, okinawa (cei mai numeroși vorbitori), miyako, yaeyama, yonaguni etc. Sînt vorbite în insulele Ryukyu (în sudul arhipelagului japonez) și sînt în pericol de dispariție, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2.6. Limba ainu S-a vorbit în sudul peninsulei Sahalin, în insulele Kurile, în Kamceatka iar astăzi mai are cîțiva vorbitori în insula Hokkaido din Japonia. Considerată în general o limbă izolată. Din perspectiva tipologica este apropiată de limbile altaice, paleo-siberiene și japoneze. Ainu a fost integrată subfamiliei altaice începînd de prin anii '60 ai secolului trecut, dar studii mai recente o considera ca aparținînd mai degrabă limbilor austro-asiatice. Bibliografie specială: Abondolo, Daniel M. (editor), The Uralic Languages, Routledge, Londra
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
peninsulei Sahalin, în insulele Kurile, în Kamceatka iar astăzi mai are cîțiva vorbitori în insula Hokkaido din Japonia. Considerată în general o limbă izolată. Din perspectiva tipologica este apropiată de limbile altaice, paleo-siberiene și japoneze. Ainu a fost integrată subfamiliei altaice începînd de prin anii '60 ai secolului trecut, dar studii mai recente o considera ca aparținînd mai degrabă limbilor austro-asiatice. Bibliografie specială: Abondolo, Daniel M. (editor), The Uralic Languages, Routledge, Londra/New York, 1998. Austerlitz, Robert, L'ouralien, în André Martinet
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
University Press, Cambridge, 2011. Lewis, Geoffrey, The Turkish Language Reform. A Catastrophic Success, University Press, Oxford/New York, 1999. Marcantonio, Angela, The Uralic Language Family. Facts, Myths and Statistics, Blackwell Publishers, Oxford/Boston, 2002. Miller, Roy Andrew, Japanese and the Other Altaic Languages, University of Chicago Press, Chicago, 1971. Miller, Roy Andrew, Languages and History. Japanese, Korean and Altaic, The Institute for Comparative Research în Human Culture, Oslo, 1996. Miller, Roy Andrew, The Japanese Language, University of Chicago Press, Chicago, 1967. Okamoto
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1999. Marcantonio, Angela, The Uralic Language Family. Facts, Myths and Statistics, Blackwell Publishers, Oxford/Boston, 2002. Miller, Roy Andrew, Japanese and the Other Altaic Languages, University of Chicago Press, Chicago, 1971. Miller, Roy Andrew, Languages and History. Japanese, Korean and Altaic, The Institute for Comparative Research în Human Culture, Oslo, 1996. Miller, Roy Andrew, The Japanese Language, University of Chicago Press, Chicago, 1967. Okamoto, Shigeko; Shibamoto-Smith, Janet S. (editori), Japanese Language, Gender, and Ideology. Cultural Models and Real People, Oxford University
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
University of Chicago Press, Chicago, 1967. Okamoto, Shigeko; Shibamoto-Smith, Janet S. (editori), Japanese Language, Gender, and Ideology. Cultural Models and Real People, Oxford University Press, Oxford, 2004. Perrot, Jean, Études de linguistique finno-ougrienne, Peeters, Leuven, 2005. Poppe, Nicholas, Introduction to Altaic Linguistics. Ural-altaische Bibliothek 14, Otto Harrassowitz, Wiesbaden, 1965. Poppe, Nicholas, Vergleichende Grammatik der altaischen Sprachen. Teil I. Vergleichende Lautlehre, Otto Harrassowitz, Wiesbaden, 1960. Refsing, Kirsten, The Ainu Language. The Morphology and Syntax of the Shizunai Dialect, Aarhus University Press, Aarhus
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vocabulaire des langues ouralo-altaïques, H. Champion, Paris, 1930. Shibatani, Masayoshi, The Languages of Japan, Cambridge University Press, Cambridge, 1990. Shirokogoroff, S.M., Ethnological and Linguistical Aspects of the Ural-Altaic Hypothesis, The Commercial Press, Beijing/Chină, 1931. Șinor, Denis, Essays în Comparative Altaic Linguistics, Indiană University Research Institute for Inner Asian Studies, Bloomington, 1990. Șinor, Denis (editor), The Uralic Languages. Description, History and Foreign Influences, E.J. Brill, Leiden, 1988. Sohn, Ho-Min, The Korean Language, Cambridge University Press, Cambridge, 1999 Song, Jae Jung, The
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Brill, Leiden, 1988. Sohn, Ho-Min, The Korean Language, Cambridge University Press, Cambridge, 1999 Song, Jae Jung, The Korean Language. Structure, Use and Context, Routledge, Londra/New York, 2005. Starostin, Sergei A.; Dybo, Anna V.; Mudrak, Oleg A., Etymological Dictionary of the Altaic Languages, vol. 1-3, Brill Academic Publishers, Leiden, 2003. Svantesson, Jan-Olof et alii, The Phonology of Mongolian, Oxford University Press, Oxford/New York, 2005. Tamura, Suzuko, The Ainu Language, Sanseido, Tokyo, 2000. Tranter, Nicolas (editor), The Languages of Japan and Korea, Routledge
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mîl. de vorbitori - 900.000 în Spania și 100.000 în Franța) are, de departe, cea mai bogată bibliografie. Situația limbilor coreeană și japoneză nu este încă clarificata pe deplin, dar înclinam să credem în posibilă lor înrudire cu limbile altaice. Există numeroase limbi moarte care intră în categoria limbilor izolate, ca de pildă sumeriana și elamita, dar și pentru acestea s-au propus posibile filiații. Elamita, de pildă, a fost relaționata cu limbile dravidiene. În perimetrul european se pot aminti
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]