1,108 matches
-
Cei mai mulți-singuri, puțini câte doi Împărțind astfel înșelătoarea povară. Azi-noapte am ieșit din noi printre mașini și flori de cicoare Credeam că mai am timp să mă adun Măcar până la apus, când șarpele moare Atins cu o nuia de alun. Rochia ei roșie, ca păcatul... De departe, rochia ei roșie doarme-n somnul mătăsii Mângâind câte-un deal, încă unul Și tot nu-i de-ajuns și tot mai sleite-s Flăcările care ard iluzorii păduri. Rochia ei roșie ca
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș nămeții, Are un pulovăr destrămat de lână, Unde stau, podoabe, spinii și scaieții. El adună cercuri sacre pe-un toiag Ori poate pe-o vargă bună de alun, Care îți găsește apa de izvor, Care detectează susurul cel bun. Hai cu mine, acuma, să-l primim în prag, A găsit, sunt sigur, apa de fântână, Unde urci costișa spre un vechi drumeag, Unde umbra serii soarele o amână
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
instala și-o Vita nuova-n față. Brusc Laura, lin Beatrice - vor, O rază, prinde, azi întâia oară. Cu care nu știam să fiu dator. Obiecte pentru vrăji, spre-o altă viață. Și în ce slavă stând! care coboară... Flori de alun Florile cad de-a valma, bărbătești, De pe alunii vizitați de-un vânt. Și-au făcut datoria, oblicești În Flora României - trist comând. N-a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
lin Beatrice - vor, O rază, prinde, azi întâia oară. Cu care nu știam să fiu dator. Obiecte pentru vrăji, spre-o altă viață. Și în ce slavă stând! care coboară... Flori de alun Florile cad de-a valma, bărbătești, De pe alunii vizitați de-un vânt. Și-au făcut datoria, oblicești În Flora României - trist comând. N-a uitat nici sfârleaza de rubin, A florii femeiești - Cum o găsești De greu! - de-un tainic dor să ardă, lin. Și toate se vor
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
scrânciob și rândunici și puii de bibilică uscați în chimire? Pepenii cu miezul și cocoșul roșu împușcați de semințele de tăciune, râul ca o armură de Crăciun, stratul cu măciulii de mac, decapitate anume pentru un ospăț pe frunziș de alun. Așezi rotundele frunze păroase, pe spate, lângă alunele cu înveliș de smarald, ca degetar, care seamănă când le privești de departe cu niște mătănii de chihlimbar. Cum a putut să schimbe firul de apă subțire în cascadă și să-l
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
nici cu secera, nici el, nici fiul lui și colegul nostru. De fapt nici nu avea nevoie să facă compromisuri, fiind un elev eminent, mereu premiul 1. Pentru a-l prezenta pe profesorul Crețu, Închipuiți-l cu o prăjină de alun În mână (avea câteva rezervă Întotdeauna. Nu știu cine i le procura, Nelu fiul lui În nici-un caz, că nu avea nici un interes, ba dimpotrivă) cu care arăta planșele agățate pe pereți și apoi dezvolta pe tablă câte o porțiune despre care
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
pereți și apoi dezvolta pe tablă câte o porțiune despre care trata În lecția respectivă, desenând după cum am spus, nemaipomenit că ne Întrebam de ce nu s-a făcut pictor. În acest timp nuiaua sau vergeaua, dar de fapt prăjina de alun, stătea rezemată de tablă. După ce termina de explicat tema respectivă lua nuiaua și stând În mijlocul podiumului, ne interoga să vadă dacă am Înțeles. Uneori era nevoit să se Întrerupă observând pe câte unul care În loc să-l urmărească, stătea cu capul
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Înțeles că și eu am să fiu mutată tot disciplinar, Într-un cămin În care “am să mă Învăț minte“, nu m-am putut abține și am plâns. Una dintre Îngrijitoarele de serviciu m-a plesnit cu un băț de alun, plin de noduri. În noaptea aceea, după ședință, am fost mutată. M-am trezit, câteva minute mai târziu, Într-o clădire din centrul orașului, cu gratii la ferestre, asemănătoare unei pușcării pentru criminalii În serie. În interior, Într-un hol
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
trecând, mai înainte, pragul cuvintelor tale materne Nu pleca Jordi-Pere, Antoni, domnule Cerda nu pleca la părinți și nici altundeva stai și spune-ne din falduri de munte, de la șes cum păzeai oile când erai copil și ciopleai fluiere de alun cum puneați voi țăruși la stână, cum îi legați pe crăcane să faceți oilor adăpost - lăsând și lui Dumnezeu culcuș printre ele Mai spune-ne tu câte nu știm - suntem atât de uituci Cuvintele cu gâtlej luminos ți se hrănesc
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
un cîntec sfînt Ce povestește despre fluturi Îndrăgostiți în clăi de fîn Ei nu mai vor să plece-n lume Prin aerul ce face spume Ci-acolo-mbătrînesc rămîn Pînă ce inima le-o vindec Și-n miez le sorb zeama de-alun În rugăciunea mea-i un cîntec Pe care vreau mereu să-l spun Pe care nu mai știu să-l spun...
În rugăciunea mea-i un cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12487_a_13812]
-
lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile celorlalți Scripeți și armuri Zornăind în adîncul Pupilelor Ca o pregătire de război. Un popor neajutorat: Femei ce nu mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele frunții, în răsuflarea somnului, în seva nucului Toamna va rostogoli Atîtea merinde Pentru praznicul celor morți. * Niște veșminte interzise, Splendide Flamurile, Iluzia aripilor De arhangheli înlănțuiți (roșul stăruitor, deocamdată ascuns între însemnele aurite.) Garda sunetelor
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
al sângelui tău miezul de salcie să-mi calce moartea pre moarte cu un acoperământ de pași tineri încerc să alunec pe șirul pașilor noștri așa cum coboram în copilărie dealul înghețat spre casa bunicilor așa cum descălecam cu șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare al sângelui tău așa cum ne descrește vocea citind poemele direct pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor nesfârșit este șirul pașilor noștri poticnițI cu care traversăm strâmtoarea lumilor din bulboane de fân proaspăt
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mele despre El așa petrecându-mi eu veșnicia recentă în torpoare, cu ochii pe ceas și adulmecându-L, un cal roșu își soarbe jăraticul direct de pe buzele mele de ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
în cărare.Lăsând-ul pe-al său stăpânSingur cu căruța-n drum.... XIX. CORBUL ȘI VULPEA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Un corb furase o dată Dintr-un caș o bucată Și se-așezase-ntr-un alun Să se-nfrupte la dejun. Tocmai când voia s-o-nghită, L-opri o voce fandosită: -Vai, Cumetre, ce penaj frumos! Vino, rogu-te, mai jos Să te-admir mai de-aproape! Și-aș vrea s-ascult, dacă se poate
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
recunoștință. Aici el își consacră timpul cizelării textelor și grădinăritului: „Suburbiile dau cu ferestrele în câmp/ colorează vocea soarelui/ metafora din ochii unei pisici/ escaladează mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
mii de culoriDin cătănie și vară și iarna.Trec tinerii grăbiți pe alee,doi câte doi... XVII. VISURI SPULBERATE, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1761 din 27 octombrie 2015. VISURI SPULBERATE Se aud în pădurice pe sub poale de aluni, Zbârnâituri de alice tulburând a ei minuni. Câmpuri verzi cu viorele sunt călcate de hăitași Triluri lungi de pasarele alungate de gonași Și tot freamătul din codru,se oprește un moment, Chiar și inima de lotru stă la pândă,mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
astru. Din ochi mari ,timizi,curg iată! boabe mici de chihlimbar Picuri reci că de cascadă,stropind foi de măgheran. Față-n fata-nfunta soarta,un vânat și o domnită, ... Citește mai mult VISURI SPULBERATESe aud în pădurice pe sub poale de aluni,Zbârnâituri de alice tulburând a ei minuni.Campuri verzi cu viorele sunt călcate de haitasiTriluri lungi de pasarele alungate de gonasiSi tot freamătul din codru,se oprește un moment,Chiar și inima de lotru stă la pândă,măi atentCeasuri lungi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
facerea lumii, a frumosului dăinuitor) a făcut casă bună cu litera scrisă. În combinațiile acesteia - de ordinul miilor de vibrații în funcție de contextele oferite a dat naștere la cuvinte, adică la semne. Abia de aici încolo, scriitorul vine cu nuielușa de alun, dându-le semnificații și poziții, creând minunate câmpuri de înțelesuri. La acest nivel, ori în acest stadiu, se instalează confortabil știința autorului - de a relata, de a descrie, (vai...ieri, de a zugrăvi!), de a-și imagina, de a transpune
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
minoră) nu susține din interior poemele, acestea devin simple versificări sunătoare, precum în "rimelările" lui Șerban Foarță. Abia în aceste cazuri - iar nu în cele de erotism dezlănțuit - se poate vorbi despre trivialitate, ca formă degradată a facilității: "Nuielușă de alun,/ Ce să-ți spun să te îmbun?/ Să-ți dau whisky cu magiun,/ Leafa-ntreagă să-mi consum/ Ca dementul, pe-un furou,/ Pentru dalbul tău popou?// (...) Corabie cu piper,/ Prin ce vrajă, ce mister,/ Mi-a intrat în inimă
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
marginea pădurilor, devenind din ce în ce mai sedentari. Pentru Câmpia Banatului, singurele determinări sporo-polinice s-au făcut la Uivar și au demonstrat că în urmă cu 7000 de ani, în această zonă clima era rece și umedă și predominau pinul, molidul, arinul și alunul. Vânătorii preistoriei Dacă astăzi vânatul e-o delicatesă pe mese, pentru neolitici el însemna... modul tradițional de hrănire. Preistoricii vânau intens, cu arme de piatră și os, iar țintele lor preferate erau cerbul și mistrețul. În acest mediu bogat împădurit
Agenda2003-51-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281844_a_283173]
-
resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria și praful stelelor./ În tufișul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De Profundis) Dacă ar fi să stabilim niște coordonate de afinități (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie a poeților Desperado din Anglia secolului XX, pe
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
nu știe, M-apropiu de Copilărie Ca umbra de copacul ei... ÎNTÂIUL MEU POEM... Eram copil în Munții din Apus, Mi-aduc aminte ca de-un frate bun De întâiul meu poem ce l-am compus Pe-o frunză veștejită de alun... Păzeam cu grijă mieii pe coline Și ei pășteau din ultima otavă Când a căzut rănită lângă mine Minunea, cea fără sfârșit, din slavă Și-acolo, între palmele-amândouă, I-am descântat, precum un vrăjitor, Ochii mei îmi erau plini de
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
în râuri Și apele prea trudite mai curg. Prea încovoiată spinarea, Sub mii de bice la boier pe moșie Și prea s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina ce-o adun, Izvor în pustietăți ascete, Torcând din ani, năvalnic, sur, Un chip în sute de portrete, Liman de zbor viteaz și pur. Mai cântă marea-n valuri line
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UN NU ȘTIU CE EMINESCIAN Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Cine ești copilărie stea întunecată-n pumni m-ai pierdut fir-ar să fie fluierând pe sub aluni Stea întunecată-n pumni cine naiba te-a vrăjit dacă n-ai cum să mă suni dincolo de infinit Cine naiba te-a vrăjit m-ai pierdut fir-ar să fie pe muchia de cuțit cine ești copilărie Stea întunecată-n
UN NU ȘTIU CE EMINESCIAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383798_a_385127]