28 matches
-
cu prilejul serbării. Discursul trebuia să îndeplinească mai multe condiții: să nu fie prea lung, să fie scris într-un limbaj accesibil, să se refere în special la „rolul istoric național al lui Ștefan cel Mare” și „să nu facă aluziuni intenționate la împrejurările politice de azi”. O comisie formată din Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor urma să decidă care era cel mai bun discurs. Concursul a fost câștigat de Alexandru D. Xenopol, pe atunci student la
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
ca Făt-frumos din poveste, spre a o mustrălui. Bietul Papură Vodă! Cum s-ar fi bucurat el, cum și-ar [fi] unit mînele pe burtă privind "această" a patra putere în stat și a cincea roată la car! Linia făcea aluziuni perfide asupra șefilor aleși 14 {EminescuOpX 15} La plăcinte înainte, da' la război înapoi! "Tată am prins un tătar. - Adu-l încoa, fătul meu! - L-aș aduce, da' nu mă lasă! " " Ia-l de pe mine că-l omor! Și câte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Consiliu, nu numai că urmărește o țintă politică precum e mănținerea punctului său de vedere în cestiunea Dunării, dar că ajungerea acestei ținte este chiar asigurată și că siguranța aceasta-i dictează tonul măreț al mesajului. Așadar forma încărcată de aluziuni putea să aibă o anume însemnătate politică al cărei efect nu voia nimeni să-l slăbească prin critice premature. Ce se întîmplă însă? Efectul în adevăr nu s-a slăbit, dar într-un înțeles cu totul invers. Pasajul relativ la cestiunea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ziarul "Presa" în revista sa din 16, după o matură cugetare, face următoarea reflecție asupra articolului nostru din 9 martie: Organul dreptei, "Timpul", de la 9 curent, publică o revistă de o importanță și de o gravitate excepțională, căci conține niște aluziuni prea transparente la adresa capului statului și-și permite a da lecțiuni de constituționalism M. Sale Domnitorului. Pe urmă "Presa" se întreabă la ce se rezumă în realitate ideea fundamentală a autorului articolului nostru și tot dânsa răspunde: depărtarea de la putere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
legiuitoare și tinde a demonstra că, pe câtă vreme guvernul se bucură de acele majorități, capului statului nu i-ar incumba decât un rol cu totul pasiv. Și, după ce pune astfel de teorii înainte, "Presa" ne impută nouă că "am fi făcut aluziuni prea transparente la adresa capului statului, permițîndu-ne chiar de a da lecțiuni de constituționalism M. Sale Domnitorului". Trop de zele, vom răspunde mai întîi, și daca aluziile au fost prea transparente, ele au încetat de a mai fi aluzii și în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și imprimate 2 150, 10 Total 295 216, 20 Prin urmare vedeți că fără voia mea d. ministru de finanțe m-a provocat de a-i spune în ce s-a cheltuit suma aceasta. Eu n-am voit să fac aluziunea aceasta și rău ați făcut de m-ați tras pe acest tărâm, de aceea v-am și răspuns. Prin urmare o greșeală făcută nu scuză o a doua, mai cu deosebire că eu vă dau cazul Creditului Fonciar Urban. Luați
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de bandiți, priveliști înspăimîntătoare, procesiuni de călugărițe etc.... nu era destul frumuseța și majestatea decorului, ci trebuia să concure mai cu seamă frumusețea și frăgezimea personificatorilor, fără care se hrăpește orice iluziune de scenă și celui mai nevinovat spectator. Fac aluziune la fețele îngerești ale călugărițelor, la aerul religios al stariței, la aspectul cavaleresc al câtorva nobili, la înfățișarea marțială a bandiților și la gruparea lor! Ce să mai zic de scenele amoroase fără nici un dram de amor, de desperările improbabile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
maximul. Dar democrația d-lor merge până la pungă. D-lor au gusturi și pofte aristocratice și, neputîndu-le satisface prin o muncă onestă, recurg la ajutorul bugetului statului, adică la punga poporului suveran. În cursul dezbaterii în Senat s-au făcut aluziuni la pensiile acordate la 1865 altor persoane. Nu trebuia să se uite însă că pentru faptele săvârșite de la 64 până la 66 s-a răsturnat domnia lui Cuza, cel puțin acesta a fost pretextul pe care s-a întemeiat mișcarea de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unor timpi abia trecuți. Tot în capitolul VII i place d-lui critic să surâdă asupra fundațiunei pumnulene (Fondul ce se crează pentru eternizarea memoriei lui Pumnul). Voi să obiectez și aicea vreo două - trei vorbe, nu numai asupra acestei aluziuni, ci și asupra celeia ce o face în introducere (papă-lapte). Pentru că e vorba de-o persoană, mă voi adresa și eu de-a dreptul la persoana d-lui critic. Persoana asupra căreia aveți bunătatea a face aluziuni atât de delicate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
numai asupra acestei aluziuni, ci și asupra celeia ce o face în introducere (papă-lapte). Pentru că e vorba de-o persoană, mă voi adresa și eu de-a dreptul la persoana d-lui critic. Persoana asupra căreia aveți bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de-a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritoriul slab, muritoriul plin de defecte pământești, nelimpezit încă de eterul opiniunei publice; - nu! el e personificarea unui principiu, sufletul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai fi și altele nu știm. Se spune că reprezentarea comediei au avut un succes relativ destul de mare, iar din poezii cea din urmă e mai cunoscută, deși nu este cea mai bună și și-a pierdut valoarea multora din aluziunile ei, descriind o actualitate în mare parte trecută. Pe de-o parte un spirit de observație pentru necazurile mici și comice ale vieții, pe de alta un fond de melancolie filozofică, iată părțile constitutive ale poeziilor lui, din care cităm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dar a le așeza cu acea profuziune cu care o face autorul cărții Pseudokynegetikos, cu vremea devin nimicuri foarte grele. Epistolă, menită a fi precuvântarea cărții "Manualul vânătorului ", ea a crescut sub mînile autorului ei într-un volum de observații, aluziuni, descrieri, ironii și pagine de erudiție. Stilul deci e cel epistolar - al scrisorilor intime. Scrisoarea intimă înlocuiește graiul viu, conversația, de aceea lipsesc din ea grămădirile de abstracții, perioadele încărcate cu propoziții subordinate; ca și în conversații, vorbirea se mișcă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a ne servi de o locuțiune din care provine originea cuvântului nuga (arcaic noga, nogae), nu se poate zice despre cartea autorului ceea ce se poate spune pentru altele: "non nauci esse". De-aceea nu ne place capitolul XII, dar ca aluziune la "Societatea Academică" treacă! Fiindcă e propriu scrierilor bune că nu pot fi analizate așa încît să se deie o idee despre cuprinsul și forma lor și în urmă totuși reproducerea se însărcinează cel puțin parțial cu icoana operei, de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
corupția centrului politic al țării, s-a făcut binefăcătoarea reacțiune în contra ignoranței și spiritului de neadevăr al "academicianilor", în atmosfera noastră mai liniștită se va crea poate și un teatru. Pe când la București se vor reprezenta pe scenă farse cu aluziuni necuviincioase la demnitarii statului și se vor spăla "zdrențe" atât în teatru cât și aiurea, în Iași ne vom învrednici poate cu vremea de-a crea o atmosferă artistică unde oamenii de orice opinie să poată privi c-un egal
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
până și simțul justeței. Aceste cercetări, bune or rele, nu sânt scrise cu ură *, neci din punt de vedere al persoanei. În cazul unei reflexiuni, declar a priori cumcă nu permit nimărui de-a-mi imputa etatea or studiile mele, neci aluziuni asupra mea ca persoană. Însă, întîmplîndu-se ca cineva să-și ia acea permisiune fără ca eu să i-o dau, cu prin însăși uzurparea aceasta mă voi crede îndreptățit de-a nu răspunde nici măcar ad rem. Previn că nu râd ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Restituiri, pp. 195-197; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 257 Ion Vlad, în prefață la Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Institutul European, Iași, 2000, p. 6. 258 Marian Popa, op. cit., p. 120. 259 "Aluziunea este un feliu de comparațiune nu prea bine dezvăluită; fraza are un înțeles neatârnat de nici un feliu de comparațiune, însă cu toate acestea între obiectul sau fapta exprimată și între acel ce pe jumătate numai se însamnă se află un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1871, p. 3, introducând cuvintele omise; ca urmare a acestui „protest“, Gheorghe Costa-Foru, ministrul de Externe în guvernul lui Lascăr Catargiu, i-a declarat lui G.Dem. Teodorescu, la 16/28 noiembrie 1871, că „n-a făcut câtuși de puțin aluziune la ziarele române, căci nici un ziarist român n-a venit să-i ceară bani, ci că d-sa a înțeles numai ziarele străine care scriu neadevăruri și când li se trimit dezmințiri cer bani pentru a le insera“ (ibid.). Cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
razie astă-noapte, sau astăzi. Încolo nici un cuvânt." Sau "La matchul Venus - Rapid, la sfârșit, domnul general Gabriel Marinescu, prefectul Poliției Capitalei, a făcut aspre observațiuni grupării Rapid pentru sălbăticia făcută. Acest lucru să nu apară în ziare, și nici vreo aluziune. O atenție deosebită. Dacă se scrie că Rapidul a jucat brutal, se lasă, numai ce-am spus mai sus nu apare." Chestiuni, s-o recunoaștem, mai degrabă inofensive, făcând apel la un gen de precauție civică de inspirație militară, la
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
fine, pentru că am adăugat în cronică: "Doamna X, al cărei nume sonor poartă bonetul frigian". Și d. Rosetti binevoiește a ne spune că fiica d-sale se numește Libertatea - sofia, de unde deduce că la această persoană am voit să facem aluziune. Ultimul punct merită singur să fie relevat, căci celelalte sunt atât de anodine încît se combat prin ele însăși. Ne vedem însă nevoiți să-i răspundem printr-o întrebare: De când oare Libertatea și înțelepciunea poartă pe cap bonetul frigian care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
contra străinilor cari s-au încuibat în țară. Contra alor voștri prin urmare s-a sculat românii la 1821, căci s-a sculat contra elementelor străine după vremea aceea, și voi reprezentați astăzi acele elemente străine, am adăogat noi, făcând aluziune nu atât la sângele care curge în vinele fiecăruia cât la simțirile ce-l însuflețesc și la faptele ce săvârșește. Și amândouă aceste afirmații ale noastre sunt adevărate. "Romînul" însuși nu poate să tăgăduiască că ceea ce a supărat mai mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
partidul roșu. [20 august 1882] ["CONFRAȚII NOȘTRI DE LA "BINELE PUBLIC"... "] Confrații noștri de la "Binele public" s-au găsit cu drept cuvânt atinși prin câteva linii ce a apărut într-unul din cele din urmă numere ale "Timpului" și care făcea aluziune la niște zgomote după cari s-ar fi căutând o apropiere între partidul "Binelui public" și partidul de la guvern. 176 {EminescuOpXIII 177} Confratele nostru declară în modul cel mai formal că acele zgomote sunt neîntemeiate: Nici faptele petrecute până astăzi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
compatrioții d-lui Grădișteanu mai cu seamă. Vaza Austriei nu sufere tocmai mult daca un senator român mănâncă la desert câteva provincii, dar bunele relațiuni între monarhia noastră și România se pot zgudui daca s-ar repeta prea des asemenea aluziuni flămânde la proprietatea noastră. Ne-ar părea foarte rău de una ca aceasta, căci, cu toată disensiunea care desparte pentru moment Austria de România, cu toată îndărătnicia ce se opune la București în contra deciziunilor Conferenței de la Londra, credem că e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care vorbește și argumentează, cum se și cuvine unui asemenea animal, glumește ca Zoylus și înghimpă cu vorbe ca Aristarch. Nici o vorbă nu va ieși din gura lui care să nu cuprinză un mister, o cugetare ingenioasă, cu sute de aluziuni la sute de lucruri. Tot ce va zice vor fi sentențe de cea mai înaltă adâncime. Critil zise: - Trebuie să fie un om bogat sau puternic căci dac-ar fi sărac n-ar băga nimenea-n seamă ceea ce zice. C-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un escedent de putere în sine pe care încă nu l-a întrebuințat. Când însă Cicero ni adaogă ca să lăsăm pe cântătorul de flaut acasă (făcînd aluziune la oratorul L. Gracchus, care în genere când vorbea avea după el un om espert cu un mic flaut de fildeș, care prin tonul fluierului său trebuie să-l rețină de la estreme întru întrebuințarea vocei sale), atunci el nu esprimă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la propriele sale si lințe și de la solidaritatea intereselor sale cu cele ale populațiunilor indigene. D. Waddington termină insistând ca aceleași condițiuni de ordine politică și religioase, indicate pentru Serbia să fie impuse și statului român. Principele de Bismarck, făcând aluziune la principiele de drept public în vigoare după constituțiunea Imperiului german și la interesul ce opiniunea publică pune pentru ca aceleași principii urmate în politica interioară să fie aplicate și la politica străină, declară că se unește, în numele Germaniei, cu propunerea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]