41 matches
-
Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor / de amăgeala orbului / dar culorile / îi strigă prea des / eternitatea" ( Strigăt) sau "Vorbeam cu mine / în mine căutând / atâta noapte am adunat / încât mi s-au înnoptat / gândurile și vorbele - / pentru că sunt acesta / ideea mea ascunde / ultimul gând / al nopții despre noapte
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
va îngădui să falsifice numărătoarea de la computer, dacă urnele mobile vor fi supravegheate cu atenție, pesedeii pot să-și ia adio de la putere. Și chiar dacă vor rămâne în scaune, știu că rămân contra voinței populației care-i detestă. La câte amăgeli au dat drumul spre pensionari, la câte minciuni trimit spre lumea derutată de la sate și din mahalalele târgurilor de provincie, ei creează așteptări pe care nu le vor satisface nici dac-ar avea bugetul unei jumătăți din Europa. Deruta și
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
că o fosilă imemoriala: Epitaf pentru o libelulă: Trăind, credeam natură un vast atelier, Culori scoteam vitralii din soare și din cer, Aripa mea de sticlă, vibrație atentă, În zborul ei facil făcut numai din fenta, Nu cunoștea atunci al amăgelii joc, Și a venit o noapte, nu mai știam ce este, Nu mai era culoare, nu mai primeam o veste, Fricoasa, pricepui; tîrziu, insă deplin; Și, exprirînd, intrai în arta lui Alin. (7 ianuarie 1965, de ziua artistului) * * * Un doctor
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
în Univers... Manipulați psihologic azi suntem, Noianul de minciuni ne-a cuprins, În hățișul de legi rele ne zbătem dar spiritul reânvierii rămâne aprins! Parcă suntem cuprinși de amețeală dar pentru asta n-am băut nimic, Am ascultat promisiuni, doar amăgeală, Totul e fad,e chiar anemic... Ne zbatem în lumea legilor perverse, Ne bălăcim în praful amăraciunii, Vestul pânza de păianjen își țese în jurul nostru, cu izul înșelăciunii! Suntem mulți, totuși am rămas puțini ce înțelegem șaradele celor puternici, Cu
UNUI PRIETEN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384170_a_385499]
-
se opun amintiri legate de copilărie, de locurile natale. Păstrând în memorie imaginea odihnitoare a copilăriei lipsite de griji, omul se echilibrează pe sine, prezentul devine ipostaza temporală în care acesta se integrează firesc, gândind viitorul: ,, Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gânduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet și, în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat și dorul meu era acum nemărginit.” A-ți asuma timpul însemnă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu figură patibulară și gura mare până la urechi, aflat în solda lui Lumânărescu. Camelia, care fusese moderatoarea emisiunii, nu-l scăpase nici un moment din ochi, de parcă ar fi vrut să-l hipnotizeze, iar la sfârșit îl reținuse cu șoșele și amăgele, poftindu-l la o cafeluță într-un birou mic și intim, care-i aparținea, în calitate de redactor responsabil de televiziune. Discuția se prelungise apoi până seara târziu, deși Bart ar fi vrut să o șteargă acasă mai devreme, și în acel
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
măricel... țin minte că a fost un eveniment mai mare decât venirea circului Sidoli; mai mare fiind... mai abstract, spun cu o vorbă de astăzi, în sensul că nu îți arăta lei, tigrii, pantere și alte animale sălbatice, ci doar amăgeli, iluzii, care se desfășurau repede pe o pânză albă întinsă numită ecran. Cinematograful se chema... La Tomescu. Ca orice prăvălie, unde intri, dai, cumperi... Era un fel de sală lunguiață, cu acoperișul de tablă ondulată care vara se încingea până ce
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
se învârtă rotund. Bestia avea tot timpul din lume, ei erau cei ce trebuiau să se grăbească. Unde mai pui că la fel de bine se putea ca vâlva să se plictisească de acest joc, să-i lase în plata Domnului cu amăgelile lor și să se ducă spre oraș. Nu, unica lor preocupare trebuia să fie aceea s-o bage din nou în bârlog și asta pentru vecie. Din păcate, la această problemă încă nu avea soluție. Ba da, știa că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest caz dintr-un timp trăit împreună, dintr-o construcție. Lecția lui Lucrețiu: iubirea nu este un dat, ea se construiește. Și departe de ficțiunile sociale sau de amăgelile comunitare. în tandrețea unei complicități elaborate în doi, unul prin celălalt, unul pentru celălalt, Lucrețiu propune cuplul ataraxic ca pe o operă de artă filosofică. Lucrețiu misogin, falocrat, pesimist, disperat, sinucigaș, nebun? Haida-de!... XIV DIOGENE DIN OENANDA și „bucuria naturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la răscoală, Scoli femeile la veghe, Scoli năvalnic, scoli domoală, Scoli de-antregul ce întreg e... Scoli din boală, bagi în boală, Scoli trândavii fără vlagă, Scoli din somn și sforăială, Scoli și firea cea mai bleagă Scoli cu scop sau amăgeală, Scoli aiurea, scoli anume, Scoli că vrei sau din greșeală, Scoli ce șade pe tânjeală... Scoli sfioși fără sfială, Scoli amanții și scoli soții, Scoli pe cei ce nu înșeală Și pe cei ce-ar vrea, cu toții... Scoli poeți, scoli
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
sunt tu. Cine e Păcală? - Tândală. - Fost Păcală. - Viitor Tândală. - Păcală și Tândală foști Tândală și Păcală.. - Tândală și Păcală ajunși Păcală și Tândală. Deja capul meu luase o înclinație spre un ușor sforăit, iar pleoapele își lăsau încet jaluzelele. Amăgeală propie fără un scop sigur deoarece intențiile mele morfeice s-au năruit la vocea categorică și bubuitoare a unuia din ei. Evident, punctată cu un pumn în masă. - Băă!! Tu nu vezi că n-o scoatem la capăt în niciun
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
sunt tu. Cine e Păcală? - Tândală. - Fost Păcală. - Viitor Tândală. - Păcală și Tândală foști Tândală și Păcală.. - Tândală și Păcală ajunși Păcală și Tândală. Deja capul meu luase o înclinație spre un ușor sforăit, iar pleoapele își lăsau încet jaluzelele. Amăgeală propie fără un scop sigur deoarece intențiile mele morfeice s-au năruit la vocea categorică și bubuitoare a unuia din ei. Evident, punctată cu un pumn în masă. - Băă!! Tu nu vezi că n-o scoatem la capăt în niciun
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
de plumb, cu rădăcini înfipte-n timp, Când se-apleacă stele ca să se adape. Așteaptă soarta mea stearpă și vicleană, Am iarna-n piept, ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de soare și de stânci, Umbra mea firavă nicăieri nu-ncape Aici, unde-mi făcu vicleana soartă brânci. 19-12-11 Dau țărmului un ghiont Am vrut să trec oceanul, iar astăzi sunt ocean
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
sunt furate! Ei au declarat romanizarea, Ca dogmă academică ,,adevărată,, Și nu acceptă revizuirea, acuzarea, Nici dovezile de arheologie curată! Mai bine trăiesc în cloaca minciunii Decât să-și recunoască greșala, Noi avem sentimentul amărăciunii Și nu m-ai acceptăm amăgeala. Fiind născuți din strămoșii traci Am dat startul cert al reîntregirii, Fi-vom noi, victorioși eroi daci Ai erei noi, ai împământenirii? Deșteaptă-te române, fi-i dac, Din somnul ce nu-ți dă nemurirea, Privește din al istoriei cerdac
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
statului. Este necesar ca elitele să se îngrijească de mase; această grijă se înscrie într-o tradiție de binefacere inițiată de boieri. Interesul purtat maselor nu relevă nicăieri, cum au crezut poporaniștii, acordarea votului universal, care nu este decît o amăgeală mascînd manipularea și aservirea. Principiile de bază avansate de Manoilescu autoritatea regelui și a statului, încadrarea în ordine ierarhică naturală și corporația, desprinderea de principiile universaliste ale Occidentului, chemarea la susținerea Germaniei și reafirmarea ancorării bizantine și ortodoxe serveau obiectivelor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mireni armați cu drepturi incontestabile, la ce capăt vom fi ajuns? Ne-am fi dat din capul locului dezavantajul de-a scoate din arsenalul imperiului și a vechei monarhii o legislație învechită, vom avea aerul de a ne purta cu amăgeli față cu libertatea învățămîntului, cu libertatea credințelor, fără câștig, fără a atinge în mod serios ținta propusă. Cât despre d. ministru al instrucției, pentru moment pare a se fi abătut din campania aceasta, pe care cu toate acestea a inaugurat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lasă-ți fruntea dulce și albă pe-al meu umăr, Eu vreau să-ți sorb din gură cuvinte fără număr Și, fie vorbe bune sau fie vorbe rele, Totuna mi-i, totuna, m-am îndrăgit în ele, Tu leneș-visătoareo cu amăgeli cochete, Reped zâmbiri și lacrimi privirile-ți șirete Acuma-s îndărătnici, acuma-mi imputează, Acuma mă îmbată c-o clară, dreaptă rază, Căci miere veninoasă e-n caldul tău răsuflet Fii rea, fii bună... oricum... eu te iubesc din suflet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
propriei persoane. Departe de violențele brutale ale iubirii-pasiune, iubirea se naște în acest caz dintr-un timp trăit împreună, dintr-o construcție. Lecția lui Lucrețiu: iubirea nu este un dat, ea se construiește. Și departe de ficțiunile sociale sau de amăgelile comunitare. în tandrețea unei complicități elaborate în doi, unul prin celălalt, unul pentru celălalt, Lucrețiu propune cuplul ataraxic ca pe o operă de artă filosofică. Lucrețiu misogin, falocrat, pesimist, disperat, sinucigaș, nebun? Haida-de!... XIV DIOGENE DIN OENANDA și „bucuria naturii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care Babis cel mic îl explică astfel: „Cred că de vină, în toate, și în toate timpurile, este Ea, Utopia, dușmanca adevărului simplu și modest ca un funcționar conștiincios. Pesemne că specia, specia omenească are sădită în ea nevoia amăgelii și că Utopia, pe scară mică sau mai mare, e însăși propaganda speciei, mereu reînnoită, și care o propulsează naiba știe unde, dar într-o direcție precisă și programată”. În Barbarius (1999) Ț. nu renunță la temele și procedeele mai
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
se compară și câte și mai câte scene și crize și isterii, că ea nu-i cârpa lui și uite-l cum dispare câte trei săptămâni întregi și mai bine nu l-ar mai vedea deloc și ar termina cu amăgeala asta. Culmea-i că se simțea și el în drept, adică Mirela cu ce dracu’ s-o fi ocupând în lipsa lui? Păi, bineînțeles că n-avea încredere în ea. Ca să vezi, o urmărise chiar în câteva rânduri, după cum îi mărturisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
munca-i plătită, da, muncești pe bani adevărați. Nu ca aici, pe bonuri de masă și tichete de tramvai de fapt, ba de multe ori nici pe-atât... Fetița asta habar n-are pe ce pământ calcă. Se-ncurcă în amăgeli de doi lei. Bani adevărați, deh, Rafael iarăși întorcea capul și se făcea că nu vede. Îți vine să plângi. Îi stătea plânsul în gât, simțindu-se la fel de slab de înger ca ea. Poate la fel de slab la minte. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
înger ca ea. Poate la fel de slab la minte. Ar fi fost, desigur, de plâns să se pună la mintea ei. Într-un târziu, ar fi ajuns să înțeleagă, poate, că plânsul ăla i-a deschis ochii. O iluzie și o amăgeală era și mila lui. Ți-e milă de cine? Fetița, femeiușca asta de douăzeci și ceva de ani... Ar fi mâncat-o de vie, mă rog, i-ar fi făcut un bine. Ar fi avut de profitat unul de pe urma altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru a se enerva. Trecu pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț și vru să strige. Ochii săi implorau în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să iasă în stradă și să nu mai voiască să facă nimic. Toată această lume îndobitocită, care muncește fără nici un sens sau se iluzionează cu aportul personal la binele umanității, care lucrează pentru generații viitoare sub impulsul celei mai sinistre amăgeli, ar trăi în astfel de momente capitale o răzbunare pentru toată mediocritatea unei vieți nule și sterile, pentru toată irosirea care n-a avut nimic din excelența marilor transfigurări. Mi-ar plăcea acele clipe când nimănui nu i-ar mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
alte dorințe, o arată pe aceasta: "Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrîului de argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră poetic labirint "(s. n.) Așadar, în lumea copilăriei sale, plină de amăgeli, el a transfigurat natura, ne mai păstrînd aproape nimic din culoarea locală. Și vom înțelege de aici cît de mult a tînjit el după viața liberă din sat, cînd i-a venit vremea să plece la școala din Cernăuți. ANII
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]