2,222 matches
-
de ce buze tandre roagă-se în vai iar în simțăminte nu avem altoi lada mea de zestre are bătături timpul meu umblat-a-n bolovani desculți lustruiesc pocalul îl așez pe stări musafirii-n viață nu-s numai inculți mi-amăgesc dorința în culturi de stări se întorc acasă de pe drumuri vechi vâjâie apusul spuma de ninsori stau pe prispa minții prinsă-ntre urechi din ulcior cu ape iată un obraz roșu cum e mărul copt în multe veri tu-i
LADA DE ZESTRE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342668_a_343997]
-
de trai întocmai cu cel al vreunei dobitoace. Avea însă experiența să-și înfrâneze din răsputeri aceste porniri, scuturând din cap ca un cal nărăvaș. La drumuri lungi, când foamea îi ascuțea simțurile și-și simțea sufletul prăpădindu-se, se amăgea cântând prin pustiuri, făcându-și curaj și lălăind de unul singur conștient că nu-l aude nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
sus în cer Să poarte-n ele clipe de durere Și clipe de iubire, și clipe care pier, Ce nu se văd din clipa de plăcere. Din nemiloasa clipă-a despărțirii Intrăm în bucurie ca-ntr-un joc Și ne-amăgim,în clipa amăgirii, C-o clipă de speranță și noroc. Prin ele trecem dincolo de vreme, Spre ultima din clipele cerești; E clipa veșniciei... nu te teme, E clipa vieții tale nelumești... Le-am adunat într-un poem pe toate, De la
MI-A MAI RĂMAS O CLIPĂ DE TĂCERE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356172_a_357501]
-
știu de ce nu-mi spui. Eu te simt că ai ceva pe suflet și nu înțeleg de ce mă ocolești? - Lea, eu sunt un băiat mare dar nu sunt ca alții. Nu vreau să-ți spun vorbe ca alții, să te amăgesc cu minciuni dat fiind că eu te cunosc de mică, te știu un suflet bun, te știu o fată săracă și nu vreau să te amăgesc. Ce-i drept și eu simt singurătatea vieții dar... nici tu nu m-ai
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
nu sunt ca alții. Nu vreau să-ți spun vorbe ca alții, să te amăgesc cu minciuni dat fiind că eu te cunosc de mică, te știu un suflet bun, te știu o fată săracă și nu vreau să te amăgesc. Ce-i drept și eu simt singurătatea vieții dar... nici tu nu m-ai încurajat, cel puțin până acum... - Cum adică nu te-am încurajat? Eu sunt o fată serioasă și nu după cum bârfa comunei o spune. Ști tu vorbele
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
eroilor, apoteoză legendară, cruce a martirilor, imn al sfinților, care a ajuns grație neunirii spiritual-politice din lăuntru, respectiv a nepăsării de Dumnezeu și grație vrăjmașilor din afară, să fie prigonit, călcat de copitele migratoare, sfârtecat de imperii creștine și necreștine, amăgit de culte creștine, prădat și jefuit de boierimea calicească, trădat de ciocoime, manipulat de masonerii, amanetat de arendașii alogeni, vândut de proletari, donat de neoburghezia social-liberală, spulberat la răscruce de vânturi, prăbușit la porți străine și ferecate, târât și osândit
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
Vrei să-ți fiu lotru când apari pe cale ? Sau vrei să fiu eterul din albastru, Cu mine să vibrezi în saturnale ? Dac-aș fi toate, cine să ne-oprească Să ne încununăm cu fericire ? Nici zodiile nu pot să se-amăgească, Ciuntindu-ne povestea de iubire. *** Referință Bibliografică: Vrei să-ți fiu ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]
-
în jacuzzi.Cate chipuri și asemănări atâtea feluri de fericiri. Fiecare cu fericirea lui ,fiecare cu felul lui de fericire. Că-ți bazezi fericirea pe Mercedes sau pe Toyota, ăia este problema ta:) Suntem construiți pe nevoie și dorinta. Ne amăgim dacă credem că într-adevăr ne mulțumim cu putin.Da,ne putem mulțumi cu MAI putin,dar și acest "mai putin"capata diferite nuanțe și aspecte.Poate ne trebuie puțin să fim fericiți,dar nu orice fel de puțin:) Câteodată
PAROLE...PARALE... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356168_a_357497]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FĂURAR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trece Făurar pe dealuri Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge, acum plouă De nu știi ce să mai crezi! Viața o împarte-n
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]
-
Ba chiar își spuse că avea o calitate, și anume aceea de a te pune în fața faptului împlinit astfel încât să nu mai poți riposta. Oricum, pregătirea lăzii îi va ocupa ceva timp și nu-și va mai face griji, se amăgi ea. Se îndrepta spre bucătărie când auzi iarăși telefonul. De astă dată era Andrei. Voia să știe cum se simte. „Ca dracu’!” vru să-i spună, dar îl liniști asigurându-l că i-a ascultat sfatul și că a dormit
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
continuu zbucium, în război cu sine și cu lumea, chinuit de frustrări și neîmpliniri. Mezalianța pe care o acceptase la căsătorie se răzbuna acum amarnic. Atât ea, cât și soțul ei zburaseră într-un consens tacit din floare-n floare, amăgindu-se că tinerețea ar fi decât pentru restul lumii trecătoare. Nu găsiseră nicidată răgazul de a se explica și, mai ales, de a se întreba: „Oare până când!?” Se toleraseră reciproc, fiecare respectând escapadele celuilalt. Se pare însă că sosise ceasul
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
primăveri transpare. Să își aleagă dintre fete, o noră pentru soacra mare. Că nu acceptă pe oricine, mireasă pentru Dragobete, veșnic, îndrăgostit revine flăcău tomnatic, după fete! Că Soarelui, puterea-i crește, când Iarna este pe sfârșite, cu raze calde amăgește fecioarele îndrăgostite! 24 februarie Autor Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Mitul Dragobete și Legenda Dochiei / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
ta- aceste patru ființe te vor iubi necondiționat, fără să se gândească dacă îți vei aminti mereu de ei, sau îi vei uita când și peste tine vor cădea ultimile zăpezi ale planetei. Aura aceea ce o purtați la gât amăgindu-vă cu ideea că ,,Dumnezeu nu doarme,, este tot o iluzie a efemerului. Toți dorm, unii chiar în picioare, trebuie să se odihnească și ei. Și Dumnezeu doarme, poate chiar în clipa aceea când vi se întamplă vouă ceva rău
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
să retrimit o altă proză, mai hithiuană, cum se spune acasă la Ulmeni. Și din aceleași motive nu a apărut nici fragmentul semnat de către Igor Ursenco, dar el a înțeles și nu m-a tras de urechi fiindcă l-am amăgit, după cum nici eu nu m-am supărat pe distinsa Doina Ruști și sper că nici ea nu îmi poartă sâmbetele pentru articolul cu numele său din rubrica Texte cu nume. După cum știți și voi, Oameni Buni și Răi, unii... poate
PAUL CERNAT ŞI OCHELARII DE FUM de FLORICA BUD în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341656_a_342985]
-
ce mi-o vei da! Mă leg cu speranța că timpul nu ne va urma. Mă leg cu mâna de cer fără a te uita, Mă leg fără a regreta! ȘARPELE UCIDE RODUL IUBIRII Șarpele ucigător ucide rodul iubirii, mereu amăgind, În veacul acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădită și hrănită cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
înaripat, În care și moartea s-a crispat. Alungă-mi trupul plin de sete, Și dă-mi aripile prezente. Să ajung spre înaltul Tău mister Vreau să nu mă topesc, Te doresc aici lângă mine, Ființă plină și divină. GLAS AMĂGIT DE MOARTE Te-am căutat iubite printre morminte, Fără de suflet erai în noaptea grea Aievea, ca într-un vis, tot mai aievea... Și te-am strigat, cu dorurile mele multe, Precum sudorile ce-ți curg pe frunte. Fără de lacrimi visele
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ți curg pe frunte. Fără de lacrimi visele, acum îmi atârnau de moarte, Cerească, dulce și pierdută întru iubire m-am arătat. Dă-mi Doamne putere să mai iubesc, vedenia din noapte! Călătoria aceasta fiind un zbor înaripat, A unui glas amăgit de moarte și de șoapte. CĂLĂTORIM Călătorim aici, mereu... Și traversăm adâncul defileu, Nimic nu e în zadar, Pe unde treci, arunci mereu un zar. Tu vii, din lunga ta călătorie, Apoi dorești ca să trăim, secundele o veșnicie. Cu inima
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
floare. Și gesturile au luat-o razna , Speranțele se năpusteau, Am aruncat la coș și bezna Unde dorințele-mi mureau. Sărbatorile pictate-n roz, Au fost cadou mântuitor, Era norocul pus în loz Și m-am crezut câștigător. Mi-am amăgit conștient Iubirea ce n-o stăvileam , Vedeam că sunt un corigent Chiar la materia ce-o știam. Îți simt iubirea, cred în ea, Dar ce păcat că o umbrești, Cu fantezii ascunse-n firea Ce-ți vine strașnic s-o
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
în bus-ul bătrâneții, nu știu cum să coboare mai repde și să se lepede de această pălărie a vieții, bătrânețea, purtată când apune soarele! Vrei, nu vrei, eventual, vei îmbracă hainele grele ale bătrâneții . Bătrânețea nu este frumoasă - oricât s-ar amăgi unii - deoarece procesul biologic își cere drepturile și modificările fizice și fiziologice sunt ireversibile. Uzură creată de factorii interni și externi se face simțită și accentuează procesul de îmbătrânire, bătrânețea devenind o colecționara de boli și dureri interioare! Ce bine
VERDICTUL VIEȚII? de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371484_a_372813]
-
fiind plasate cu tact semne anticipative pentru final (precum motivul pentru care îi era frică lui Catherine de ploaie). Odată cu reîntoarcerea pe front, totul se echilibrează, forța și viteza evenimentelor venind parcă din însăși nevoia autorului de a nu se amăgi cu o existență care îți stă la picioare și de a o înfrunta pe cea care te calcă în picioare. Locotenentul, cu noua echipa, trebuie să ducă trei ambulanțe la un alt punct militar, dar sătul de timpul pierdut într-
Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339325_a_340654]
-
Am desfăcut o conservă de fasole cu costiță și ne-am omorât cu ea foamea, stând în picioare, cu ochii ațintiți pe sculele lansate, căci nu mai aveam răbdarea să servim prânzul liniștiți, fără să ne pese de pescuit. Ne amăgeam cu gândul că la cină vom avea masa principală. Numai cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
minunat decât să umpli golul unei clipe cu strălucirea alteia . 1 după ploaie - o râma mărul discordiei între vrăbii 2. mirare de copil - pe zi ce trece tot mai mic omul de nea 3. primii fluturi ? doar florile de cireș amăgite de zbor... 4. prima zăpadă - urmele hoșului de nuci rămase pe scara 5. ieșit de vifor ciripitul vrăbiilor fără adăpost 6.. din tot ce a fost în casa bunicilor doar două candele 7 salcii desfrunzite - doar albia râului plină de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
Iar dacă tu ești convins vei găsi argumente să-l convingi și pe celălalt. Dacă nu este convingător cuvântul nostru înseamnă că este fără acoperire în propria convingere și experiență, este demagogic. Și lucrul acesta se întâmplă foarte des. Ne amăgim cu mângâierea falsă că dacă eu nu fac lucrul bun măcar pe celălalt să-l conving să-l facă. Dacă preoții și învățătorii ar fi mai onești cu ei înșiși și mai smeriți, lăsând măcar să se înțeleagă faptul că și
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
un univers extraordinar, o adâncime de nepătruns, o minune. De aceea responsabilitatea lui este uriașă. Investim voință pentru a înfăptui multe lucruri în viața noastră, uneori chiar neînsemnate, dar nu investim aproape nici un strop de voință pentru a iubi. Ne amăgim că dragostea este ceva care vine de la sine. O confundăm cu atracția trupească de cele mai multe ori. Nimic mai greșit! Și totuși majoritatea dintre noi cădem în această capcană. Capabil de iubire nu poate fi cineva confuz, inconștient, care-și duce
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
ține locul unei om care reușea să-ți înlăture lacrimile cu lacrimile lui. Am noroc doar că Dumnezeu îmi mai trimite câte un înger în cale, înger în brațele căruia mă pot refugia măcar în vise... În fiecare an mă amăgesc să cred că voi putea ieși dintr-o iarnă grea la fel cum am intrat în ea. Dacă primăvară ne crește aripi și ne înaltă până la cer făcând totul mai usor de trecut, daca explozia verii așterne pe creștetele oamenilor
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]