1,497 matches
-
îi inoculează și unele precepte de existență. Odihna nocturnă nu e o îndatorire, îi zice el, ci o condiție a igienei corporale și mentale, o binecuvântare a cerului. Bătrânul se lasă manipulat, e fericit că a devenit un obiect al amăgirii, că beneficiază de tangența cu o altă lume. În ultima noapte, tratamentul se repetă, se presimte însă un deznodământ. Daniel Kehlmann notează că un om trist moare în timp ce un altul, pe jumătate sol al zeilor, pe jumătate traficant al vorbelor
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și abia acum, într-un moment cînd dezastrul părea încheiat și destrămarea ființei tale împlinite, acum începe, printr-o opintire îndreptată tocmai împotriva valorilor asupra cărora pînă atunci te aplecaseși cu
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă o undă
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
cu excepția edițiilor de lux pentru care marii cititori n-au bani - e tot mai perisabil, indiferent că e vorba de capodopere sau romane de gară. Credeam că singura mea avere, biblioteca, îmi va supraviețui pînă la nepoți și strănepoți. Ce amăgire! Totuși cîte ceva rezistă frumos: edițiile de opere complete (unele incomplete) de la fosta editură Minerva (Z. Ornea și excepționalii profesioniști de acolo știau că le fac o dată pentru totdeauna), seriile cartonate de "Clasici ai filosofiei universale" de la Ed. Academiei și
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
ceaușism - că nu te salvezi decît de unul singur, că întotdeauna logica gregară sau colectivismul sînt absolut incompatibile cu natura solitară. Practic, am redeprins elitismul, din '89 pînă acum. Atît de multe iluzii am avut, atît de uriașă a fost amăgirea, minciuna din '89 și '90, încît acum noi nu mai credem în nimic. Adică eu nu mai cred în nimic, sînt bolnav pînă în măduvă de conspirativită: în tot ce pare întîmplător, eu văd întotdeauna o mînă îndărătul afacerii. Vasăzică
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
de la altcineva: Tristețea nopților/ adormite-n amintirea zilelor/ sfârșite-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o monedă de schimb./ Dragostea ce naște/ tristețe, nostalgie, uitare, bucurie,/ speranță și-amăgire"... (Elena Grăjdeanu, Câmpina).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o monedă de schimb./ Dragostea ce naște/ tristețe, nostalgie, uitare, bucurie,/ speranță și-amăgire"... (Elena Grăjdeanu, Câmpina).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
iudaismul vede, așadar, o imanență naturală în rău, nu o stare divină (perfecționistă) prin revolta pedepsită, cândva, pentru trufia îngerilor. Diferență adâncind și mai mult una de alta cele două religii... „Principalul leac - citim la pagina 115 - ce trebuie opus amăgirilor lui Satan... nu este altul decât Tora (direcția de bază a credinței). Ori de câte ori poporul lui Israel este pus la grele încercări, Dumnezeu îl cheamă la El pe Satan și îi atrage atenția: „n-ai voie să te ocupi de acest
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
se interferau autocenzura (pe sfert conștientă), intervențiile perfide ale cenzurii (care se exercita, precum se știe, pe mai multe niveluri, de la unii redactori de edituri ce purtau epoleți nevăzuți, dar știuți, pînă la forurile «de sus», un «sus» al josniciei), amăgirea că niște texte scăldate într-un «optimism» convențional pot înlesni strecurarea și «trecerea» versurilor celorlalte, izvorîte din lumina libertății ascunse”. E un răstimp al ambiguităților determinate deopotrivă de presiunea exterioară și de cedarea lăuntrică, în diverse grade, la care concedea
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
relația cu un bărbat căsătorit (Popeye). Este o dragoste maculată, dirty love, (el este căsătorit și nu are intenția de a divorța, ea, deși îl iubește, are pe durata relației lor legături, inclusiv fizice, și cu alți bărbați) o frumoasă amăgire fără nici un viitor, așa cum este pentru mulți dintre români și nesfîrșita tranziție spre nicăieri. Popeye este o victimă a tranziției. Dezumanizat complet în nesfîrșita alergătură pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru care nu (mai
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperienți ca odinioară?... Iar acest amic, oarecum năstrușnic, îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
ajunge cîntatul din frunză. Sau behăitul incontinent al ovinei mitice, zisă și mioriță."); e deja o „declarație publică" din care eul încearcă să se extragă, dintr-un fel de prea multă discreție. Gelu Ionescu e un om care-și refuză amăgirea (sînt aproape dureroase rîndurile în care spune că nu s-a aflat niciodată printre oamenii considerați excepționali de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, al căror redactor de emisiune a fost, că, dacă-ar fi rămas la Paris, probabil nu le-
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperieți ca odinioară?... Iar acest amic oarecum năstrușnic îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut al vorbei sfinte, Închis în poezie ca-ntr
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
-n sân. mărțișoare...inimioare... prin raiul vostru plin cu nostalgii. sunt un hâtru însă ce vă pasă vând țăgăncile prin piață. acolo erați voi Doamne femei, dacă plânge un copil bătrîn... totu-i verde și mult soare; cu flori de amăgire în priviri. mă mai duc pe-acasă, câteodată, tinerețe, hai spre viață! acolo eram eu cu cerbii mei pe la mărțișor sau de Crăciun. domnișoară, domnișoară de-a gata să vă fim prin doruri miri. n-aveți vin...fântâna e uscată
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
brumare Din ce în ce mai stinse și mai rare.. Memento Înclinări de răchite și bulboane trecând foarte tulburi trecând asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând depărtări
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate și dulci ca mierea, când nestatornice și amare ca pelinul, pline de trudă și de amăgiri. Dar, unde erau, atâția și atâția, cei pe care-i cunoscuse în anii aceia și de care își legase strâns soarta? Unii o duceau mai departe alături de el în sat, alții mânați de cine știe ce visuri se pierduseră prin lume, și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se auzeau înfundat iar salvele artileriei antiaeriene țăcăneau ca o pușcă-jucărie. Ca și cum totul s-ar fi petrecut undeva, la mare distanță. Primejdioasă amăgire! Ar fi fost deajuns o bombă care să blocheze scara ca să ne trezim prinși ca niște șoareci în cursă. Dar nu la asta mă gândeam. Nu mă interesau nici micile sertare de metal, "safeurile" încastrate în zidărie, semănând cu - ceea ce
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al imposibilei apropieri, al întîlnirii veșnic amînate, căruia poetul i-a dat numele Golfului Terror, face parte dintr-un scenariu mai complex al cunoașterii și recunoașterii, al găsirii și regăsirii, al amăgirii și dezamăgirii. Cînd pleacă din București, la începutul poveștii, Apolodor nu se îndreaptă inițial spre Polul Sud, ci spre Peninsula Labrador. Acolo Ithaka i se refuză întîia dată, căci locul nașterii sale nu are prea multe de oferit după ce familia
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
auzit tu trâmbițele din cer și ți-a vorbit ție porumbelul? Ai ținut mielul în brațe? Ai făcut tu pe orb să vadă și ai ridicat un olog din așternutul lui? Crezi că știi într-adevăr ce știi? Fum și amăgire, glasul lui Anghel în urechea ta. Nebun acela! Și acum trec prin mintea ta vorbele lui, universul este voința mea și puterea mea de a pătrunde destinul. Dacă este așa, te întreb, caraghiosule, eu, eu cât mai am de trăit
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
zice el că vor să atragă atenția bărbaților, sau mai rău, să le placă să-i provoace la păcat cu ele [...]. Într-adevăr, bărbații le privesc, dar mulți își întorc inimile odată cu capul [...] Nu puțin război se face din această amăgire celor tineri și neîntăriți cu inima 93. Cuviosul Isaia Pustnicul enumeră patru pricini care duc la curvie: Prin patru lucruri sporește curvia în trup: prin dormirea la un tânăr (tânără), prin mâncarea pe săturate, prin ușurătatea în purtări și prin
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
șalul". Căută în scrin lenjerie groasă. Și mai ce? Un tulpan pentru cap. La nunta lui Șeindl, maică-sa i-a dăruit o brățară. Era acolo. Cerceii îi purta. Făcea ea, într-adevăr, toate aceste lucruri? Nu era doar o amăgire? Teama i se risipi și începu să se simtă aproape nepăsătoare. Da, plec cu el. O să mă botez..." O voce batjocoritoare parcă țâșnise din adâncul ei, ca și cum ar fi stat acolo la pândă pe o pânză demonică de păianjen. împinse
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă-n setea lui Oedip,// împletire, despletire!" (Asupra
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
discuții. Dar, dacă se recomandă, extrem de aventuros pentru dotarea precară pe care o are, ca un „canon”, această colecție cu destinație didactică de la Editura „Aula” nu poate să trezească decât suspiciuni și interogații în legătură cu seriozitatea și credibilitatea construcției. E o amăgire să crezi că ai putea impune un nou canon al literaturii române printr-o însumare întâmplătoare de două-trei nume clasice și douăzeci de nume foarte recente, într-o suită de monografii și antologii gândită foarte subiectiv. Nici măcar o personalitate importantă
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
e așa, Eu viața mi-o detest, să mor aș vrea. Faust Din groznic furnicar un tandru Zvon cunoscut dacă m-a scos, Mințind simțiri de copilandru Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul cel
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]