136 matches
-
Interzise în sens idolatru și stelele, constelațiile, corpurile cerești. Adorate, personificate, de cele mai vechi civilizații -, egiptenii, sumerienii, asiro-caldeenii - interdicție temperamentală, pornită dintr-o gelozie incomensurabilă. Stă scris: "...privind la cer și văzând soarele, luna, stelele, să nu te lași amăgit ca să te închini lor, nici să le slujești, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer." Practic. Ca niște lămpi. Să le lumineze.
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
și gândurile care îl frământă. Înainte de 1989 se ascunsese în spatele diverșilor eroi imaginați sau extrași din mitologie și istorie, rostind, prin gura lor, adevăruri care nu puteau fi spuse altfel. La începutul anilor "90, s-a implicat în viața cetății, amăgit inițial de acea deschidere și dezamăgit, apoi, de felul în care a fost înțeleasă libertatea. Îmbrâncit de realitatea inacceptabilă înapoi la irealitatea fantasmelor, a strâns note pentru cel puțin un roman. Infarctul de la sfârșitul deceniului nouăzeci și operația ce a
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
nr. 42ț, unde a consimțit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea cu noi. Ne-am și așezat împreună. După indicațiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dînsul, ceea ce nu puțin l-a supărat mai apoi văzîndu-se amăgit ca un copil." Apoi un grup de elevi de la Liceul "Matei Basarab" din București au înființat o societate literară, dorind să-i pună numele "Eminescu", președintele societății era Moțoc, desigur la sugestia profesorului lor Ion Filibiliu, căruia poetul i-a
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
trufiei care încolțise în sufletul său, dorind a fi independent, asemenea lui Dumnezeu. De aceea, pe drept cuvânt se spune: Începutul păcatului este trufia (Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah 10, 15). Este surprinzător faptul că Eva s-a lăsat amăgită și a gustat tocmai din acest fruct, care îi fusese oprit, deși în rai Dumnezeu făcuse: să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat (Facere 2, 9). Toți Sfinții Părinți sunt
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
AȚ Ă A ED I I L Ț A DE IN IT VĂ F I „ÎN GURA LEULUI” în trei volume și al patrulea ca audiobook Iarna aceasta, prin marea surpriză culturală pe care ne-a făcut-o... (nu vă amăgiți, români și nu sperați că ar fi vorba de vreo oficialitate, de Guvern, de Ministerul Culturii, de Instituțiile culturale centrale, sau Comisiile culturale ale Consiliilor județene și nici măcar de a-tot-reprezentativele Comisii de Cultură ale Camerei sau Senatului; nu vă amăgiți
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
nouă. Stând satisfăcut, te-ai gândit să privești linia cuiva? Citește mai mult Text scris de Alexandra IliaDesen realizat de Clară PanainteDupă furtunămiros ud, iz pământiu -miezul nopții...Iată-te roșuîn zvâcniri luminoase -Nu te poți feri! Oh, fluturilorcine v-amăgit cueternitatea?Te-ai gândit lacăt de mult poți coloră,pământiule?Numără încetzorii se vor ivi -viziune nouă. Stând satisfăcut,te-ai gândit să priveștilinia cuiva?... XXXIII. MĂREAȚĂ POARTĂ NEAGRĂ, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1889 din 03
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
timp și sănătate, bani. O dată necesari făuririi lor în cuvât, timp de vreo cinci ani, și încă o dată necesari plătirii editurii și tipografiei care le-au făptuit fizic. Fără bani nimeni nu îți efectuează nici o foaie. Și-atunci, biet scriitor amăgit că fidelitatea față de amor, ce alimentează spiritul, e superioară întreținerii ființei umane, celulă cu celulă, cum poți scrie o carte în șaptesprezece volume a câte două sute de exemplare fiecare? Cu ce bani, și de unde?! De unde, când, după ce îți aduce curierul
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
un jam-session în care gravitatea (riscantă și la case mai mari) e mereu minată de un spirit improvizatoric ieșit din comun. Vlad Moldovan nu se ferește de instrumentarul tradițional al poeziei, cu rime, inversiuni, metafore naive („Plivesc dar răzorul/ puțin amăgit/ uit apa deschisă/ motorul pornit./ E casa se-nvârte/ -/ fularul înnoadă -/ Un licăr pe sfert/ și masa pe sfert/ mă mișc doar pe sfert/ cu alții pe sfert./ Puțină durere - infimă/ sforțare/ cu ziua se-mparte/ din stare în stare
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
vede cel mai bine insinuarea noului prozator: evenimentele sunt prezentate prin ochii mai multor personaje care văd lucrurile diferit. Mama, un fel de raisonneur al "loviturii de teatru" care e Revoluția, judecă lucrurile prin prisma bunului-simț al omului simplu, tatăl, amăgit cândva de comunism, trăiește o dramă, și, când își arde carnetul de partid, își arde, înșelat, o parte din viață, băiatul, distanțat de amândoi deși îi înțelege pe amândoi, trăiește istoria la limita halucinației, ceea ce nu-l scutește de duritatea
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
pe care l-am făcut în comun cu Marina: am mîncat clătitele împreună". Sînt momente în viață cînd ajungi să-i urăști pe diete-ti-cieni. Fierbințeli de iulie în aceeași zi de 7.VII. 07, considerată norocoasă (Cronicarul s-a lăsat amăgit și a jucat la Loto - degeaba), două cotidiane recomandă lecturi de vacanță. Fiindcă vara fierbinte e asociată probabil persoanelor în călduri, EVENIMENTUL ZILEI își alege ca temă literatura erotică, cerînd părerea și unor "specialiști" (în erotism? în literatură?). Autoarea articolului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
meditație MISA i-ar putea opri ascensiunea spre integrarea în absolutul puterii de partid. Fostul liber-cugetător Ion Iliescu s-a străduit să-și aducă Prostănacul cu picioarele pe pământ: „Ne întoarcem la Nostradamus? Suntem în secolul XXI!“ Nu vă lăsați amăgiți însă de aparențe. Simbolul rațiunii nu este nici el ce pare a fi. Iliescu are prin preajmă nostradamușii lui, cel puțin doi: pe Lorin Fortuna, profetul șerpilienilor și balaurienilor, și pe Gelu Voican Voiculescu, fascinat de ezoterism și de aspectele
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
alergat tu, de bucurie te schimbi în costumul tău roșu de sărbătoare, te apropii, bei apă din lac și ai pentru o clipă impresia că o zărești în lac pe luo na, prințesa inimii tale. nu trebuie să te lași amăgit, trebuie să îți continui drumul acum, sacrificiul cilului parameciului cu ochi de motan a fost eficient, iată că zeii de mai de jos te călăuzesc bine. șase deasupra: nimerești într-o viță de vie, corzile te trag înapoi, nu te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o pierdea, Înainte de finalul reprezentației, pe cea cu publicul. Actorul serios, cel care caută Într-una, cel care nu se mulțumește cu victoriile călduțe și care a Înțeles cît de profitabile-s, uneori, Înfrîngerile artistice, este un oximoron cinetic : sclavul amăgit de iluzia puterii. Țin minte cum au strîmbat din nas criticii, cam la toate premierele cu piese bulevardiere. Eram În Banat, cu mulți ani În urmă (peste douăzeci!), și trei critici, plus inspectoarea de la Consiliul Culturii, văzînd premiera mea cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mîncat pentru toată viața răspunde femeia. Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucuros s-o ajute, organiză ședințe zilnice de mers. După două săptămâni de muncă asiduă, bărbatul simți că firma nu e serioasă și-o lăsă baltă. Luana presimțea eșecul. Hainele, chipurile, gata, nu arătau deloc așa cum ar fi trebuit. Fetele, amăgite că vor primi bani pentru munca lor, intuiră că ceva e în neregulă și începură să dea înapoi. Colac peste pupăză, patroana voia ca parada să aibă loc în sala mare a Casei de Cultură. La numărul mic de modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine ca istoriile astea să nu se răspîndească. — Bine, dar prin alte părți din țară, unde au mai luptat partizani? — Gata, ajunge. Poate că nici eu nu știu, dar ajunge. Încheierea asta o hotărîse nu tata, ci primarul. Eram dez amăgit de mine Însumi. Nu fusesem În stare, din cauza unei prudențe nelalocul ei, a unei inhibiții neașteptate, să-l abordez pe Alexandru Soponaru și să aflu totul de la el. Visam deja Întîlniri numai Între noi doi În care el Îmi dezvăluia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe liberul său arbitru, s-a produs un amestec și un fel de contopire a celor două cetăți, întemeiată pe legăturile nelegiuirii. Iar această dezordine își are originea tot în femeie; nu e vorba de faptul că acestea, lăsându-se amăgite, precum cea dintâi, de vicleșugurile unui seducător, i-ar fi dus pe bărbați în păcat, ci de faptul că, fiind deja stricate în cetatea de pe pământ, în mijlocul pământenilor, ele inspiră dragoste locuitorilor cetății viitoare, cerești, aflați doar în trecere prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un soldat român, răpus de „tifus”, zăcînd, „cu degetele rășchirate”, la marginea unui tîrg de vite ( o î o c ). O viziune neagră îl îndrumă pe Dan Culcer la ștergerea convențiilor despărțitoare, la abandonarea iluziilor inutile. De ce să ne lăsăm amăgiți, după ca și înainte de decembrie, de retorica demagogică ce încearcă a disimula neajunsurile actuale sub vălul unor promisiuni în contul unui viitor ce nu va veni? Al unui viitor care va fi tot atît de tarat ca și prezentul? ( e
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
pe cineva să-și piardă speranțele, iluziile; a deziluziona, a decepționa”; în Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1871), explicația era „a scoate pe cineva din amăgire”, iar exemplul oferit era tipic pentru acest sens: „Am fost mult amăgit, acum însă m-am dezamăgit cu totul”. Distanța dintre cele două accepții e vizibilă și în exemplele cuprinse în Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul I, partea a 5-a, Litera D, 2007), chiar dacă autorii nu au simțit nevoia
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
ușurat, la cealaltă categorie, ilustrată de Toamna decanei. Și Antoaneta Ralian, și Radu Parachivescu poartă în ei excepția. Cea dintâi știe destule (căci, dacă nu face paradă de înțelepciune, nu înseamnă că n-o posedă) cât să nu se lase amăgită nici măcar de propriile reușite. Cel de-al doilea, admiră elegant, fără să maculeze cu admirația lui. Spuneam mai înainte că substanța acestei cărți rezidă în limbaj. Antoaneta Ralian are, dintotdeauna și pentru totdeauna, cultul formulării precise. (Înțelegând prin precizie și
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
spoiți în democrați, din eșaloanele ÎI și III ale defunctului partid de tristă amintire, să avanseze în cariera lor politică, să ajungă să ne guverneze și să ne influențeze soarta și destinele. Până acum oameni au putut fi cumpărați și amăgiți, mințiți și înșelați, dar pare-se că a fost nevoie de un atac la o instituție a statului, pentru că poporul și nu populația, să se trezească la realitate, și să ia atitudine. Ținem să precizam, ca noi Grupul de Inițiativă
Partidul Golanilor din 89 iese în stradă pentru manifestaţiile anti-Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/46400_a_47725]
-
care nu li se arată? Se poate, dacă Popa Duhu tulbură suficiența unui episcop în ziua de Bunavestire, iar Cănuță își strică familia tot la Blagoveștenie. Se nasc, pesemne, sub o zodie din Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte, amăgiți că vor găsi în lume libertatea de-a refuza soarta de obște. O caută fără rezultat, rămași cu putința, lecuire oarecum a frustării, de-a spune nu. Mai în barbă, Cănuță, trecând direct la fapte fără înțeles pentru restul semenilor
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
poveste de iubire, veche și străvezie ca o floare presată. O floare de tei. În el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule... - De-adevăr și joc se leagă...
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
poezia, așa venea dragostea și fața ta rămîne aceeași, placidă, nemișcată, un oblon, În spatele căruia se săvîrșește o crimă. Și tot libidoul acesta, un reflex vechi și fără obiect, acum crescînd pînă la un punct și retragîndu-se ca o foame amăgită În stomacul gol. Așa trăiesc ei toți oamenii zăriți prin piețe, pe străzi, În birouri, În metrou, mai ales În metrou, unde singurătatea crește Într-un spațiu prielnic, cum moartea e Împlîntată cît mai afund În adîncuri și Întuneric. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]