688 matches
-
când setea îmi căuta umbră și de copaci mă lega, până m-a chemat frunzișul unui pârâu. Voi m-ați purtat pe drumuri de praf prin câmpiile arse deși nu v-am vrut. Vă știu, încă mai sperați cu vorbe amăgitoare, nedrepte, să-mi puneți pe umăr crucea de piatră. Îmi nesocotiți cuvintele ce-n suflet le scriu și-n urmă rămân șiraguri de păsări cântătoare. Referință Bibliografică: Aripi voiau să-mi pună / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ARIPI VOIAU SĂ-MI PUNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376292_a_377621]
-
mai luminat cu clepsidre aprinse în noapte Și timpul a mai stat parcă o clipă să se răzgândească O lume întreagă nebună. nebună.. nebună...cerșește Asteaptă sfârșitul promis dar nu știe când vine odată și-o dată Și uite că și amăgitorii ăștia orbi din naștere se joacă de-a oarba cu mințile pieții Și uite și pe cei care cântă în strunele străzii și fluieră a pagubă munți de prostie Și uite că și noi neatenții ca Marta uităm privegherea din
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
întorsătură, dar n-au făcut acest lu¬cru și atunci Dumnezeu, i-a pedepsit părintește, scoțându-i afară din Raiul desfătării unde-i pusese, mus¬trându-i și definindu-le clar pedeapsa atât pentru bărbat și femeie, cât și pentru șarpele amăgitor - diavolul, apoi, i-a promis omului, că îi va trimite totuși un Răscumpărător (Fac.3,14 -15). De atunci, Adam și Eva, omul, îl căuta pe Dumnezeu cu multă nădejde, încercând prin jertfe de sânge, sau prin arderi de tot
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
mâna a-l atinge. Și-atunci alunecăm cu sufletul Răstignit pe crucea timpului, Invocând un răsărit fără sens, În noaptea grea a infinitului. Pentru că el, numai trecutul nostru A împlinit gânduri și multe vise Nu știm ce ne aduce viitorul Amăgitor, cu a lui zări promise. ATUNCI Când simți că acolo-n adânc A ta ființă se coboară, Când răsăritul de pe coline E ca apusu-n zi de vară, Când nu mai știi ce este frica, Nici nu mai simți vreo bucurie
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
aspiră ca un asfixiat după împlinirea existențială, după fericire. Ei bine, fericirea reală este dată de așezarea pe traiectoria adevărată a vieții. Plăcerea sau plăcerile oferite de contextul imediat la vieții se dovedesc a fi în ceea mai mare parte amăgitoare. Evaluarea unei bucurii sau a unei plăceri trebuie făcută evident în funcție de sensul ultim al existenței noastre. Spiritualitatea răsăriteană confirmă prin experiența de veacuri că lupta împotriva plăcerilor imediate, egoiste, trupești, materiale este cale adevăratei bucurii pentru că acestea toate sunt dovezi
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
mare va fi răsplata celor care vor reuși să reziste acestei presiunii. Nu ne trebuie argumente în plus. Toată lumea știe că este de preferat și că este bine să ne păstrăm curăție trupească, dar cedează, oferindu-și argumente ieftine și amăgitoare, între care cel mai des întâlnit este cel al complicității quasi-generale. Omul este ipocrit și, deși în adâncul său știe ce este bine și ce este rău, se asociază unor ideologii care-i legitimează amăgitor plăcerile păcătoase, păcatul. Băieților le-
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
oferindu-și argumente ieftine și amăgitoare, între care cel mai des întâlnit este cel al complicității quasi-generale. Omul este ipocrit și, deși în adâncul său știe ce este bine și ce este rău, se asociază unor ideologii care-i legitimează amăgitor plăcerile păcătoase, păcatul. Băieților le-aș spune că bărbăția constă și este exprimată în stăpânirea de sine, nu în cedarea la ispite de tot felul. Sunt convins că marea criză morală și marea criză a familie de astăzi se datorează
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
știm. Mințim retoric fiecare clipă Ce se împarte într-un mod firesc. Și de iubiri acum facem risipă Dar nu e practic fin sau omenesc. Împovărați de drumuri trecătoare Noi ne mințim adesea că-i frumos. Iar zilele de sunt amăgitoare Le învățăm ca să meagă pe jos. Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens. Căci prea curând și prea mult timp desaga S-a tot umplut cu-al vostru univers. Convalescenți de boala ignoranței
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
noi nu le știm.Mințim retoric fiecare clipăCe se împarte într-un mod firesc.Și de iubiri acum facem risipăDar nu e practic fin sau omenesc.Împovărați de drumuri trecătoareNoi ne mințim adesea că-i frumos.Iar zilele de sunt amăgitoareLe învățăm ca să meagă pe jos.Să nu știți niciodată ce e șaga ! Și drumul să vă fie unic sens.Căci prea curând și prea mult timp desagaS-a tot umplut cu-al vostru univers.Convalescenți de boala ignoranțeiNu dați doi
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
din nou în taină viselor. Încerc să alung fantome negre ce ma înconjoară, Venind din vremi apuse,ce nu mai am,ca să i-mi ceară. Și simt cum mă atacă și că mă doare, Ranindu-ma și evocandu-mi clipe amăgitoare. Parfum suav de lămâița,patrunde-n mine și m-alinta, Venind din depărtări,ce nu credeam că mai există. Dar a ajuns,si aroma lui mă întărește, Redandu-mi zorii vieții și roua ce zâmbește, Si un început de drum
LINISTE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377526_a_378855]
-
pe toți cedrii, ci pe cedrii Libanului, pentru că Libanul era locul idolatriei”. Despre trufia înțelepciunii de tip eretic Înțelepciunea lumească exersată în mod autonom, detașată de experiența vie a Bisericii generează o încredere de sine care conduce la o cunoștință amăgitoare. Încrederea în puterea logicii autonome a minții care iscodește taina fără cuviință produce o gândire de tip eretic. Această gândire se înstrăinează de logica eclesială, formulând raționamente complexe, îndepărtate de puterea de viață a simplității învățăturii Bisericii asumată prin credință
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
lipsei de curaj, și se poticnește în uzualul unei vizite de complezență sau se îneacă în penibil și grotesc. Bătrânețea în ipostaza ei duală, sapiențial-patriarhală, dar și penibilă și indecentă, bătrânețea ca stigmat. Cotidianul frust, oribil, traumatizant, monoton și fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
de patimă și doruri, Mi-e trupul nins de-atâtea ierni, Ascunde râvna de a fi eterni, În veșnice, tăcute zboruri. Nămeți se înalță-n drumul sorții, Cumplită e corvoada unui trist destin, Se cântă fals în note de festin, Amăgitor, dezvăluind zăvorul porții. Cu degetele încă încleștate, Mai strâng zăpada încercând, Potecă să îmi fac, mascând, Trecerea vremii-n ambiguitate... 24.01.2016 Referință Bibliografică: Noapte de ianuarie / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1850, Anul VI, 24
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
iar, stinsă Și vreau să-ți simt privirea, când zborul mi-ai oprit... Să-mi vezi strivirea dusă, într-un coșmar de umbre În care m-ai impins ca să-ți urmezi chemarea; Minciuni și măști perverse și născociri și sumbre, Amăgitoare valuri...și-mi promiseseși marea... Și eu credeam că zborul va fi în palma goală Un fluture albastru, un Blue Mormon de vis. Doar praf de stele moarte, pe o nescrisă coală A mai rămas din toate... și câte-ai
ŞI CÂTE-AI MAI PROMIS! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358658_a_359987]
-
oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian de cioburi, ridic acum speranțe, Nu irosesc cuvinte pe-un vis rătăcitor! Din lacrimile vieții s-au adunat restanțe, Le-ai strâns pe toate-n tine, destin amăgitor! Negoț nu fac cu clipe, iubirea nu e marfă, Izvorul meu de viață ești tu, de nu știai! M-ai ridicat din beznă în sunete de harfă, Mi-ai răscolit trecutul, lăsându-l fără grai. Cuminte-aștept să vină o nouă
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
scris în repetate rânduri pe parcursul anilor, că la acest început de septembrie am mai renăscut, ne-am mai înălțat cu o Duminică a limbii române, însă trebuie să recunosc inconsolabilul adevăr că de cele mai multe ori am fost captiva iluziilor, prada amăgitoarei euforii, și că, în realitate, de fiecare dată mai muream cu o „sărbătoare”. Iar manifestarea din toamna aceasta, începută atât de emotiv și monumental de vocea tânărului interpret Dumitru Caulea (de curând dirijor al Corului popular „Dragoș Vodă”), ne-ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
prin vâltorile vremurilor. Din nou doamna Francisca Stoleru ne face să gândim la una din formele agresive și înșelătoare ale pseudoculturii în care este promovată imaginea (tot cinematografică!) mitizată a eroului singur și neînfricat, întotdeauna biruitor, unul din clișeele intenționat amăgitoare ale culturii de cartier. Special am lăsat la finalul discuției intervenția finală în destinul fetei a două femei: soția rabinului și viitoarea mamă adoptivă. Este una din probele de subtilă ironie din carte în care autoarea, o bună cunoscătoare a
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
gării îți fuge de sub degete vibrând în subânțelesurile verbelor ce ți le spun telepathic. Suma unei existențe Înainte de a pleca am tras o linie, adun nopțile cu visele, zilele cu speranțele și credeam că totul încape în trecerea mea dincolo ... Amăgitoare incertitudine în rezultat nu au încăput visele iar speranțele au rămas aici cu nopțile și zilele într-o filă de calendar. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Poezii de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
regiunile opace ale gândirii febrilitate sub fragede amprente ale extazului cu temeritate stăpâni ai propriilor gânduri se nasc griji ireversibile trup minte suflet nemurire flamanzii iubirii umbriți de resemnare corodau gânduri lipsiți de candoare se regăseau în iubiri temporare amorul amăgitor va aglutina aroganța în deriziunea momentului într-un peisaj cotidian Referință Bibliografică: Din trupurile noastre nude / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul II, 18 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate
DIN TRUPURILE NOASTRE NUDE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364170_a_365499]
-
-i: Ascultă cum greu din adâncuri, / Pământul la dânsul ne cheamă ... (Melancolie), căutând să o facă să se detașeze de fiindul său profan și o îndeamnă, precum Lot pe a lui nevastă, să-și lase trecutul lumesc, pângărit de vicii amăgitoare, și să înceapă să vadă prin întuneric lumina scânteietoare: Ascultă, tu, bine, iubito, după care încheie prin a-i spune că teama va fi și mai mare atunci când ea știe și nu se rupe de răul pătrunzător: Veghează, și întărește
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
un fir de ață străbătute de miile de furnici care cară mari poveri în spinare... Toate se îndreaptă spre un mușuroi. Acolo este cetatea lor. Lupta pentru existență ne-o reamintește păianjenul care și-a întins plasa într-un loc amăgitor și așteaptă prada să-i cadă în capcană. Tufele de soc sunt îmbujorate de floriile lor mari și albe ca zăpada care par presărate cu diamante multicolore... Aceste diamante sunt insecte de mărimea unei alune care au aripiile externe ce
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
și își frâng aripile în mierea cuvintelor goale și nesfârșite... Atunci, dintr-un vers sau chiar o poezie învârtită de o rotiță, deducem cât de gol și rece este Soarele, iar totul se rezumă într-o proză episodică transmisă în amăgitoare epistole aruncate spre capcana timpului mărginit doar de orizontul gâștelor... Soarele își continuă răsăriturile și apusurile la nesfârșit, rotițele sunt lubrifiate de lacrimi după ce sunt înfierbântate de zâmbete, mașinăria nu obosește să fabrice scrisori care scot la iveală minunăția creatoare
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
disponibilitate” găsim argumentări și justificări cum că așa este diplomatic sau aceasta este politica, uitând de faptul că este bine să avem permanent tărie de caracter și coloană vertebrală dreaptă, și la propriu și la figurat!... Iar consecințele acestor cauze amăgitoare și înșelătoare vedem cu toții care sunt, și anume: multe dezamăgiri, multă tulburare și sminteală atotcuprinzătoare!... Suntem, foarte mulți dintre noi, oameni care vorbim mult dar facem puțin sau acoperim faptele mici cu vorbe mari!... Tendințele acestea ce duc la desacralizare
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
brad negeluit, Lăstar de salcie am fost, cu muguri de mătasă plesniți în graba primăverii, Dar și cenuș-am fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-a regelui mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]