405 matches
-
mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte. Într-o zi a picat însă nenorocirea: am pierdut cravata. Nenorocire? O adevărată dramă. O pierdusem la un joc de fotbal, pe maidanul cartierului, și acuzam sus și tare că mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
expună cu atât de puțin. Iar alții prea mândri, dacă nu de ceea ce scriau, măcar de ceea ce citiseră, ca să nu-și dea seama că putem face mai mult. Și am făcut, Într-adevăr. Mult mai mult. Dar tot plecând de la amărâtele alea de poezele autocolante. De care rareori am fost mulțumiți. Fiindcă se părea că, sfielnic, Încă din seara aceea În sufletele noastre se trezise ideea de nu face doar literatură. Și că amărăciunea mea și a lui Cătălin, aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s-o lași În pace pe soția fratelui meu!“... Da, așa mi-a spus, a mărturisit chiar el, zice: „Doamne! Mare păcat pe sufletul meu. Cred că, dacă există un Dumnezeu În ceruri, o să-mi iau pedeapsa pentru asta!“ Și amărîta aia de bătrînă făcea toată treaba, gătea și trudea pentru ei, iar stricata aia vopsită, că nu era altceva, lenevea și-l aștepta și nu mișca un deget s-o ajute, ce mai, merita tăvălită prin catran și fulgi. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcuse ea planuri, ce mai, avea de gînd să divorțeze și să se mărite cu taică-tu, iar el era de acord, Închipuie-ți, parcă-și pierduse mințile, și-i făcea o groază de cadouri și-i dădea bani, iar amărîta aia bătrînă muncea pentru ei de se zdrobea și plîngea și-o ruga să se-ntoarcă la bărbatul ei, unde-i era locul. Dar nimeni nu putea sta de vorbă cu ea, nimeni n-o putea urni din loc, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în săptămâna ce a trecut și s-a finalizat cu o splendidă Duminică a Floriilor, o duminică plină de soare, duminică în care tot românul știind că este dezlegare la pește, a dezlegat serios băierile pungii pentru a cumpăra o amărâtă de coadă de pește, pe care altă dată o cumpărai cu te miri ce. A fost doar un lejer antrenament pentru săptămâna următoare, când este dezlegare la ouă, drob, cozonac, sarmale, salată de boeuf și Colebil (produs care cică poți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă filosofie, care nu necesită o poveste, ci altceva, care nu constituie obiectul scrierii noastre de azi. De asemenea, voi trece repede și peste amărâții, sau amărâtele care sună la ușa apartamentelor de la bloc să-ți spună că au de făcut un „sfânt maslu" la mai știu eu ce rudă de gradul unu, sau că au ieșit mintenaș din spital și nu au bani de autobuz până la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
râde, reclamantul și învinuitul, hăhăiesc și ei. Regie, înaltă, nu altceva. Reclamantul: Adevărul să iese afară, la iveală, să se vadă acilea în fața instanței. învinuitul: Minte. Are martori că i-a dat soacrămea salba? Să se face dreptate. Era o amărâtă, de unde mânca, de unde nu mânca. în acest timp, un tren marfar trece hodorogind și scrâșnind pe sub nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a făcut? I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles că după cel mult trei luni, când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili: era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestească și lui că „fata șeia“ o făcut copil din flori, da’ nu-i nimic, s-o arăni ea cumva că omu’, dacă-i liber, sănătos și sătul... Da’ o zis baba că l-o făcut și la șepte luni. Amărâta! Aftă și turnă În pahare. — Iaca! - zice el Înainte de a ciocni și Grințu nu Înțelese ce anume Îi indica bătrânul prin acest cuvânt: un obiect anume, o situație care putea / nu putea fi schimbată (și care situație? a băiatului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spus mie Gheorghiță al Vetei, că a fost la muncă acolo la ei, la vacile alea nebune. Păi cum să nu fie nebune săracile, nu le văzuși? Cu belciug în nas și legate de câte un stâlp toată viețișoara lor! Amărâtele! Eu una n-aș mânca vacă din aia, mai bine știr! ─ Ce-ai zis? Ce zice? Și acum, știrile. Auzi că vine știrile. Dă-l bre mai tare, să auzim și noi ce zice! Da’ ce, tu n-ai mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sat o fimeie tânără și nu știu de ce s-o îmbolnăvit saraca și o ajuns la spital. Acolo o stat ea cât o stat, dar în loc să se facă sănătoasă, îi mergea din ce în ce mai rău. S-o învârtit doftorii pe lângă ea, dar amărâta numai nu se făcea bine. Bărbatul trecea pe la spital și îi întreba pe doftori: „Se mai face bine fimeia mea sau...?” „Apoi, bade, cum se vede treaba îi slabă nădejde. Noi ne zbatem s-o facem sănătoasă și ea numai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
după care am Înscris punctajul pe o coală de hârtie. Tata: 22 de puncte, Andy: 0. Literele mele nu promiteau să formeze cine știe ce cuvinte. Am adăugat un A, un M și un E la prima literă, L și am notat amărâtele mele șase puncte. — Vreau doar să fiu sigur că o să depui tot efortul care merită, a zis el Învârtind de zor literele pe plăcuță. Cu cât mă gândesc mai mult la toată povestea asta, cu atât sunt mai convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vine altul, mai îndrăcit". Când în sfârșit Costică, împreună cu Nicu, se ivi în pragul casei, bătrâna îl bombăni fără să-i privească: ― Ascultă, băiete, să vă jucați frumos și să nu mă mai amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca să scăpăm de toate!... Nu ni-e frică nouă de armată!... Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să stârnească mila nu e-n stare... Dacă povestesc la băieți, nu mă crede nimeni. Oho, zic ei, da’ tu ai o adevărată mină de aur, Coltuc ăsta, pleașcă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mică înfrângere pentru a obține, câteva zile mai târziu, o măruntă victorie asupra ocupantului: reușește să alunge de la o fermă "un înfiorător soldat SS mic și plin de coșuri". Îi ordonă pe un ton autoritar soldatului care silise o bătrână amărâtă, amenințând-o cu pistolul, să-i dea niște ouă și niște unt să iasă: "Raus!". Când soldatul, roșu de mânie, o întreabă dacă are habar cu cine vorbește, tânără are o sclipire de geniu. Îi răspunde, sigură pe ea: "Dar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui Pandele? Munca ta de zeci de ani, nebunia aia care ți se bagă pe gît sub formă de huzur și abuz de putere? Poți să pui acolo vrafurile tale de dosare slinoase din care vrei să-ți faci o amărîtă de rampăi de lansare? Astea nu-s povești? Ba sînt povesti și încă unele urîte, în care demult nu mai crezi! Și nici eu! Ilie: Iartă-mă, Mina... Mina: Așa că las-o pe asta. Ilie: Bine, dar n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ce-ai zis? Alex: Pelargonium... mușcată adică... ai uitat cum te-am învățat că se spune pe latinește? Bunica: D-apăi dă, mai uit și eu... S-o înviorăm puțintel și pe domnișoara căldărușă... Alex: Aquilegia vulgaris... Bunica: Așa... așa... Și amărîtei ăsteia de micșunică să-i răcoresc oleacă fețișoara... Alex: Cheiranthus cheiri... Bunica: D-apoi cum nu, cum nu... Și-acu s-o întremăm și pe oftigita asta de Scilla bifolia... (Alex o privește uluit) Adică violetă. Alex: (îmbrățișînd-o) Bunică, bunică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în sac fără milă) Bă, voi n-auziți! Octav: (înfuriat, se repede asupra țiganilor, le rupe cearceafurile, le smulge sacii, dă în dreapta și-n stînga...) Fir-ați ai dracu' de țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd și amenințînd: "Gura mă-ti de gropar hodorogit, te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
CV modest* și fără pregătire în business. Nu au nicio noțiune de managementul vânzărilor, habar n-au cu ce se mănâncă un cash flow, n-au în echipă măcar un merchandiser profesionist și nu sunt în stare să trimită o amărâtă de ofertă pe e-mail. Sunt negociatori inflexibili, care iau decizii fără să se consulte cu boardul și nu țin cont de principiile elementare ale PR-ului. Pe scurt, se află cu toții în preistoria comerțului. Singura apropiere de standardele internaționale de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și moralizatorilor. în această ultimă ipostază, cel mai șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a dat zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făcut greșeala să spună ceva de genul: „În semn al aprecierii noastre, vă ofer o șapcă de baseball cu logo-ul firmei”. Reacția multora este: „Am economisit pentru companie un sfert de milion de dolari, iar ei ne dau o amărâtă de șapcă?”. În acest caz este vorba despre asocierea banii economisiți - șapca primită, iar cele două nu prea merg împreună. Dacă s-ar fi făcut diferit, asocierea corectă ar fi retrăirea realizării prin șapca primită. În acest fel, accentul se
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Iliescu. Același stigmat iresponsabil a fost cultivat și împotriva basarabenilor, considerați un fel de români second hand, uitându-se prea rapid cum noi înșine stăteam în anii '90, încolonați ca vitele, câte o noapte sau două, pentru a primi o amărâtă de viză ca să mergem la universități din Europa, cu sentimentul revoltei că suntem, pe nedrept, tratați drept cetățeni de mâna a doua. De aceea, de regulă, nu mă sfiesc să le amintesc criticilor dezabuzați de curajul lor în timpul dictaturii sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că mă prezint la bara Adunării Naționale și că afirm: "Exercit o meserie și găsesc că profiturile mele sunt insuficiente. De aceea vă rog să faceți un decret care autorizează domnii perceptori să preleveze, în beneficiul meu, doar o mică amărâtă de centimă pe fiecare familie franceză". Dacă legislativul primește cererea mea, se va putea vedea în acest gest, dacă se dorește acest lucru, doar un fapt izolat de spoliere legală, care nu merită încă numele de Comunism. Dar dacă toți
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]