84 matches
-
deseori ridiculizat de clasiciștii francezi, a fost foarte apreciat în Spania de elita artiștilor vremii. Și opera lui Cervantes stă sub semnul manierismului. În celebrul roman Don Quijote (1605), sunt întâlnite aproape toate caracteristicile acestuia: amestec de elemente reale și fantastice, ambiguizarea granițelor dintre real și ireal, natura duală a eroului. Don Quijote e un personaj pozitiv în esența sa, nobil în intenții, dar ridicol până la grotesc în fapte. Acest conflict al contrariilor este specific manierismului. Atât Gόngora, cât și Cervantes au exercitat
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1452524134.html [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar fi la îndemână. Și totuși Dumitru Pană este și filozof și poet în volumul Lakonika, Ed. Conta, 2015 m-a surprins cu un stil original, bine dozat între cele două haruri ale minții, filozofia și poezia. Cartea
CRISTINA ŞTEFAN by http://confluente.ro/articole/cristina_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar fi la îndemână.Și totuși Dumitru Pană este și filozof și poet în volumul Lakonika, Ed. Conta, 2015;m-a surprins cu un stil original, bine dozat între cele două haruri ale minții, filozofia și poezia.Cartea
CRISTINA ŞTEFAN by http://confluente.ro/articole/cristina_%C5%9Etefan/canal [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
cănd Ducele de Mantova a defilat, urmat de turci, indieni și africani. Încetul cu încetul, Veneția devenea școală europeană a placerilor, o lume galanta și decorativă, așa cum o numea filosoful Eugenio d'Ors, o lume în care aveau loc o ambiguizare sexuală, dar și identificarea cu „demnitatea placerilor". Istoria spune că, la început, curtezanele erau constrânse să locuiască într-un anumit cartier, Casteletto, lângă Podul Rialto, iar după apusul soarelui erau obligate să intre în casă. Existau curtezane de "rang inferior
Bongiorno, Siora Maschera by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105785_a_107077]
-
un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar fi la îndemână. Și totuși Dumitru Pană este și filozof și poet în volumul Lakonika, Ed. Conta, 2015; m-a surprins cu un stil original, bine dozat între cele două haruri ale minții, filozofia și poezia. Cartea
DUMITRU PANĂ- LAKONIKA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1466610731.html [Corola-blog/BlogPost/379123_a_380452]
-
II. lakonika III. casa rece Propunerile poetului la coincidență țin de teme filozofice transpuse în decor liric cum ar fi o călătorie în Ithaka, în fapt, o alegorie a înțelegerii destinului parcurs, poate ca liber arbitru în acțiune. Remarc relativismul, ambiguizarea prin care eul cu toate dilemele, renunțările, luările de la capăt se retușeză spre final ca singur decident pe itinerar. “m-am întors prea târziu în Ithaka plecasem demult din Ithaka nădejdii, m-am întors (...) sunt acum într-o altă Ithaka-
DUMITRU PANĂ- LAKONIKA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1466610731.html [Corola-blog/BlogPost/379123_a_380452]
-
generos cu labirintul lăuntric al sinelui și luciditatea de care vorbeam aduce soluții potrivite eului liric. Sunt revelații, în fapt, căutate tocmai pentru o ordonare a reflecției. Poezia Adrianei este această nevoie de clarificare, de dezambiguizare cu mijloacele proprii ale ambiguizării. În susținere, se cuvine să citez două poeme frumoase, în care metafora își calculează înălțimea visului pentru a reuși definiția exactă a stării și o transmite în câteva expresii tușante: “îmi vindec nopțile de parfumuri amestecate visul îl tot împart
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1448082894.html [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
lui Marian Popa, sprijinită de telefon face pandant unui exemplar legat în piele: Le rire de Bergson.” - Imprecizia și indeterminarea sensului ar fi iar o mașinărie postmodernă întâlnită în atitudinile și reacțiile personajelor Valeriei Manta Tăicuțu. Iată un fragment de ambiguizare, liric, cum sunt multe pe parcursul lecturii, veritabile poezii: “Convingător. Am învățat să mă exprim foarte convingător. Fără concordanță cu adevărul. Că de avut am ceva, dar nici eu nu știu ce anume. O nevoie de ceva. O așteptare a ceva. Și acest
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1477811445.html [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
sale sunt scurte, precum respirația și rostirea sacadată a unui om încercat de intense trăiri sufletești. În concizia lor, unele texte amintesc de haiku-urile japoneze („Rugă”, „Primordiu”, „Stare” ș.a) Într-o lume literară în care în vogă e ambiguizarea, închiderea semnificațiilor sub multiple învelișuri de abstracțiuni, Eugen D. Popin optează pentru limpiditate, exprimare clară și concisă. Și totuși, pentru a-l înțelege e necesară multă intuiție și putere asociativă, pentru ca, din fulgurantele imagini ce ni se oferă, să poată
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1493623778.html [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
conducătorii Bizanțului, între secolele al XII-lea și al XIII-lea, dar nu au reușit. Din mileniul al doilea, intelectualii tot mai numeroși ai Apusului au ajuns în mai multe rânduri să fructifice, prin instituționalizări, hibridizări și alte căi de ambiguizare, valorile culturilor popoarelor noi din Vest și ale culturilor esticilor europeni, majoritari de origine turanică. Minoritarii latini de o parte și de alta a Dunării s-au lăsat purtați o vreme de curentul slavonilor născuți în contact cu Bizanțul, de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este dată de enunțul ironic (sub toate aspectele sale) care presupune, din partea naratorului ("homodiegetic"), o simulare, o schimbare de macaz în ordinea referențialității. La acest nivel, între autorul concret și narator se interpune o distanță direct proporțională cu gradul de ambiguizare al ironiei. În cazul focalizării externe, naratorul ("extradiegetic") se postează la o distanță strategică de fapte, întâmplări și personaje, observându-le aparent neimplicat. Enunțurile sale sunt preponderent descriptive, însă degajă o forță ilocutorie specifică abordării satirice și caricaturale în genere
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem să le observăm ca ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște ca limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei lui Halsall). Ea apare deseori în incipit, pretextând saltul în imaginar sau justificând ofensiva directă, în corpul textului, cu funcție de releu, reconectând lectorul la realitatea imediată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor"), iar pamfletarul se autoînsărcinează cu execuția simbolică a adversarilor. Dacă, prin acuza tranșantă, pamfletarul își formulează entimematic, dar direct și punctual rechizitoriul, pe următoarea treaptă a ambiguizării limbajului violent putem plasa analogia descalificantă, tot în calitate de raționament eliptic, dar indirect, de data aceasta, și cu un grad mai mare de generalizare. Și pe acest palier publicistica polemică argheziană este foarte productivă. Mecanismul raționamentului analogic este interesant descris din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
murături"194, până la acoperirea unei secvențe însemnate în economia textului. Miza paralelismului devalorizant nu este "raportul de asemănare, ci asemănarea raporturilor"195, o observație justă care clarifică, în esență, funcția polemică a acestui procedeu. Dacă e să urcăm pe scara ambiguizării discursului, putem privi metafora polemică (cu variantele sale: metafora simplă, metafora narativă, sinecdoca polemică) drept cea mai expresivă ipostază a analogiei. Alături de funcția-trop, metafora polemică dobândește valențele persuasive ale unei argumentări subiacente (Marc Angenot). De pildă, în secvența următoare: Atâta timp cât
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
La nivel intradiscursiv, situația se prezintă mult mai complexemplu Totuși, se poate observa că cele mai multe din textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fantezistul transferă în supratemporal un fapt care în sine nu spune nimic. Montajul favorizează sensurile, care, practic, sunt repere ale poeticității. Un alt eșantion e La Piatra-Neamț sau voilà purquoi j'aimais Rosine. Scenariile lui Mihai Ursachi, unduitoare, bazate pe ambiguizări, pe alunecări în ficțional, propun ca într-o partitură muzicală tranziții subtile de la un regim expresiv la altul. Scepticul flegmatic își deplânge bunăoară fragilitatea ceea ce nu-l împiedică să circule prin galaxii; un limbaj teatral-declamator, o grandilocvență cu suport ironic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu te așteptam pe tine! De ce te-mpotriveși, Mândrie, Cu ochii doar m-a întrebat. Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. Încântă, în astfel de texte mărturisitoare, o suavă ambiguizare, acel ceva-ce-nu-se-lămurește, ceva care insinuează tactic și prin aceasta creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale acestui tip de nume pentru Dorina din Șarpele, Emanuel din Podul, Andronic din Șarpele, pentru toponimele din Pe Strada Mântuleasa; omonimia instituită între numele proprii ale străzilor și ale cârciumelor, reprezintă "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"15. Toponimul Cernavodă din Podul este citit în limbaj indirect, iar numele "fanic" al lui Adrian din nuvela În curte la Dionis este interpretat ca anagramă și sugerează "sufletul prins în capcana labirintică a Samsarei", ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
remarca omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare), cârciumelor (Floarea-Soarelui, Trei ochi sub plapumă, La Platani) din geografia mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei, cu valoare emblematică și funcție
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de îndată ce este privată de armonizarea pilonilor modernizării. Se pare că administrația americană ia, azi, cel mai bine în calcul problemele "unificatoare", spre a realiza un control mondial al funcționării satului global. Dar termenul de paramodernism este supus acelorași tendințe spre ambiguizare semantică pe care le suferă și postmodernismul. După Shuhei Endo (într-un interviu acordat lui Flores Zanchi, pe marginea lucrării despre Apocalypse and After), modernismul este rezultatul provocării primului război mondial, pe când postmodernismul al provocării celui de al doilea război
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poate, trădarea artei. Numele personajului principal echivalează cu o desacralizare întrucât Emanou este o prescurtare, o sărăcire prin chiar absența particulei "el" a numelui Mântuitorului. Așadar, ceea ce ar fi trebuit să însemne "Dumnezeu este cu noi" se limitează la o ambiguizare a mesajului: "este cu noi", iar de aici se nasc mai multe întrebări. Cine este cu noi, oamenii? Mai este posibilă salvarea sau, în sens nietzschean, Dumnezeu a murit (pentru că a fost ucis de oameni), iar damnarea neamului omenesc este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Funcția persuasivă sau de convingere nu ar fi posibilă în afara raționamentelor, a echivalențelor, altfel spus, a metaforei jurnalistice; 2) factorul semantic: limbajul însumează dimensiunea semantică a limbii, dar nu în toate situațiile această dimensiune se suprapune integral limbii. Metaforă-conflict și ambiguizare Nu în toate situațiile cercetătorul poate vorbi de metafore jurnalistice care au un domeniu-sursă clar definit. Există numeroase interferențe impuse de genul jurnalistic, de grila imaginarului colectiv între metaforele sportive și/ sau cele aparținând sferei războiului, luptei etc. Cuvântul "contraatac
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
prin identificarea de noi entități care ar aparține comunității morale. Se vorbește despre drepturi pentru tot felul de entități, încât, în opinia criticilor extinderii sferei moralității, s-a ajuns ca însăși noțiunea de drepturi să fie pusă în pericol prin ambiguizare. Astfel, am putem vorbi despre o folosire inflaționistă a termenilor "sfera moralității" și "drepturi". Problema extinderii este abordată diferit și în funcție de sistemele de etică avute în vedere. Astfel, într-un sistem normativist, dacă a fost acceptată, extinderea trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
culturală bogată și aplicarea consecventă a normelor limbii literare: - nivelul fonetic e definit prin eufonie; în poezie sunt utilizate ritmuri și rime complexe; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin diversitate și bogăție sinonimică, prin gradul ridicat de conceptualizare a termenilor, prin ambiguizare deliberată; - nivelul morfosintactic se remarcă prin fraze complexe, elaborate; - la nivel stilistic: predilecția pentru tropi și figuri de gândire; variație stilistică, ori ginalitate. Registrul stilistic oral vizează două straturi stilistice: un strat primar, specific lite raturii populare și tuturor creațiilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces de maximă ambiguizare a relației dintre cuvântul metaforic și contextul stilistic ia ființă metafora închisă/totală/ermetică. Aceasta nu stabilește niciun raport de asemănare cu un referent real, semnificațiile ei putând fi aproximate, de cele mai multe ori, numai prin relaționare cu alte poezii (poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]