10 matches
-
-și reprime, pentru multă vreme, adevăratele sentimente. Fără doar și poate, Zbor întrerupt atinge și această dimensiune a erosului, fiind în substanță un roman de dragoste, captivant și tulburător, cu inserții de mister și realizat cinematografic, cu un final ușor ambiguizat, lăsând loc unor interpretări alternative. Mai reținută cu descrierile, autoarea își concentrează în schimb toată atenția și forță asupra firului narativ, condus viguros de un narator grăbit să-și spună povestea până la capăt, presat de timp și de evenimente, bulversat
ROMANUL ZBOR ÎNTRERUPT DE MONICA LEBĂDA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 by http://confluente.ro/Prof_dr_monica_grosu_romanul_zbor_in_mihai_marin_1345667078.html [Corola-blog/BlogPost/365838_a_367167]
-
justificându-și intrarea în polemică. De asemenea, lectorul primește indicații despre numele real al adversarului și despre modul în care autorul se raportează la el, în acord cu anumite presupoziții semantice și pragmatice. Acest enunț vine după un titlu complet ambiguizat prin asociere parodică "Constantin cel Bun...", și are rolul de a conecta lectorul la lumea imediatului, a factualității subiectiv asumate. Dimensiunea pragmatică a discursului polemic derivă tocmai din această referențialitate specifică oricărui demers teleologic, fiind uneori explicit formulată, ca de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cele două tipare, trebuie plasată teroarea de frontieră, care nu se înscrie nici pe traiectoria naturalului, nici pe cea a supranaturalului. Sub aceste auspicii incerte s-ar putea grupa acele episoade în care statutul ontologic al unor persoanje rămâne puternic ambiguizat sau în care anumite fapte, relevante în ordinea discursului, pot fi recuperate de către protagonist/protagoniști atât din unghiul realului, cât și din perspectiva fantasticului. În funcție de poziția auctorială adoptată, lectorul poate însă realiza cu luciditate la intervale variabile ale povestirii cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de Alexandru Philippide. 2.3.1. Deformarea psihologică În vreme de război de I.L. Caragiale Trama "schiței" (desemnarea îi aparține autorului; în fapt, organizarea este tipică unei nuvele divizate în trei părți distincte) În vreme de război (1898) constituie pandantul ambiguizat epic al mai vechii nuvele O făclie de Paște. Substratul intrigii rămâne aproximativ același: un hangiu (de data aceasta, un etnic român) este torturat de propria conștiință, care suspectează manifestarea iminentă a unui pericol înspăimântător. Originalitatea scenariului caragialian rezidă în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autenticitatea neagă aura personajului literar. Am putea spune că cetățeanul cu acte în regulă este chiar personajul literar în vreme ce personajul jurnalului este o prezență subversivă pentru că este instabil, lacunar, greu de manipulat. Opoziția ficțiune-jurnal ar trebui scoasă în evidență nu ambiguizată atunci cînd vorbim despre literatura sub comunism. Un spectru ciudat al acestui studiu este Anaiis Nin. Eugen Simion îl amintește des în studiul său, îi dedică și un capitol special (în al doilea volum) și totuși nu scapă nici un prilej
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
feței care aveau riguroasa măsură a unei efigii. Cum ar fi iubit Vâlsan, ea nu-și închipuia. Rigiditatea lui, răceala privirii, rezerva extremă î-l lăsau necunoscut. Îl credea rece și cam fad, cum îi erau și aparențele...” Acest portret ambiguizat se repetă și în descrierea feței lui Steriad:” Printre fustișoarele albe ale dansatoarelor văzu o statuetă mică, dar cu forme pline, cu mișcări sigure și cochete, cu deplină stăpânire a tuturor mijloacelor feminine de seducție. Avea o rochie albă, de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și procedeele genului SF, ci și chestiuni general umane (de pildă, tema puterii), cristalizând un mod al ironiei în raport cu realitatea istorică, încât narațiunea se încarcă, într-un al doilea plan, de sensuri opuse celui aparent lejer și umoristic. Tema utopiei, ambiguizată, este extinsă și în registrul romanului realist, Cina cea mai lungă și Pasărea de lut indicând un prozator major. O. este și un exeget al literaturii SF, fenomen căruia îi dedică lucrări fundamentale în spațiul literar românesc și în cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens modernitatea scrisului caragialian. Stabilirea raportului de complicitate cu cititorul și demersul inedit îndreptat înspre dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și morții"99 este schopenhaueriană. Două personaje, un bărbat și posibil o femeie, își țin capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-se asupra a ceva ce iese din sfera vizibilului. Această privire este oarbă pentru ceea ce se află în jur, Sfinxul lui Paciurea este un simbol al replierii spre propria interioritate, chestionată în tăcere și solitudine. Această privire nu mai este ambiguizată sexual, ci deschide o cale inițiatică către un univers ideatic vast. Privirea sfinxului "înăuntru se deșteaptă", expresie a unei pure și indicibile interiorități. Sfinxul paciurian este intens spiritualizat, separat de forțele instinctului, atras de o forță ipsatorie. Petre Oprea sugera
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]