2,825 matches
-
care nu amenință Rusia, dar care nu aparține nici Occidentului. Totuși, Ucraina, mai putin regiunile separatiste, a optat pentru un parcurs european, în timp ce Estul rebel a generat un vot masiv antieuropean și pro-Est. Cu alte cuvinte, Ucraina, cu atitudinea sa ambigua nici pe deplin cu Vestul, nici pe deplin cu Estul, s-a autosfâșiat. Estul cu Estul și Vestul cu Vestul. Georgio Gallo, într-un articol intitulat " La crise ukrainienne: empathie et dynamique" consideră că extinderea spre Est a NATO este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și n-ar mai juca tontoroiul pe suferințele celor mai puțin norocoși decât ei, “cinicii” ar fi mai puțin solicitați și s-ar integra mai ușor în peisaj. Cu timpul, rânjetul s-ar estompa și ar face loc unui surâs ambiguu, care ar face viața “sadicilor” mult mai ușoară. Nu vreau să spun că “cinicii” ar începe să creadă peste noapte în Moș Crăciun. Dar nici cardul lor bancar nu se va mai simți la fel de bine. :: EvZ Cred că pe undeva
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
mai bine, spune Marian Salzman, țipă care a inventat termenul: daca metrosexualii citesc Vogue și Cosmo, übersexualii citesc The Economist și The New Yorker. Icon-ul mișcării este Bono, solistul U2 și artizanul campaniei Make poverty history. Übersexualul refuză sexualitatea ambigua și teoreticieni că Salzman susțin că avem de-a face cu revenirea masculului alfa heterosexual. Dacă lucrurile stau așa, atunci ele stau trist. Dacă ele nu descriu decât așteptările inventatoarei cuvântului, atunci mai exista o speranță. Întrebarea care pare să
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
în comun cu basmul, chiar dacă nici viața și nici basmul nu prea au curajul s-o afirme. Sau așa aș spune eu povestea în care un naufragiat ce riscă să moară de foame în El Dorado găsește, din întîmplare, o ambiguă comoară. Și încă ceva: istoria bucății de hîrtie pe care stă scris că valorează un milion de lire are la origine un pariu, precum Cartea lui Iov. Împăratul e, la urma urmei, un reprezentant terestru al divinității. Și în viață
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
în comun cu basmul, chiar dacă nici viața și nici basmul nu prea au curajul s-o afirme. Sau așa aș spune eu povestea în care un naufragiat ce riscă să moară de foame în El Dorado găsește, din întîmplare, o ambiguă comoară. Și încă ceva: istoria bucății de hîrtie pe care stă scris că valorează un milion de lire are la origine un pariu, precum Cartea lui Iov. Împăratul e, la urma urmei, un reprezentant terestru al divinității. Și în viață
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componentă strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf. Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin această stilistica ambigua, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizata încă prin meditații teologice, în care chipul este doar mărturia înaltă a creației și nicidecum semnul de vanitate al creaturii, Silvia Radu realizează una dintre
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
se transmite sau se transmite cu totul nesatisfăcător". Nu este singura dată cînd imaginea autorului se suprapune peste imaginea personajului sau. Cela: un cadavru de lux este, în mare măsură, un "autoportret în oglindă" al lui Francisco Umbral. Un autoportret ambiguu, în care trăsăturile reale se deosebesc cu greutate de cele ale unui eu dezirabil: "Umbral vrea să fie Cela", spune Campmany în articolul amintit mai sus. "Cămilo José trăiește senzația literară că se prelungește întrucîtva în mine", afirma Umbral însuși
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de pasaje au o grafie aparte în roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră de cămin, amîndouă studente. O prietenie care se transformă într-un soi de legătură de sînge (erau ca niște surori) și care se transformă din cînd în cînd în legătură erotică. Naratoarea este cea
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
care ați acceptat-o și d-voastră, pe de altă parte există și simptomul unei amnezii, pentru că vedeți ce se întîmplă: această întoarcere a stîngii la putere, sau măcar a unei aripi a ei - una dintre cele mai duplicitare și ambigue - atestă o memorie colectivă foarte scurtă! H. B.: În ceea ce mă privește, am avut ghinionul să fiu de trei ori arestat, de trei ori condamnat în România comunistă. Am făcut în total aproape opt ani de detenție, cunosc scena despre
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
nu au trecut măcar de faza enunțului tocmai din pricina incapacității lor exorcizatoare în fața unei memorii satanice atît de copleșitoare. Și așa a rămas acest loc pînă în zilele noastre, după doisprezece ani de elan monumentalistic fără precedent, într-o stare ambiguă ca mesaj simbolic și complet nerezolvată din punct de vedere peisagistic. Ce se poate citi acum în acest spațiu, așa cum a fost el conservat și valorificat în ultimul deceniu, este o simplă informație de context: anume aceea că s-a
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
întîmplătoare ("pe o pagină din Contemporanul anului 1947, în titlul și semnătura unei poezii: Trei cosași de Radu Boureanu"), un război al identității sociale, între "copilul lui Izi" și tînărul revoluționar care trebuie să vorbească limpede și sincer, între relațiile ambigue cu mătuși și relațiile cu tovarășe care îl invită în sînul familiilor lor la fel de revoluționare, între tabieturi și gărzi de noapte la sediul organizației, între sfaturile de acasă și înțelepciunea "bătrînilor ilegaliști". Printre toate astea curge o viață de om
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
fie pur și simplu de prezent ("o să-i vorbesc după ce termină de scris"). Se întîmplă totuși ca în limbajul jurnalistic actual să apară din cînd în cînd forme de viitor anterior: cu inerenta prețiozitate a formulării, adesea chiar în construcții ambigue și discutabile. Un exemplu relativ recent e absolut corect, dar atrage atenția asupra faptului că acțiunea posterioară nu trebuie să fie neapărat exprimată tot printr-un viitor (ci, ca aici, printr-un conjunctiv): "telefoanele s-au mai potolit, dar nu
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
cea a autorului textului (viitorul anterior va fi părăsit) e o ruptură, dar care nu pare a deveni o incoerență. Cred că ar mai trebui formulată o "regulă de întrebuințare" actuală a formei. Tendința generală este de a evita contextele ambigue, cele în care ar fi posibilă atît interpretarea ca viitor anterior, cît și cea ca formă de prezumtiv. De obicei, prezumtivul e proiectat clar pe un fundal de trecut; în plus, semnele dubiului (modalizatori de tipul probabil, poate, marca interogativă
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
la legea abolirii iobăgiei, visează la iluminism ca la un "revărsat de zori liniștit și superb", ca la o lumină lină... El este, poate tocmai de aceea, singurul care scapă. (De remarcat că nici un personaj pozitiv - cu excepția lui Christian, personaj ambiguu - nu e danez!). Cât despre regele Christian, acesta crede că totul în jurul său e doar un spectacol de teatru (și tocmai de aceea piesele de teatru pe care le joacă par a exprima, prin revers, eul său autentic) din care
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de azi răsună încă ecoul discursului pașoptist ("Popolul român voiește o patrie tare
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
poporul stă cu ochii în soare" (Cotidianul, 2428, 1999, 9); "în apărarea țărișoarei noastre invadate de inamic, urma să sară tot poporul apt și cît de cît instruit" (Academia Cațavencu = AC 1996); mai ales cînd se suprapune peste o replică ambiguă, parafrazată: "Din ciclul "Să dăm Constituție la tot poporul"" (AC 20, 1999, 13); "MTV pare că s-a cam plictisit să dea doar clipuri la tot poporul" (pcmagazine.ro). Nu e nici un dubiu asupra intenției umoristice a formulei a da
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
prim plan, după experiența panoramică de la Sala Dalles, preocuparea constantă pentru o anumită dimensiune arheologică, recuperatoare, a expresiei și a gîndirii artistice. Dar dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de forme care trimite către etnografie și arta populară
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
care am face-o dinspre un political corectness al receptării" - arhitextdesign.ro). în paralel, se folosesc și traducerile: politic corect ("dovada de netăgăduit că gândești "politic corect"" - catedrala-dornaromania) sau - chiar mai frecvent, cu o topică mai firească și mai puțin ambiguă în română - corect politic ("pînă aici, argumentul "corect politic" se susține" - cotidianul.ro); în fine, corectitudine politică ("toată tragedia - sau poate vodevilul? - se joacă între faimoasa "corectitudine politică" și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
care un embrion îl parcurge pînă la exprimarea deplină a proprei identități. Numai că în timp ce imaginea evoluționistă și cea creaționistă depășește regnurile inferioare și se purifică formal conform unui program dinainte stabilit, lumea lui Victor Brauner este permanent mutidirecțională, mereu ambiguă și polimorfă pînă în pragul coșmarului. Simultaneitatea umanului cu zoologicul, a grației cu teratologicul, a frumuseții cu stihia și a codului de comunicare cu propria sa disoluție, constituie un alt tip de înțelegere a lumii decît acela narcisiac și confortabil
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
am preferat să-mi arăt entuziasmul - de altfel sincer - pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astalaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
Barbu Cioculescu Fantasmele revin în lirica lui Theodor Vasilache, de la Primul milion și alte fantasme, volumul publicat în 2000, la Fantasme din lumea cealaltă, Editura Vinea, 2002, o aură ambiguă nimbând termenul de lumea cealaltă. Este vorba de aceea a exilului, de care poetul a avut parte mai bine de două decenii, dar vizează egal lumea de vis-à-vis, care poate fi, cu schimbul, cea lăsată în urmă sau peronul unde
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de adîncime. Acum pictorul creează, prin imagine, adevărate propoziții logice și construiește, cu gravitate și, în același timp, cu un anumit spirit ludic, jocuri ambigui, sprijinite pe forme tipice de omonimie plastică. Motivul ochiului, de pildă, este exploatat în regim decorativ prin motivul penei de păun, în regim magico-simbolic prin schematizarea și multiplicarea reperului anatomic și în regim spiritual prin aluzia la triunghiul mistic. Toate
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o trăsătură importantă a acestui gen de literatură, "răscumpărare prin artă a unei geografii adiabatice" necesită o discuție privind schimbările aduse în această privință în literatura post-comunistă), iar corpusul este destul de nediferențiat (exemplele sînt date laolaltă din Sadoveanu
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
critică față de orice religie instituționalizată, cineva care se consideră necredincios sau, în cazul cel mai bun, un "eretic gnostic" modern poate întemeia o teorie literară pe teozofia cabalistă altfel decât ironic - foarte, foarte ironic. Faptul că Bloom are atitudini extrem de ambigue față de chestiunile religioase este ilustrat abundent în cartea lui. De exemplu, el mărturisește că "mi-am găsit Biblia în poeți și Talmudul în criticii literari." În cartea de față, Sf. Pavel și Mahomed sunt considerați pur și simplu drept "genii
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
și absolvi facultatea de interpretare, nu are nici har componistic, iar atunci tocește puțină istorie a muzicii și studiază muzicologia. Delimitarea între muzicolog și cronicar muzical, cel puțin pentru marele public, dacă nu și pentru mulți din confrații muzicieni, este ambiguă sau nu există. La Berlin, am cunoscut nu demult interpreți de operă. Dând mâna cu ei și fiind prezentată ca muzicolog, au zâmbit politicos și neîncrezător totodată. Cineva a precizat că sunt și pianistă. Fața celorlalți s-a luminat brusc
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]