756 matches
-
de fermieri. În multe țări, supradozele de medicamente provoacă aproximativ 60% din cazurile de suicid în rândul femeilor și 30% în rândul bărbaților. În numeroase cazuri, suicidul prin supradoză nu este planificat sau se produce în timpul unei perioade acute de ambivalență. Rata mortalității variază în funcție de metodă: împușcare 80-90%, înec 65-80%, spânzurare 60-85%, inhalare de gaze de eșapament 40-60%, aruncare de la înălțime 35-60%, asfixiere cu mangal 40-50%, pesticide 6-75%, supradoză de medicamente 1,5-4%. Cel mai obișnuit mod de sinucidere prin aruncarea
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
operațiunile ofensive și apoi se contrazicea cu șeful Statului Major General Jukov, atunci când Jukov a insistat să continue contraatacul. Ca rezultat comanda lui Rokosovski a fost bombardat cu comenzi contradictorii și în conformitate cu generalul-locotenent DI Rjabyshev, Rokosovski " nu a exprimat nici o ambivalență despre contraofensiva propusă" și a rezolvat disputa prin refuzul de a executa un ordin direct, spunând: "Am mai primit încă odată un ordin care să contraatacăm. Cu toate acestea, inamicul ne ne este atât de superior numeric numeric, încât am
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
încă din anii '50, de către Robert K. Merton care a transformat radical analiza funcționalistă, prin cercetarea fenomenelor anomice. Conceptele propuse de Merton ("funcție latentă" și "funcție manifestă", "consecință neașteptată", insiders-outsiders, deprivare relativă, strain theory etc.) sunt orientate spre ideea de ambivalență normativă, în care coeziunea și conflictul sunt posibile în egală măsură, în funcție de interpretarea dată normelor. Schimbarea intervine ca rezultat al amplificării consecințelor neașteptate ce rezultă din anomalii, conflicte și contradicții ale structurii sociale diferențiate. Conceptele propuse de Merton s-au
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
îl va ucide nu va fi judecat pentru homicid; în fapt, în prima lege a tribunilor se atrage atenția că "dacă cineva îl va ucide pe acela care, prin plebiscit, este sacru, el nu va fi considerat asasin""19. Această ambivalență a sacrului va fi refolosită odată cu identificarea evreului ca fiind criminalul care trebuie să fie deposedat de drepturile sale cetățenești și a cărui viață devine viață nudă, obiect al suveranității ca fiară, totul făcut în scopul declarat de salvare a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mișcată a lunii ianuarie, a lunii februarie, a scopurilor importante, a distribuirii de roluri între președinte - prim-ministru, cred că ceea ce ne interesează pe toți este acum păstrarea cadenței spre scadențele europene. Marian Voicu: Ați vorbit de două spații, de ambivalență, de complementaritate; există un ambasador, cel al Germaniei, care critică așa cum poate să o facă un diplomat această ambivalență, această investire în două spații aparent disjuncte, spune dânsul: „prioritatea României ar trebui să fie aderarea la Uniunea Europeană și încheierea cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
că ceea ce ne interesează pe toți este acum păstrarea cadenței spre scadențele europene. Marian Voicu: Ați vorbit de două spații, de ambivalență, de complementaritate; există un ambasador, cel al Germaniei, care critică așa cum poate să o facă un diplomat această ambivalență, această investire în două spații aparent disjuncte, spune dânsul: „prioritatea României ar trebui să fie aderarea la Uniunea Europeană și încheierea cu succes a acestui proces”, referindu-se probabil în sudsidiar la orientarea pe care a enunțat-o Traian Băsescu către
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Jean Stoetzel În mai multe dintre scrierile sale, de trăsătura de personalitate ăcare este mai generală și, se presupune, mai stabilă ă și se diferențiazăîn funcție de o componentă afectivă, În registrul lui „pro” și „contra”, cu multe nuanțe Însă, cu ambivalențe sau incertitudini legate de sursele și de canalele de informare. Îi corespunde „o structură care Înglobează, integrează și direcționează”, propice, după cum au arătat Muzafer Sherif, Theodore Newcomb sau Seymour Lipset, dezvoltării funcțiilor cognitive sau apariției unor sisteme de valori. ν
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de cuvântul ebraic hesed, care Înseamnă bunătate și compasiune, dar și rușine și crimă. Omul despuiat, fără drepturi și lipsit chiar de „dreptul de a avea drepturi”, căci acesta aparține doar cetățenilor naționali, care au dreptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ea devine cerc de fier al terorii din care nu se mai poate ieși, căci În acest cerc, sălbaticul, adică omul modern, continuă să trăiască În sine Însuși. Interioritatea inimii este echivalentă cu nelimitarea sa sau cu o logică a ambivalenței. Astfel, compasiunea, care este un sentiment pozitiv, devine cruzime atunci când se dezvăluie În legătură cu nefericiții În general. Deasemenea, atunci când inima, sediul sincerității intențiilor, se manifestă În public, În general devine suspectă de ipocrizie. Ceea ce a dus, În timpul Revoluției franceze, la lunga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau Philippe de Schoutheete). Particularitățile Franței au justificat apariția unor demersuri specifice, analitice (Tzvetan Todorov) sau practice (Jean-Louis Amselle). Pentru a ne desprinde și mai mult din capcanele modei și ale demagogiei, ar trebui să putem elimina o serie de ambivalențe. Astfel, atunci când se afirmă că un anumit grad de diversitate este necesar pentru supraviețuirea unei comunități, cercetătorii se referă probabil la un argument de ordin genetic, bazat pe considerații de natură paleontologică. Or, această argumentație, care are adesea ca obiectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
lor. Incertitudinea și analiza anxioasă de sine pe care o implică ea caracterizează o experiență numită stare acidă (Seca, 2001), care formalizează recunoașterea socială, devenirea publică a unei minorități anomice. Această stare se caracterizează prin două trăsături esențiale: a) o ambivalență În desemnarea scopurilor și, mai ales, a codului unei minorități; b) o experiență modernă a transei (sau efervescență socială), adică a socializării unei senzații, a unei emoții (ca și a unui cod muzical confuz) care nu capătă sens decât devenind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul conativ) care ar trebui să decurgă, direct sau nu, din prejudecată sau care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
foarte ridicat sau foarte scăzut la chestionarele cu privire la prejudecăți. S-a descoperit existența unei utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de elaborare a cunoștințelor, legat de anumite caracteristici personale, cum ar fi ambivalența față de părinții autoritari, Însoțită de o admirație excesivă și de un transfer al agresivității refulate asupra unor grupuri exterioare minoritare. Într-adevăr, părinții autoritari, care exercită o mai mare presiune disciplinară și au o conduită rigidă, pot genera sentimente negative
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența acestor atitudini și Înclinații „normale” este astfel recunoscută, dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive În ceea ce privește eficiența condamnărilor posibile. Optimismul istoric, altfel spus bucuria de a fi intrat În era postrasistă, lasă să se Întrevadă un pesimism antropologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
manieriste, când încărcate de o grație naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri cu sensuri polivalente, al căror ultim mister poetul pare a-l proteja. Sugestia muzicală, simbolul întrețin tonul surdinizat, atmosfera vaporoasă, dar și obscura ambivalență a figurilor. Ciclul Fecioara în alb pare un cânt de slavă închinat unei iubite de o suavitate boticelliană (La creatura di bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
acceptarea cutumei și autorității în materie de cultură. Or, spuneau iluminiștii, pentru a începe să gândești trebuie anihilate atât precipitarea, cât și măsurile preventive. Prejudecata trebuie înlăturată, susținea iluminismul, fiindcă ea este o judecată nefondată, falsă, deoarece renunță la o ambivalență de genul că, atunci când judecăm, plecăm de la presupoziții și de la o filosofie critică, o filosofie a judecății, care face din obiectivitatea de tip științific însăși măsura cunoașterii. Filosofia romantică a adus unele completări cunoașterii bazată pe tradiții, dar a comis
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
devină ea însăși violentă, încarcerând abuziv sau pretinzând bani de la oameni etc. La fel, se poate ca opoziția parlamentară, în loc să împiedice guvernul să delapideze banii adunați din taxe, să participe și ea la împărțirea lor frauduloasă, alături de guvernanți. Fenomenele de ambivalență se pot reduce prin control instituțional, dar nu pot fi eliminate total. Căci controlul va încuraja persoanele care vor să folosească corespunzător instituțiile, dar nu va reuși să-i convingă pe toți în acest sens. Fiindcă tradițiile sunt mai puțin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
eliminate total. Căci controlul va încuraja persoanele care vor să folosească corespunzător instituțiile, dar nu va reuși să-i convingă pe toți în acest sens. Fiindcă tradițiile sunt mai puțin instrumentale, comparativ cu instituțiile, ele sunt mai puțin afectate de ambivalență. Tradițiile sunt un fel de imitații, pe când instituțiile nu prea pot fi imitate. Cu toate deosebirile dintre tradiții și instituții, nu este exclus ca unele tradiții să devină instituții. Născut și crescut într-un mediu cultural european până în preajma celui
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nevoia de o nouă sociologie românească. În locul opțiunii pentru „ordonarea” cunoașterii în deducții, abstractizări sau ipoteze testabile, asociate cu „marea teorie” de sorginte predominant iluministă, găsesc că ar fi preferabilă acea cunoaștere socială care s-ar concentra asupra specificității, contingentului, ambivalenței și mult mai puțin asupra particularului indus anecdotic sau etnocentric sau asupra unui general care nicăieri nu poate fi identificat. Rolurile tradiționale ale științei sociale, derivate din „proiectul iluminist”, au fost fixate, într-un interval de peste două secole, astfel: construcția
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
contrariul absolut al unui miros cast; este un amestec de miere și piper, de ceva acru și dulceag, de palid și puternic; ține de alimentele conservate ale Levantului și de dulceața erotică a Indiei". Așadar avem a face cu o ambivalență: pe de o parte, o sinonimie a inocenței și simplității, pe de alta, imaginea unei inflorescențe somptuoase a iubirii. O ambiguitate ce ilustrează pornirile antitetice ale ființei omenești, porniri prezente și în creația poetului de care ne ocupăm. Deoarece Nicolae
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
biroul pentru a fi mutat În altă clădire. Oscila Între preocuparea pentru copil și cea pentru muncă. A refuzat să-și abandoneze munca, deși nu reușea să facă nimic decât să se necăjească din cauza ei. Nu mai simțise niciodată această ambivalență a priorităților, iar În momentul În care s-a trezit incapabilă să mai ia hotărâri, a devenit deprimată. De fiecare dată când Dwight venea să ia copilul la el sau la medic pentru un control, se simțea ușurată. Eliberată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Theodor Codreanu câteva gânduri de completare: astfel, descompunerea (putrefacția) este un simbol alchimist, o poartă (sau o condiție) necesară înălțării la cer. De asemenea, oglinda nu admite doar un aspect reflexiv și un spirit narcisiac, ci și un element religios. Ambivalența simbolisticii oglinzii (laic și profan) pretinde similitudinea dintre creația naturală care e o imagine în oglindă a naturii divine. Oglinda spune adevărul "Cuique suum reddit" și "Întoarce fiecăruia ce-i dă". Complexul bacovian, așa cum îl denumește, îl descrie și îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceleași" (p. 193). Urmărind astfel cele patru coordonate implicite tradiție/tradiționalism, modern/ism/itate, postmodern/itate/ism transmodern/ism, mai ales prin prisma metaistorică, decât istorică propriu-zisă (și prin intermediul teoriilor lui Francis Fukuyama), trebuie să înțelegem că acestea presupun o ambivalență specifică, în sensul că, luate în considerare în perechi, sunt atât antagonice, cât și complementare. Dacă în bătălia clasicilor cu modernii, cei din urmă erau reprezentați prin intermediul metaforei piticilor așezați pe umerii uriașilor, se pare că transmodernismul este ceva mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secțiuni speciale dedicate potențialilor candidați, o descriere detaliată și atractivă a ofertei lor. Nu trebuie ignorat faptul că activitățile de lucru trebuie atent monitorizate, pentru a se evita intruzivitatea și disconfortul generat de expunerea față de membrii grupului. Identificarea inhibițiilor, disconfortului, ambivalenței față de activități și eliminarea lor sunt deosebit de importante pentru succesul activităților de grup.
Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2374]
-
în prealabil. cu cele mai teribile păcate 171. Pharmakon are, în limba greacă veche, două sensuri: otravă și antidot, ceea ce traduce ideea convertirii violenței în contrariul ei, actul ca atare fiind pus sub auspicii divine. Este, practic, vorba de o ambivalență, de "o ambiguitate latentă"172, ce se actualizează în plan sematic și pragmatic. Mitemul copilului orfan se înfățișează din perspectiva coincidenței de factură biografică. Destule variante ale baladei reflectă interesul autorului popular pentru soarta copilului lăsat acasă și rămas singur
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]