6 matches
-
instrument muzical de suflat. Este construit din lemn sau material plastic. Cavitatea rezonanță este conica, cu o extremitate superioară ușor mai largă decât cea inferioară, ceea ce duce la predominantă armonicelor impare în sunet. În partea superioară prezintă un orificiu numit ambușura sau (lat. "labium"), prevăzut cu un canal trapezoidal. Coloana de aer este direcționată ( B) spre o deschizătura (C) - șanț longitudinal care se găsește în peretele tubului în partea din față - și are forma de canelura. O parte din aer intra
Flaut dulce () [Corola-website/Science/312601_a_313930]
-
partea din față - și are forma de canelura. O parte din aer intra în tub, iar restul se pierde în afara lui. Instrumentul prezintă pe partea frontală un numar variabil de orificii digitale (șapte, dintre care cele mai îndepărtate două de ambușura pot fi găuri duble) și unul singur pe partea din spate. Flautul dulce se împarte în flaut dulce sopranino, sopran, alto, tenor, baș, etc. În care cel sopranino, alto și baș sunt construite în Fă, iar sopran și tenor în
Flaut dulce () [Corola-website/Science/312601_a_313930]
-
de tuburi, pentru lărgirea domeniului tonal, astfel: naiul alto (22 de tuburi), tenor (25 de tuburi), bas (28 de tuburi) și naiul contrabas (30 de tuburi - apărut în 1972). Reușește să obțină câte nouă tonuri pentru fiecare tub, prin modificarea ambușurei. În acest fel devine posibilă interpretarea melancolică la nai a doinelor, cântecelor de leagăn, bocetelor și chiar a unor inflexiuni ale vocii umane. Își asamblează singur naiurile, din lemn de bambus, și le acordează cu ajutorul unei mici cantități de miere
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume. Timbrul oboiului se diferențiază de cel al altor suflători de lemn prin formă să conica. Oboiul este prevăzut cu un sistem complex de clape pentru acoperirea cromatică a întinderii sale. Ambușura cu ancie dublă îl aduce printre cei mai dificili suflători (instrumente de suflat) de lemn din orchestră simfonica (alături de fagot și contrafagot). Construcția conica îi acordă un sunet mai puternic amplificat decât în cazul altor suflători de lemn; totuși, un
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
îl aduce printre cei mai dificili suflători (instrumente de suflat) de lemn din orchestră simfonica (alături de fagot și contrafagot). Construcția conica îi acordă un sunet mai puternic amplificat decât în cazul altor suflători de lemn; totuși, un bun control asupra ambușurii poate remedia acest inconvenient. Oboiul se folosește ca instrument care dă tonul în orchestră simfonica, toate celelalte instrumente realizând acordajul după sunetul la central cântat de oboist. Oboiul este realizat din cimișir, abanos sau Africa Blackwood, mai rar întâlnim instrumente
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
Originile instrumentului sunt foarte vechi, încât instrumente rudimentare care să folosească același principiu de emisie a sunetului (ancia dublă) sunt cunoscute încă din Antichitate. Un binecunoscut instrument de suflat din Grecia antică ce pare să fi folosit o astfel de ambușura este aulos. Există numeroase alte exemple de instrumente din spațiul european care au prefigurat oboiul modern. Astfel, oboiul medieval (engl. "shawm") a evoluat în Franța secolului al XVII-lea către oboiul baroc, capabil de un ambitus identic cu cel al
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]