8 matches
-
risc sau să fiu un erou mort. Prefer viața cinică, morții nobile și morale. Toate acestea nu sunt decât reflexul spiritual al instituțiunii proprietății. Ai totdeauna "datoria" să aperi un "patrimoniu", ești totdeauna erou când te sacrifici pentru imbecilii și ambuscații "en place", ești moral când respecți regulile clasei posedante, cari pot fi inumane și antinaturale. Aparent, evident, sacrific acestei ipocrizii proprietare atât cât trebuie. În fond însă o detest. În felul acesta, când o mișcare politică se apropie de succes
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
al dracu', de poponauți inconștienți! Iar s-a fisurat, în mă-sa, vreun batal, adăugă el, scuturând din cap, către incendiul muribund. Da' ce mă-ncurc eu, aicea? Să vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne duceți la moarte. De data aceasta încep să urlu: Pleacă ! Nu ne facem decât datoria!" A văzut campania din Rusia ca pe o expresie a demnității naționale, a văzut-o ca un idealist, fără pragmatismul meschin care caracterizează gândirea ambuscaților din spatele frontului, ci ca un soldat și ca un adevărat aviator: "Niciodată armata română n-a ajuns atât de departe în țara periculosului nostru vecin. Cu tot contextul politic al intrării noastre în război, această campanie de pedepsire, chiar dacă până la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
bătrâneții sau Cum muri Milon din Crotona închipuindu-și că încă e tânăr, în care subiectul de război - intens frecventat de prozatorii generației ’60, ca refugiu din calea tăvălugului realist-socialist, dar și pentru că le oferea șansa unor personaje atipice (nebuni, ambuscați, eroi) - nu este decât un pretext pentru o subtilă încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele narațiunii), utilizată cu atâta efect în Lumea în două zile, e de întâlnit aici, ca și scindarea clasicei unități
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
cu binefaceri de cum i-ai fi trecut pragul: o certifică părul lui alb, dar și când creștea țepos și brun sub șapcă lucrurile n-ar fi putut sta altfel - ai și tu intuiție. Expert în amestecarea cărților - as cu șeptar - ambuscatul din revoluție vorbește și te întrebi cum s-ar purta când ar fi mai departe pe cai mari, asemeni, de pildă, craiului de roșu Păunescu. Și-ți spui că, poate, n-ar mârâi cu semeția acestuia, gata să descăftănească pe
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
la mâna a doua. Este, de altminteri, tocmai oră când Adrian Păunescu scoate capul dintr-un glob albastru, spre a ne vești că în 1999 nu va lipsi să ni se exibe la fel de des între icoane, copii minune, crucifixe, cântăreți ambuscați, vraci, gospodine miraculos vindecate prin punere de mână. Doi Adrian Păunescu pot fi schimbați pe un Marius Țuca, în cămașă și cozondraci, zborsindu-se la diverși demnitari în criză de palme. Doi Marius Țuca - mă înșel oare? - pot fi cedați
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
o parabolă: nu păcatele ni le ispășim, ci meritele. Și, astfel, ajungi să constați că grecii ne pun mereu în încurcătură. Apolo, zeul vindecător, a răspândit molimi. Ahile, înainte de a fi viteazul neîntrecut de la Troia, s-a purtat ca un ambuscat oarecare, deghizat în haine femeiești și ascuns printre fetele lui Lycomedes, regele dolopilor, ca să scape de războiul troian, iar în In-fern își regretă vitejia, zicând că ar prefera să fie cel din urmă în lumea viilor decât cel dintâi în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă iniția În situația intelectuală a patriei. Înăuntru au intrat 18 spectatori. Cu mine cu tot. Doi homosexuali care discutaseră afară despre Antichristul lui Nietzche, o femeie cenușie cu blană de castor și soț surdo-mut, o doamnă foarte grasă, doi ambuscați, o brunetă cu celular, o pereche cețoasă proaspăt căsătorită, ceilalți 7 fiind nedefiniți. După filmulețul de deschidere, doi au părăsit incinta. Scurtmetrajul Ideile bune vin de sus (Marius Olteanu) n-a făcut decît să demonstreze că ele de fapt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]