38 matches
-
n-au atacat-o așa cum știau s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să noteze, în treacăt, câte o rezervă, ici și colo). Or, receptarea aceasta, plină de amenitate, nu e deloc pe gustul poetei. O găsește, dacă înțeleg eu bine, mortificantă. Pentru ca o carte (sau o operă) să trăiască, ea are nevoie de șocuri: negări, contradicții, dezbateri, polemici. Ce se întâmplă, însă, cu receptarea Angelei Marinescu e departe
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Demn_de_consemnat_ii_ioana_voicila_dobre_1349890819.html [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
bolnavi, le ducea mâncare, spăla rănile răniților de război aduși aici de pe front și alina pe toți cu dragoste, iar cu inima neîncetat se ruga și simțea pe Hristos”31. Acestea sunt pentru noi cei de astăzi adevărate lecții de amenitate, de generozitate și de ospitalitate. Nu ne-am propus aici să aducem precizări despre toate bolnițele întemeiate de călugări în incinta mănăstirilor noastre, pentru că au fost nenumărate astfel de clădiri unde bolnavii erau îngrijiți, mângâiați sufletește, întăriți duhovnicește și în
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
publice, Mihai-Răzvan Ungureanu a știut să păstreze un echilibru al gestului și o măsură a limbajului, de natură să-i contamineze chiar și pe dușmani. Felul în care a înțeles să demisioneze, cu o declarație necomplezentă, dar de o remarcabilă amenitate, felul în care a navigat în apele tulburi ale conflictului dintre șeful său politic și șeful statului, felul în care obișnuia să răspundă, în interviuri, întrebărilor celor mai incomode, toate acestea au adus în mediul politic dâmbovițean o rară notă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
a se cunoaște plinătatea verbului "a fi". De aici și afirmația monahului: Fericiți aceia ce pot întîmpina pe a fi și pot intra în împărăția lui mulțumiți fiind de felul în care și-au încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează poporul român: "Bunăvoința între oameni este singurul lucru important, nimic altceva nu contează. Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relațiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încheiat relațiile cu a face". În amenitate află esența ce caracterizează poporul român: "Bunăvoința între oameni este singurul lucru important, nimic altceva nu contează. Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relațiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoință ori amenitate, restul nu contează". Nicolae Steinhardt, după propriul exemplu, ne învață cum să ne rugăm. Soluția cea mai nimerită ar fi: a) recitarea rugăciunilor de obște pentru a se crea o atmosferă de liniște și reculegere, aceasta însemnînd faza de pregătire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiecare nouă apariție editorială a unui autor activ publicistic și cu o marcantă prezență socială, consemnată atât la catedră, în reuniunile științifice internaționale, în Cetate, cât și în mediile scriitoricești. Cu o masivitate care nu ascunde finețea și fragilitatea, cu amenitate și comprehensiune, romancierul își îmbrățișează prietenii și, o dată cu ei, și aerul din jur, lumea care, aparent, rămâne în afara razei sale de acțiune. Dar raza de acțiune a lui Mihail Diaconescu este incredibil de largă și spiritul său de solidaritate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intuiția sa feminină, nu este prea departe de adevăr când îl suspectează că și-a pierdut virilitatea, în urma unui accident de automobil sau avion. În multe privințe, acceptarea rolului Animae, în erotica operelor camilpetresciene, conciliază opiniile polemice, dar purtate cu amenitate de Al. Paleologu, Al. George și Nicolae Manolescu pe marginea acestui subiect. Ca un preambul, să subliniem că autorul volumului de eseuri Spiritul și litera constată, pe urmele lui G. Călinescu, tenta autobiografică a pieselor Suflete tari și Jocul ielelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
despre autorul francez s-a scris mai mult decât despre Balzac, Stendhal și Tolstoi, considerați împreună, în ultimii 150 de ani.456 O a doua rezultantă, firească, este dorința noastră de a ne detașa, fără prejudecăți, dar cu luciditate și amenitate, de tot ce s-a scris până acum despre Camil Petrescu. Intenția este mai mult decât temerară, chiar riscantă, din simplul motiv că autorul Ultimei nopți... beneficiază de foarte multe monografii și studii critice, majoritatea dintre ele fiind de o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
virtuți și e mai generoasă prin împărtășire decât cea vertuistă, e tolerantă și e libertară mai mult decât libertină (deși, cum am încercat cândva a propune, și acest termen ar trebui reabilitat). De aici și sociabilitatea lui Ralea plină de amenitate, opțiunile lui politice, apetențele lui cognitive și, dincolo de o „fiziologie”, o filosofie a gustului. Gustul e trăsătura definitorie a personalității lui Mihai Ralea, dar gustul „raisonné”, în accepția franceză așa cum a explicat-o fără rest Sainte-Beuve. Ralea gusta, degusta, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Afară îl așteaptă trei activități: să-l ajute pe un bolnav să înfrunte moartea, să împace doi vrăjmași; să aplaneze diferendul dintre doi încăpățânați. în mod vizibil, dragostea față de aproape motivează aceste comportamente generoase și binevoitoare, amicale și pline de amenitate. Nu putem avea nicio îndoială că Epicur ar fi acționat la fel... 12 Epicur cristic și Hristos epicurian. Erasmus amintește etimologia: Epicur - epikouros - este cel care salvează. Dar cine salvează mai bine ca Isus? Astfel, Hristos mântuitorul și Hristos epicurianul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Farmecul prozelor memorialistice ale lui G. provine dintr-un anumit mod de a tăia, cu grație, firul în patru, dintr-un exces analitic aparent gratuit și dintr-o calofilie cu pecete personală. Atuurile prozatorului, îndemânatic exploatate, sunt adresarea plină de amenitate, recursul la tonul blând și sfătos, opțiunea pentru registrul stilistic al colocvialității îngrijite, propriu conversației prietenești. Instituind o inocentă „complicitate” cu cititorul, glasul auctorial îl supune pe acesta unei incantații nostalgice, clădită prin „vorba măiestrită”, de o calofilie neconvențională și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
bolnavi, le ducea mâncare, spăla rănile răniților de război aduși aici de pe front și alina pe toți cu dragoste, iar cu inima neîncetat se ruga și simțea pe Hristos 109. Acestea sunt pentru noi cei de astăzi adevărate lecții de amenitate, de generozitate și de ospitalitate. Toate acestea nu au rămas doar amintiri, ci sunt trans‑ puse și În zilele noastre, În practică, de clericii și bunii Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 95 noștri credincioși. Biserica pune la dispoziția bolnavilor - mai ales
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite”1. În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșivinsidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În eseul amintit mai sus Vladimir Streinu scrie aceste fraze edificatoare despre confratele mai vârstnic: „În ceea ce-l privește pe Vianu, el, cum s-a zis
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv și permanent obiectivat în judecarea fenomenului literar, Vladimir Streinu nu este mai puțin un critic ferm și o structură polemică. El nu are mai niciodată amenitatea adormitoare și cordialitatea luxuriantă ale lui Perpessicius, a cărui strategie critică se alcătuia - cum se știe - din lanțuri de eufemisme, ocoluri diplomatice și temeneli protocolare, încheindu-se rareori cu câte o 1 Pagini de critică literară, vol. I, București, Editura
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de căpătâi, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, care a cunoscut un succes meritat doar printre specialiști, întrucât autorul pare să nu agreeze sau în orice caz să nu practice amenitatea eseistică a altor medieviști care știu să livreze informația riguroasă într-un stil mult mai prietenos, stimulând setea de poveste despre vremurile de demult a cititorului nespecializat în istoria medievală (mă gândesc la Georges Duby, Jacques Le Goff, Jean Delumeau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un rol oarecum de vioara întâi. Recomandarea de a greși cu autoritate ni se părea o invitație amuzantă la auto-ironie, dar partea primă, a avea dreptate cu grație, ni se părea că atinge un nivel și estetic și moral al amenității și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone de Beauvoir au început din ce în ce să aibă mai puțină dreptate și deci mai puțină grație, în schimb s-au pronunțat din ce în ce mai autoritar „în sensul istoriei”, adică al nedreptății
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de ani mai târziu, în 1968, l-am întâlnit la Paris de mai multe ori și am avut parte de câteva lungi convorbiri cu el. Părul îi căzuse, vocea îi devenise voalată, iar stridența și energia de odinioară cedaseră unei amenități tolerante și placidității fumătorului de pipă. Dar Eliade rămăsese pentru mine cel dinainte, cel pe care până la amintita conferință nu-l văzusem niciodată, dar îl citisem mai întâi în colecția Vlăstarului, apoi în Cuvântul, în Vremea, în Revista Fundațiilor regale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
insidioasă și volutele capricioase ale frazei critice se cer scrutate atent, ca niște capcane bine pitite" . În adevăr critica lui Perpessicius este numai aparent integral binevoitoare, cordială și... caritabilă. În realitate, în buchetul de trandafiri descoperim adesea spinul critic parșiv-insidios. Amenitatea exegetului nu exclude voluta livrescă și fandarea malițioasă. Cu totul altfel este Tudor Vianu. În eseul amintit mai sus Vladimir Streinu scrie aceste fraze edificatoare despre confratele mai vârstnic: " În ceea ce-l privește pe Vianu, el, cum s-a zis
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv și permanent obiectivat în judecarea fenomenului literar, Vladimir Streinu nu este mai puțin un critic ferm și o structură polemică. El nu are mai niciodată amenitatea adormitoare și cordialitatea luxuriantă ale lui Perpessicius, a cărui strategie critică se alcătuia - cum se știe - din lanțuri de eufemisme, ocoluri diplomatice și temeneli protocolare, încheinduse rareori cu câte o propoziție mai răspicată. Vladimir Streinu manifestă o fermitate principială greu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Eminescu, poet al inițierii în poezie", "Literatura franceză, de la Villon la zilele noastre", "Literatura germană, de la Sturm und Drang la zilele noastre", "De la Homer la Joyce". Rigoarea informației și scriitura proteic-învăluitoare merg mînă-n mănă cu o dezarmantă modestie, toleranță și amenitate europeană a omului, rod al unei fibre morale de excepție, legitimînd o operă de excepție, distinsă în 1999 cu Premiul național pentru literatură. Aceste gânduri de recunoștință ne-au fost impuse de lectura cărții sale Urmuz (Editura Hestia, Timișoara, 1997
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice înalte tocmai în perioada de proaspătă efervescență a mundanului, incitantului, zgomotos contestatului milenarism? După 6 ani, Gabriel H. Decuble revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite tocmai notele specifice ale generaționismelor de dată recentă: supralicitarea afectivității, confesiunea zguduitoare, aparenta anticalofilie, ambiguizarea - deci
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
mistică. Credea în viața literară, în permanența valorilor, într-un depozit etern al tuturor evenimentelor ș...ț După moartea fizică, presupunea cu fermitate o existență literară de veci ș...ț Văzîndu-și existența istorică proiectată în eternitate, E. Lovinescu avea o amenitate de caracter pe care n-a putut-o strica nici una din normalele alterări ale sufletului uman. Indiferența lui pentru valorile neliterare era așa de profundă, încît în preajma lui ședeai, ca intelectual, într-un aer purificat, responsabil". Lărgind sfera la alte
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
competitive, absolut obligatorii și exclusive în orânduirea conținutului unui festival. Ar dispărea, totodată, înverșunarea acelor indivizi obsecvenți și obstructivi, soli ai unor foruri guvernamentale rău-platnice, dar și umilința de a li te adresa într-un registru ce se întinde de la amenitate până la tonul amenințător. Privatizarea festivalurilor ar anula toate aceste ipostaze în care este pus organizatorul. în plus ar instaura regula asumării depline, a riscului întru reușită. Cum, iată, Dan Dediu și-a luat asupră-și povara celei de-a doua
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
a Elenei Cornescu pare să fi moștenit și Profesorul, neobosit în amiciții de durată, cu excluderea categorică a oricărei relaxări needucate. Știe să întindă punți de răbdare și prudență între el și lume sau între înverșunați adversari literari, tratînd cu amenitate cele mai zbîrlite caractere. Unul dintre "rebeli", fostul coleg de liceu și prieten, poetul Ion Barbu, face aluzie la această calitate într-un vers ocazional: "mînă iscusită în toarcerea de spini". Ca director de editură, Al. Rosetti oferă liniștea și
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
cu paltonul lung ca o dulamă călugărească, te trimitea lesne la analogii cu Tolstoi și cu Gala Galaction. Îmi adusese o carte a sa, apărută în anii ’40, despre compozitorul de avangardă Erik Satie”. Actorul Octavian Cotescu e apreciat pentru amenitatea sa firească, pentru alura sa „părintească” față de învățăcei (astfel ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea pe sine ci pe student. Aflat în mijlocul și nicidecum
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]